luni, 28 octombrie 2013


Inceputul si povestea primului meu maraton

06.10.2013 

BIM - Bucharest International Marathon 2013

Am preluat legatura de la Bogdan si iaca dupa cateva saptamani reusesc sa astern gandurile primului meu maraton.

Incercarile ne definesc,as zice, si nu numai in sport. Am incercat si mi-a iesit un 3h:48m:16s. Cum asa ? Ma intreb si acum. Dar, sa analizam putin.

M-am apucat sa alerg acum fix 1 an datorita unor prieteni: Bogdan,Narcis,Paul,Florin,Clara etc.Am invatat teoria si motivatia necesara de la ei, insa, in mare, tot cum simteam eu alergam. Adica, nu prea mult dar intotdeauna pe puls. Cu doar un semi-maraton in Mai 2013 la Bucuresti, cu mai multe competitii de MTB, un triatlon simplu, mi-a cazut cu tronc acest maraton. Doream sa fie o surpriza pentru prieteni si sa ma prezint direct la start alaturi de ei si sa vad ce iese. Asa ca am inceput tarziu sa ma antrenez si in luna Septembrie am 'hoinarit' circa 203 km, in special orientat pe antrenarea articulatiilor si mai putin pe puls.

A fost din scurt.Unii fac 3-4 luni cu programe serioase gen Asics sau carti ale unor celebri alergatori si vin eu care am vreo 200 km intr-o luna si alti 300 fragmentati pe vreo 8 luni si scot sub 4 ore. Cum ar zice Narcis, fiecare s-a nascut cu un pace.Ramane sa-l descopar pe viitor.

Cursa propriu-zisa

A venit si ziua cea mare. O zi superba cu atata lume si energie cumulata gata sa explodeze intr-un start fulminant. Incep alergarea alaturi de prietenul Bogdan si zic sa ma tin cu el caci avea o strategie de cursa bine definita si ... logica, as zice. Eram cu vreo 2 minute in spate fata de linia de start. Nu trece 1 minut si imi dau seama ca ar fi necesara o oprire tehnica (de pipi cum zice Bogdan pe blogul sau ). Trag o privire, e coada mare, renunt, merg mai departe, incerc sa indepartez gandul unei curse esuate. Imediat dupa start, se produce un blocaj, multimea se opreste, eu inca nu. Datorita usoarei presiuni, am decis sa alerg mai repede si sa ma opresc mai incolo.

In primii km, am inceput mai tare, alergam pe bordura sau pe iarba, si deja ma incercau niste dureri la tibie si gamba stanga. Aveam jambiere de compresie pentru prima data si ma gandeam sa scap de ele. Continui asa.
Il depasisem pe Bogdan, credincios pace-ului de 5:30 si strategiei sale. Pulsul foarte bun pentru mine (155 bpm) la pace de 5:10, mi-a dat curaj si am apasat pe acceleratie. Fara nicio oprire de hidratare,il depasesc pe Andrei pe la Arena Nationala( km 8 ),inscris la semi, care imi striga sa o las mai incet ca voi vedea eu dupa km 30.
Eu stiam un lucru : oprirea tehnica urma fie la km 15 fie chiar la 21 si apoi urma sa alerg cot la cot cu Bogdan.Asa ma gandeam.

N-a fost sa fie caci la km 12 il ajung pe Paul si Doamne-Ajuta ca am ramas cu el : 25 de km alergati cu voiosie, incurajari reciproce, mentinerea pace-ului dorit. Am si uitat de alte presiuni.
 
Am facut prima tura de semi cu PB personal 1h:50m si am primit de la fetele mele o sticla sanatoasa cu ... de toate.

Pe la km 24 un tip ma intreba daca alergam pentru 3h:45m, i-am zis ca nu stiu ca-s prima data la maraton, a ramas uimit, ne-a intrebat daca poate sa alerge cu noi. Ni s-a mai alaturat un tip. Eram un grup vesel. Dupa vreo 4 km au ramas putin in urma caci Paul o luase mai tare ( decat pace-ul stabilit ) dupa AC-DC-ul din urechi si eu ... dupa el. Dar, era bineeee de tot.

Am ajuns la celebrul km 30 de unde pentru mine fiecare km in plus insemna un nou Personal Best.Imi dadea aripi. Nicio durere majora. Paul tot mai aprig de picior si tare voios, imi zicea ca de la km 35 incepe alta cursa. Ne apropiem de km 34 (chiar in poza alaturata), lume multa, poze, filme, trec iarasi de fetele mele,care ma alimenteaza cu ceva energie.
De pe margine eram incurajati si chiar auzeam "Bun ritm.Constant.Bravo.Tineti-o asa".

Ajung la km 37 si cam aici am inceput sa merg. Simteam cu adevarat amorteala in partea de jos,imi ziceam ca nu sunt obisnuit cu aceste distante si nu sunt destul de antrenat. Ganduri si iarasi ganduri obositoare ... Inima imi spunea altceva si la propriu si la figurat( puls 165 bpm mai mic cu 10-12 bpm ca de obicei). Si am ascultat-o. Mareee lucru sa-ti asculti inima (valabil si in viata ) ! Cu ceva masaje laterale invatate de la Bogdan, am mers asa doar 100 m. Paul o luase inainte si tinea ritmul. Mi-am revenit. Mental m-am tinut deosebit de bine pina la final in ciuda unor povesti cu alergatori cazuti psihic sau fizic inainte cu doar 2,3 sau 4 km.
Mi-am zis ca nu voi fi astazi unul din ei. Pentru mine fiecare km era un PB si o reduta de trecut.


Ma apropii de finish, o iau prin partea dreapta (gresit de fapt) caci asa imi aratase cineva. Aproape de finish, striga cineva la mine ceva, ii zic tura 2, ma intorc, ma bag pe sub o panglica, inca 100 m pina la final si gata cei 42.195 km, ma rog, cu ceva erori minore.
Si iaca Personal Best de distanta si de timp si culmea fara nicio durere. Doar multaaaa bucurie.
Si evident, am rezolvat la final problema tehnica intr-un mod decent. Ulterior, am auzit solutii care, pentru moment, imi este greu sa le accept.
  
Si ma tot intreb daca o fi adevarat ce tot aud : "Cu cat inaintezi in varsta cu atat esti mai bun !". Si ma uit pe clasamente la categorii peste 40 si pare adevarat. Sunt timpi de admirat acolo pe care nu stiu daca e cazul sa-i ating ;)

Eu zic ca reusita asta de 3h:48m a constat :
  • intr-o nutritie obisnuita specifica curselor de MTB. A functionat si la alergare.
  • tehnici de respiratie formate in timp
  • incurajarilor primite de la cei ce ma cunosc
  • si nu in cele din urma, alergarea cot la cot cu Paul intr-o sinergie perfecta ;)

Multumesc tuturor care m-au convins si sustinut sa alerg si felicitari si lor pentru cursele formidabile! Nu banuiam ca as putea sa fac asemenea distanta !

Rezultat

General               : 207 (pentru cei 203 km alergati la antrenamente) / 685 -->primii 30%
Categorie M35-40 : 42 / 156--> in primii 27%

Apropo : Am capatat curaj si m-am inscris pentru tragerea la sorti pentru Berlin 2014. Sa vedem ce iese din urna !