Inceputul si povestea primului meu triatlon individual

29.06.2013

No Stress  - Primul meu triatlon individual

Cel mai frumos cadou pe care am putut sa mi-l fac de Sf.Petru

Nu-mi vine sa cred nici acum ca am terminat un triatlon la individual chiar daca de tip sprint.
A doua zi a trebuit sa fac ceva miscare dimineata devreme pina sa-si dea creierul seama ce fac ;)

Desfasurarea evenimentului a fost intr-un parc frumos numit Zumbaala Wake Park, la marginea lacului Mogosoaia, la o aruncatura de bat de Bucuresti. Ce nume nebunesc are parcul asta. E de origine africana sau provine de la un joc de cuvinte  : Zumba A LA Wake Park. 
Intru in atmosfera, imi parchez bike-ul, ma intalnesc cu mai multi cunoscuti, cu sau fara experienta. Multi la prima participare ca si mine, dupa cum zice organizatorul la sedinta tehnica.
Vad la Lucian un numar 125 pe umar si ma intreb de ce n-am si eu unul....pe umar. Ma conduce Lucian la o fata si iaca am si eu unul in care, culmea, sunt inversate doua cifre : 152. Radem amandoi.
Imi pun casca cat si ceasul de cronometrare in ea si il pornesc inainte de start cu 10 minute ca sa am tot traseul brut cu tot cu tranzitii. Sa pot vedea ulterior cat de mocait sunt ;)
 
Doar cu obiectivul in minte de a trece de proba de inot, m-am prezentat cu o concentrare atat de mare incat dupa cateva minute de la start mi-am pierdut-o. Asta e natura umana, oare ? Si am lasat-o mai moale sa ma depaseasca cei sau cele care ma tot "mangaiau" pe picioare ;)

 

Cu casca si ochelari cat de cat profesionali, ma simteam in siguranta cat sa ma tin la suprafata lacului. Apa calda cam la 24 grade. Erau doua lebede marcate ca balize pe langa care trebuia sa trecem. Aud in stanga apoi in dreapta, la ceva distanta de mine, strigate de ajutor, dupa care un tip cu o luntre care urma sa le sara in ajutor. Saracii erau terminati de forta puhoiului uman de la start.

Ajung la prima lebada,cam 150 m si deja era mai bine. Puhoiul de inotatori de "high si medium class" trecuse de mine si puteam sa ma balacesc linistit in marja de minute ramasa.
L-am vazut pe Lucian pe stanga si pe Vlad venind din spate relaxat, dar cu viteza mai mare decat mine.La cea de-a doua lebada ne-am dat mana si am continuat ultimii 150 m catre final. Din spate venea si Lucian.Si am avut cam aceeasi timpi la urcarea pe scara de lemn. Am pierdut ceva timp la dusuri si apoi la schimbarea in echipamentul de ciclism.
Ulterior am realizat ca timpul la inot este cel inregistrat cu tot cu tranzitia "swim-bike" asa ca Lucian a fost cel mai rapid. Eu am contorizat un deplorabil 27m:53s.


Si a urmat bike-ul unde puteam sa zic ca eram pe teritoriul meu. Imi setasem in minte un timp de 59 minute pe 26.6 km asfalt(30%) + off-road( 70%). Insa imi simteam piciorele fara vlaga si pe asfalt abia am ajuns la viteze de 28 - 30 km/h. Normal pentru mine era un 34-37 km/h.Iar pe off-road am cazut la 22 chiar spre 18 km/h si eram deja indignat.
Imi ziceam : "A trecut o jumatate din cursa si tot mai am o jumatate ;)" ... Evident, mai si faceam haz de necaz.

Am revenit spre final de tura 1, pentru ca in tura 2 sa cresc viteza medie. Deja depasisem multi si imi ziceam : "Doamne, atat de multi m-au depasit la inot ?" Si cred ca asta m-a motivat mai mult.Erau si de la stafeta,evident, insa nu mi-am pus problema. Am terminat in mare viteza si tura 2 ajungandu-l pe colegul meu Ion pe care nu-l intalnisem de altfel la start. Timpul era acceptabil insa nesatisfacator pentru mine : 1h:12m la bike. Intarziasem 13 minute fata de ceea ce imi propusesem.

Urma alergare si ultima provocare. Imi era putin teama sa ma dau jos de pe bike. Imi fac curaj si picioarele au zis OK. Imi pun tenisii de alergare si ma indrept catre linia de start. Culmea ... cu ochelarii si casca de ciclist pe cap. Am trecut linia de start si am lasat casca in grija pozarilor de acolo continuandu-mi drumul. Eram in stare sa ma intorc sa-mi duc casca la "rastelul de bike". Naivitate de incepator ...bine ca n-am facut-o!

Alergam destul de greu cu pace de 5:07, adica vreo 11.7 km/h.
Ceasul meu era setat pe viteza si nu pe pace. Nu eram obisnuit cu el la alergare asa.Ramasese de la bike.Am putut sa tin o perioada scurta viteaza asta si incet-incet am coborat spre 5:30 pace. Ma mai si distram pe drum cu pustii care alergau pe langa participanti si ii incurajam sa ma urmeze pina la finish. Un puradel intalnit in fata chiar zicea catre un alt puradel ca vrea sa-si bata joc de cei mai obositi si ca-i intrece. Am trecut pe langa el si i-am zis sa alerge in acelasi ritm cu mine si sa ma intreaca la finish. Cred ca nu se astepta sa mai si vorbesc comparativ cu ceilalti colegii de alergare ;) asa ca s-a oprit din distractia lui.
Traseul era pe asfalt apoi pe off-road, apoi spre final tot pe asfalt pe langa lac. Am luat si o sticla de apa de la punctul de alimentare de la un copil fericit sa faca asta. Putin dupa, l-am intalnit si pe Ion alergand cu vreo 10 km/h, adica cam pace de 5:50.Am stat putin de vorba si am luat-o inainte sperand ca se va termina curand. Si imi tot numaram kilometrii ramasi. Mai erau 2 km si eu alergam constant cam la 5:30. Si se vede zona de tranzitie si finish-ul. Am terminat si asta conta cel mai mult. Cu un timp de 25m:51s la alergare, deasemenea cu mult fata de ceea ce puteam ( in jur de 22:40 ).

Triatlonul e ceva adevarat ce iti da poate da peste cap orice calcule la probele intermediare( depinde de energia consumata in fiecare proba). Si, poate cei experimentati sa ma contrazica. Pentru un incepator, raman la aceasta parere pina la proba contrarie ;)


Nu pot sa nu remarc si alte intamplari hazlii cum a fost cea din poza. Se pare ca cei doi nu erau concurenti oficiali inregistrati in competitie insa ei nu aveau nici un stres.

Vorba aia : No Stress sa fie pentru oricine !



Si in cele din urma, m-am vazut in clasament astfel :


Tip traseu : Scurt, incepatori
Timp net   : 2:06:08 
Locul 40 (primii 34%), General.                   
Locul 16 (primii 37%), Categorie M30-39.

Sper la anul sa incerc un Half Iron Man la Oradea, cu conditia sa rezolv inotul ;)

Multumiri organizatorilor,voluntarilor si tuturor celor implicati !

Triada MTB 2013 - Etapa 1 - Brasov

23.06.2013

Triada MTB 2013 - Etapa 1 - Brasov

Un an incheiat de la prima mea cursa montana finalizata mai mare de 30 km

Tocmai participasem cu 1 zi inainte la Skoda Vello, un concurs de bike pe companii, si iaca sunt in drum spre Brasov, acolo unde cu un an in urma participam la prima mea cursa mai lunga de bike. Acum 1 an, participam cu emotie, cu un bike mult mai slab si cam neantrenat. Ma inscrisesem atunci in ultimul moment, duminica dimineata, si am facut 2 ore distanta Bucuresti-Brasov cu masina. Nu e de speriat acest record. Plecasem cu o prietena din Bucuresti, biker-ista montana si ea, care cam dormise tot drumul si la sosire imi spusese ca nici nu a simtit cand au trecut cele doua ore.Anul trecut cursa mi se paruse destul de tehnica si am parcurs-o destul de greu in 4h:30m cu tot cu socializarile de pe traseu si crampele musculare aferente unui inceput montan de 40 km. Cursa mi-a ramas la suflet, asa ca am venit si anul acesta cu o noua abordare si cu un nou bike.Nu m-am prezentat la sedinta tehnica cu o zi inainte si astfel am pierdut un loc printre fruntasii de la start. Daca incercai sa te strecori printre ei, aveai o penalizare de 5 min. Oricum, la final de cursa comparand GPS-ul Garmin al meu cu timpul oficial e o diferenta de 5-6 min. ceea ce m-a facut sa ma gandesc ca m-au confundat cu vreun intrus intre fruntasi care nu a participat la sedinta tehnica.
In fine, m-am pozitionat ''corect'' la start, obosit dupa o noapte in care am ascultat petrecaretii de Rusalii de la pensiunea unde innoptasem, poze, toate cele si gata si start-ul.
O trecere rapida prin oras si incepe urcarea pe asfalt , destul de lunga, si apoi pe forestier cam vreo 9 km.Si se ajunge la o altitudine de 1300 m. Deh, in Brasov ai peste tot strazi unde te poti antrena la deal !

Recunosc ca aici, pe aceasta urcare, se face o diferenta mare intre concurenti. Am urcat destul de bine, fara sa ma dau jos de pe bicla, cam in 48 min. Destul de mult, as zice, dar sa nu fiu asa de aspru ! Au fost altii mai buni pe urcare, insa pe coborarea tehnica au pierdut timp. Asa ca acest traseu pune bine in balanta urcarea si coborarea. Pe mine ma avantajeaza (si imi plac) coborarile tehnice si in viteza, asa ca m-am lansat in coborari imediat dupa km 9 care marca de fapt sosirea in Poiana Brasov( Cariera Veche ). Culmea e ca traseul te pacaleste. Sunt coborari, apoi urcari si tot asa. Coborarile nu sunt line, mare parte tehnice asa ca iti poti lua gandul de la un timp mai bun scos pe coborare. Asa a fost intre km 9 si km 26.
Radacini umede, caci plouase cu o zi in urma, pietre, pamant umed si carari destul de inguste pe multe portiuni de traseu. Undeva pe la km 15 am ridicat bike-ul in spate sa pot urca. Bineinteles ca traseul a avut si portiuni prin poieni sau drumuri forestiere in deal, trecere prin balti,pe langa oi de-ale localnicilor, ce mai , o minunatie ! Ceasul meu Garmin arata destul de bine de la kilometru la kilometru si eram mandru de mine. Am trecut in viteza de primul punct de alimentare, insa am oprit la cel de-al doilea inaintea ultimei urcari catre km 26. Si a inceput coborarea, tehnica evident.
Intalneam pe traseu concurenti care se mai odihneau pe coborare. Era dificil. Imi suna telefonul, am casca la o ureche, raspund, apuc sa zic ca ajung in 30 min. ( asta insemna cu 30 min fata de estimarea mea initiala de 3h:30m) si hop ma vad aruncat intr-o tufa. Nu a fost nimic grav, m-am ridicat,nu a trecut nici un coleg, mai merg putin si intalnesc un coleg care ma avertizeaza ca urmeaza o portiune periculoasa si ca a vazut pe unul care a cazut rau. I-am zis ca deja cazusem,zambeste, ma intreba daca am sunt ok.Am mers mai departe usor.Era km 32. In coborare sunt pe Tampa, saua Tampei , apoi pe aleile pietonale unde trec pe langa oameni care se plimba si se feresc pe margini.Aveam viteza mare. Le multumesc celor stresati si aud cu placere vocea lor placut impresionata de gestul meu.E ceva sa simti oamenii in acest fel.Sa simti ca-ti intorc respectul aratat de tine si nu numai.
Am ultima urcare la km 37 pe Tampa, pe o portiune cu pietre mari si lunecoase si apoi coborare pe aceleasi pietre, pe langa oameni care stau lipiti de zidul de piatra, ii asigur sa stea linistiti si cobor usor pe langa ei.
Si la ultima coborare deosebit de tehnica m-au prins in poza, de fapt singura poza pe care am gasit-o.

Nu pot sa nu mentionez aici pe unul dintre asa zisii ciclisti montani, care striga in gura mare cuvinte urate la oameni ( oameni care erau oricum deoparte din calea noastra ), cobora destul de repede in spatele meu, insa cand m-a depasit nu mai arata acelasi curaj nebunesc. Am strigat la el cand l-am auzit cum vorbeste. Cel putin asa l-am vazut la ultimele 2 curbe la 180 grade si ultima coborare scurta si deosebit de tehnica. Era imbracat ca unul de downhill si se numeste Ruset Vlad.
Sport, entuziasm, curaj,aventura insa respect pentru oameni, d-le Ruset !

Despre organizare in continuare cei de la Geiger Pro Cycling stau destul de prost ( marcaje, apa terminata la final- se dadea doar 1 pahar ), insa pachetul de start este cel mai consistent dintre toate pachetele intalnite in competitiile de bike (bidon,tricou de calitate - ultra bumbac, baton/gel etc ).

In rest, toate bune si frumoase, am incheiat o cursa in aproape 3 ore pe care speram sa o termin in 3h:30m.

La anul sper sa ma bag la tura lunga de 70 km deosebit de tehnica !

Loc : 48 / 124 la categorie
         113 / 249 open
         

Calatorie de la Cer la Pamant - 26 Mai 2013

 

De la Cer la Pamant ! 

26.05.2013

Prima mea pedalare inedita si spectaculoasa in conditii incitante

"Calatorie de la Cer la Pamant" : Film cursa bike salina Tg.Ocna

Este si prima competitie de bike de acest gen din Romania.Lansata acum in 2013 la Targu Ocna, cu insuficienta publicitate si cu o surprinzatoare organizare pentru inceput.O competitie indoor/outdoor cu intrare in salina in coborare 3 km, zona turistica 1 km si urcare 3 km, dupa care urcare sustinuta din ce in ce mai mare si ulterior coborare. Tot circuitul salina si exterior era de 14 km. Ideea era de a parcurge cat mai multe ture de 14 km in 2 ore. Aceasta limita nu era fix impusa. O tura se considera incheiata daca se depasea timpul limita de 2 ore cu o marja de 30 minute.

Entuziasmat de acest tip de cursa, ma inscriu fara sa stau prea mult pe ganduri si n-am regretat. Imi setasem timpi intermediari si cate ture voi reusi sa fac, adica 3 la numar. Era posibil in conditii de vreme buna. A si fost la start-ul cursei, un soare cu cativa nori pe cer. Aveam sa aflu mai tarziu ce urma. Am gasit o poza foarte fain facuta de sus cu startul competitiei formate cam din 120 de participanti.


Mi-am pus GoPro-ul pe casca, eram printre primii la start alaturi cu cumnatul meu, pe care
l-am adus sa guste pentru prima data frumusetea unei competitii de bike montan.
S-a dat start-ul, am pornit catre salina, intrarea destul de dificila cu santuri in beton,sare si umezeala pe teren drept, urmata de coborarea de 3 km in spirala. Bike-rii din spate ma impingeau, parca,pe acest teren, nou pentru mine, grabiti intr-o calatorie nebuna.



Pe coborare depaseam in viteza mare cu frane
''tehnice'' la curbe si schimbari de pinioane.
Ca la cursele de masini ce mai! Aceleasi tehnici!
Pe coborare, acelasi teren umed si plin de sare pe care puteai sa patinezi si in special sa deraiezi artistic in decor in conditiile unui semi-intuneric luminat destul de bine de farul de pe ghidonul meu.

Am terminat coborarea, intru in zona turistica foarte frumoasa de altfel, cu spatii largi si inalte, foarte luminata si cu acelasi teren lunecos.

Urmeaza urcarea de 3 km in spirala care am crezut ca nu se mai termina. Rotindu-te in cerc pe pante mai mult sau mai putin dificile, ma determina sa schimb foile si pinioanele in diverse combinatii. Era o greseala de-a mea impins de starea pe care o aveam. Si nu ma afecta cantitatea de sare si umezeala din salina cum am auzit pe la altii.Bike-ul meu imi permite sa urc numai pe foaia din mijloc si sa schimb numai pinioanele chiar daca panta are o inclinatie mai mare. Parca tehnologia DynaSys de la Shimano se numeste. Am urcat si panta din salina, ajung pe terenul din tunel catre iesire, un grabit striga de zor in spatele meu la mine, nu pot sa merg mai repede pe acel teren si nici nu se putea depasi. Aveam vreo 18 km/h,acceptabil zic eu, si mergeam cu grija ca vorba aia nu trageam la podium. I-am si replicat colegului de cursa. Finalizarea unei cursei in siguranta e mult mai importanta decat multe altele. A urmat urcarea continua de 200-300 m in altitudine intinsa pe 2 km. O parte din ea se vede pe video de mai jos. Am urcat pe bike o parte, pina nu s-a mai putut dupa care push-bike. Evident, cei din categoria Elite urcau incet dar pe bike. De exemplu castigatorul Kelemen Arpad.Ajuns sus aproape de finalul urcarii , a inceput grindina, m-am urcat putin pe bike cat se mai putea, si iarasi push-bike inca 50 m dupa care coborarea.

Am rasuflat usurat ca voi coborari chiar
daca conditiile erau dificile.
Surpriza mare ! 
Se facuse noroi, iar cauciucurile mele Swalbe Rapid Rob m-au lasat de data asta. Patinam artistic cu riscul de a intra si eu in decor ca
alti participanti.Vezi minutul 7:04 din video-ul alaturat cu un participant. Uite-l, nu-i !
Am coborat mai mult pe langa bike, alunecam
si pe picioare.La un moment dat, intr-un loc mai abrupt, am cazut din picioare pe spate si m-am facut frate cu noroiul. Nu stiu cum dar anul asta am avut contact cu noroiul si m-a luat pe nepregatite la echiparea bike-ului.
O prietena( si multe chestii bune zic femeile ) imi zicea ca :
"Noroiul denota implicare,pasiune,voiciune".
M-a pus putin pe ganduri.


Am terminat prina tura, ajung aproape de sosire, ploua torential, sunt fericit ca urmeaza sa termin tura si sa intru iarasi in salina. Aveam un timp de 01h:04m fata de ce imi estimasem eu initial de 40min-maxim 50min, insa in conditii normale.

Ma apropii in mare viteza de intrarea in salina, dau ochelarii jos caci ma jeneaza, murdari fiind de noroi, ii scap pe jos, opresc, ii pun la spate. Pentru ca, mai tarziu, sa-mi dau seama ca i-am pierdut. Fac tura de salina mult mai bine ca prima, fiindca eram constient ca pe urcarea din exterior nu o sa se mai poate din cauza noroiului si a ploii. In salina pe tura 2 eram constient ca timpul meu va fi mai mare si asa a si fost 01h:15m aproximativ. Urcarea din salina am facut-o rapid, iar in exterior push-bike pe noroi si coborare pe langa bike. Ajuns in mare viteza la sosire si fericit, cum se vede si in poze, de lupta, aventura, schimbarea de strategie si nu in cele din urma, palpitatiile date de acesta cursa. Sunt fericit ca mi-au gasit si ochelarii.
La final de cursa, intrebari, pareri despre traseu si organizare, strangeri de mana cu primarul din Tg.Ocna, poze. A fost extraordinar.

Multumiri participantilor si oficialitatilor care au fost aproape de acesta competitie.Si nu in cele din urma, pentru punerea la dispozitie a unor dusuri pentru bunul meu prieten, bike-ul. Poate si pentru noi, era necesar ;)

Timp total : 02h:23m
Loc           : 26 / 63  categorie 30-39
                   52 / 120 open


Toate bune si frumoase cand se termina cu bine si sa mai fie si la anul !