miercuri, 27 iulie 2016

Maraton 7500 Hobby 2016 - "Hai Corina !"

16 Iulie 2016
Traseu Hobby , 47 Km, diferenta nivel 3200 m, in echipa de 2
Video propriu Youtube(posibil probleme la unii operari,de ex : RDS) : Maraton 7500 Hobby 2016
Video propriu GoogleDrive: Maraton 7500 Hobby 2016
Video propriu DropBox      : Maraton 7500 Hobby 2016

O altfel de poveste cu mici trucuri spuse la final de articol, cu un video YouTube sau GoogleDrive, fara relatari legate de emotii,sentimente, etc etc, cu felicitari celor din spatele evenimentului.Mai degraba o poveste despre o cursa funny sau hobby cum i se zice. Cand o sa trec la tura lunga, o sa trec in revista lucruri mai profunde ;)


Prin urmare ... "Iarna nu-i ca vara si la munte nu-i ca la sosea", as incepe cu niste vorbe celebre pe care le-as extinde putin in contextul unui concurs montan de alergare. Este al 4-lea trail montan pentru mine in 3 ani si a-2-a participare la 7500 Hobby in aceeasi componenta de echipa selecta : eu si Cornel.Anul trecut fusese greu si tot ce e greu, e si frumos.In cele doua poze din dreapta se poate vedea o parte din "greutatea si frumusetea" exprimate vizual printr-un albastru (nu de metil sau etil ) de ciclist debutant si mirobolant de entuziast in terminarea primului ultra-maraton de 45 km. Scosesem un timp de 12 ore, eu fiind in bocanci si evident, neputand alerga.E o alta poveste cu bocancii.Eram,cred ca, singurul cu bocanci in plina caldura de vara.Bocancii mei au fost, clar, un motiv de reducere la minim a oricarei viteze si maximizare a bucuriei si suferintei simultane.Ma salvase putin atunci glumele de echipe cu ceilalti participanti dar si un strigat de lupta motivant : "Hai Corinaaa ! " repetat de mai multe ori la inceputul coborarii pe Valea Cerbului.Atat de motivant incat ne-a ramas intiparit tip de un an Adica pina acum in 2016.Era un strigat din echipa fetelor care au si castigat anul trecut la feminim sectiunea Hobby.
Dar, iata ca roata se mai invarte o data si anul acesta si, suprinzator, cum toate sunt legate in viata asta ,acest strigat a devenit motivant pentru noi doi.Daca anul trecut eu eram cel cu viteza mica si eram "incurajat" de strigat, acum rolurile erau inversate ... in mod amuzant. Si cu aceleasi 2 fete castigatoare si anul acesta ( "Felicitari inca o data! ") ne intersectasem si mersesem "cap la cap" pe diferite portiuni ale traseului.

Dar, sa incep cu o scurta descriere a ceea ce inseamna acest concurs si de ce se numeste 7500. Mi-am pus intrebarea de la ce vine. Maraton 7500 este o competitie de alergare montana prin muntii Bucegi,pe trasee marcate oficial, adica turistice, fara nevoia unor marcaje speciale specifice cursei (doar mici exceptii ). Are 2 probe : HOBBY de 45 km lungime si diferenta de nivel de 3700 m (oficial se pare, dar pe GPS mi-a aratat la cele 2 curse mereu 3200 m) si  ELITE de 90 km cu diferenta de nivel 7500 m. V-ati prins, numele concursului vine de la diferenta de nivel maxima prezenta la proba ELITE la care deocamdata ma abtin sa ma gandesc.

Am ales din nou HOBBY si anul acesta cu un timp dorit de Cornel in jur de 10h:30 si agreat si de mine. Era ca un contract nescris.A mai incercat el sa faca calcule, ba sub 10 ore, ba 9h:30m, etc etc si sa ma determine sa aprob.Asta in conditiile in care el era la nivel minim de antrenament si la unul maxim de darzenie amestecat cu entuziasm.Eu eram realistul insa la nivel echipa stateam amandoi pe aceeasi frecventa mai mereu chiar daca uneori varia in jos sau sus.
Am stat la o pensiune, alaturi de startul de la telecabina Pestera, Valea Cocorei pe nume, cica sa ne odihnim bine inainte de marea provocare.De unde si pina unde ca nu o sa mai stau vreodata acolo : extraordinar de scump si servicii pe care nu le-am simtit.Am simtit muzica la maxim de la restaurantul exterior si turistii de weekend pusi pe maraton de cine sta treaz cat mai mult si evident cu copii atomici in noapte.Asa ca mi-au iesit vreo 3-4 ore pe noapte cu o lehamite de a fugi de locul asta cat mai sus pe coclauri golase ;)

Ne prezentam la start, arat destul de bine pentru orele dormite (dau incredere lui Cornel ;) in potentialul echipei ), se face control riguros la echipamentul obligatoriu, niste poze acolo, pregatim cronometru pe ceas, camera video si iaca si o nelipsita poza. Start cursa la ora 6, multi gonesc spre varful Omu' , traseu banda albastra verticala. Am poze, le pastrez doar pentru mine.
Urc usor, parca zbor, Cornel isi intra si el in ritm usor-usor.E bine. Nu alergam, doar mers alert.Am vazut ulterior prin poze ca cei buni care au scos sub 9 ore, trageau tare pe bucata asta. Pe ultimele 2 urcari Pestera-Vf Omu, am tot "alternat" efortul cu o echipa de fete (cand mai tare ,cand mai incet ).
Am aflat ulterior ca era echipa de fete loc 2 cu care paradoxal eram "in legatura" pe Strava ( Dariela si Simina).
Bucata Pestera - Omu, am facut-o in 1h:22m, am stat inca 2 min sa ne fie lipit stick-ul pe hartie la CP1.In clasament, am aparut cu 1h:18m, neadevarat.Mai tariu mi-am dat seama ca se regleaza acesti timpi astfel incat per total, timpul de pe ceas a fost acelasi cu cel al organizatorilor.

De la Omu , adica CP1, coboram cat puteam de repede. Luasem foc, nu alta, la talpi. Strigam dupa Cor(nel) : "Hai Corinaaa!" A functionat nesperat de bine caci Cornel cobora in mare viteza.Stiam ca nu aveam timp de poze sau filmari.Valea Cerbului a fost o pacoste anul trecut si stiam cum poate sa te "faulteze" daca aveam o nanosecunda de neatentie. Am coborat perfect pe portiunile de piatra si alergat destul de tare pentru noi pe portiunile de padure de mai jos. Sunt niste deviatii de la traseu care ne puteau induce in eroare.Chiar am luat-o pe una dintr-acestea si a trebuit sa coboram de-a dreptul si pieptis.Pierdusem 1-2 minute. Am ajuns la Gura Diham repede,cu putin inaintea unei echipe de mixt, foarte buna cu ... intamplator sau nu, o a doua Corina.Au iesit pe loc 3 la mixt :) Nu am mai trecut prin apa sau pe un butuc ca anul trecut la Diham.Ma refer la paraul umflat de dinainte de CP2.Stateam nesperat bine cu 2h:35m la total.Doar 1 minut pauza cu o felie de piersica si inregistrarea sosirii si GO la deal spre CP3 la Prepeleac. Dar, am uitat sa pun profilul traseului pentru o ghidare a ceea ce povestesc :



Urcarea abrupta de inceput de 1 km am parcurs-o repede, am facut si o mica pauza tehnica.
Pina la Poiana Izvoarelor suntem ajunsi si depasiti de echipa de mixt si nu i-am mai intalnit pina la final.
La Poiana, am stat 5 minute sa plece toate echipele prezente acolo si sa avem drum liber in fata.Servesc o COLA, din propriul depozit.Aveam 35 min + 5 min pauza.
Incepem alergarea si urcarea la pas alert. Traseu prin padure in urcare continua, pe alocuri abrupta,cam scoate multe toxine din plamani si din muschii obisnuiti cu relaxarea de la birou.
Nelipsitul "Hai Corinaaa" era incurajator pentru amandoi si intorcea priviri ale altor echipe, putine cei drept, de prin jurul nostru. Cor(nel)ina era cu explicatiile catre echipele concurente de baieti legat de acest strigat.Era fain pentru mine pe urcare.Descoperisem cu 1 luna inainte, la Retezat SkyRace, o usurinta in urcare de care nu ma stiam in stare. Si aici la fel. Se pare ca SkyRunning-ul se lipeste de mine,chiar il ador. Cornel era putin neantrenat acum,dar suficient de puternic cat sa alerge mai mult km decat erau la Hobby. Eram in sinergie desavarsita, ce mai. Prepeleac-ul se intrezarea incet-incet, Cornel tot repeta cu voce tare ca in melodia aia : "Si-alta data, si-alta data, o s-o facem si mai, si mai, lata ..."
Iesea totul din el, urlau toti demonii de ...suferinta. Cam asta-i inceputul la tura lunga ELITE de 90 km, banuiesc, pina te obisnuiesti cu ea...he he.

Iaca gata, la Prepeleac, avem 4h:15m.Sunt vreo 6,3 km de la G.Diham pina aici.Privelistea e superba,un hau imens si culmi stancoase in jur. Aflam ca traseul e deviat prin Malaiesti, putin mai lung si mai nebatut de soarta ...pardon, de vant de creasta. Plecam de la CP3, mahniti ca Bucsoiul Mare il vom revedea, poate, la anul.Era frumoasa urcarea spre Bucsoiu si foarte tehnica, cu cabluri pe alocuri.Dar, alergam spre Malaiesti, usurel, prin padure, mai mult in coborare decat urcare. Izvorul de la Malaiesti e tocmai bun de incarcarea bidoanelor si punem de o pauza de 2 min. Silviu Balan era acolo cu un ochi vigilent dandu-ne sfaturi pretioase pentru mai departe. Urcam lin si apoi mai abrupt, fac poze, ne oprim de vreo 2 ori cam 2-3 minute.Eram cam batut de soare in depresiunea de la Malaiesti si pe urcarea dinainte de Hornu Mare. Ne uitam inapoi de sus si constam cu stupoare ca "Hai Corinaaaa" era transmis si telepatic de noi catre extraordinara echipa de fete de loc 1. Parca, Corina ne-a auzit.Cornel le-a spus repede, din mers si pe scurt, povestea cat eu luam un gel asezat pe o stanca. I-am zis lui Cornel sa o ia inainte ca-l ajung. Urcarea e faina de tot.Incep sa-mi restabilesc ritmul si urc repede.Le depasim mai sus pe fete si dusi am fost pina la Vf.Omu la CP4. Inregistram un timp de 6h:12m, cautam cola, nimic de vanzare pe la cabana, doar sprite si fanta. Ce sa faci cu astea ... Mut castigator cu un RedBull din rucsac, stam 5 min la discutii intinsi pe jos si cu un alt amic care ne astepta acolo.Vin si fetele de loc 1, aclamatii de peste tot, o iau la vale.Nu cred sa le mai vedem.

Mare mi-a fost supriza cand am inceput sa alerg.Deja parca aveam aripi, strigam "Hai Corinaaa" , evident ... in spatele meu. Cornel era grozav, cobora in viteza, la cat de anti-talent e la alergarea pe sosea aici rupea pamantul la vale. Muschii de la picioare il puneau in valoare.Cand a venit primul deal (poza alaturata cu MTB-istii ), le-am depasit pe fete de loc 1, m-am abtinut sa mai strig. Se creea confuzie ...he he ...si m-am dus fara sa-l mai astept pe Cornel.

Alergam spre refugiul Batrana, asa-i zice.denumirea nu ma atragea deloc.Mai degraba inlocuiau numele de "Batrana" cu "Tanara" ...he he. Surprinzator, venea si Cornel, bine de tot.A trecut de mult de fete, strigand si el. La refugiu ajungem dupa ce trecem de o zona de jnepeni. Prin asa ceva cica mai sta si ursul.E nevoie sa faci galagie ca are el grija sa plece ;) De la Omu la refugiu sunt vreo 5 km.Drumul face dreapta , pe traseu banda rosie verticala. Alergam pe traseu lin vale-deal vreo 2-3 km pentru ca sa urmeze coborarea dureroasa pe pietris si apoi pe smocuri de iarna catre poiana Gutanu.

Ne prinde in poza alaturata domnul Octavian Ivanov, cu telefonul.E super ok poza plus alte doua.
La poiana Gutanu , adica CP5, avem un 7h:31m neverosimil si intalnim cateva echipe care incarca bateriile.Trecem si oprim mai incolo cu 200 m la un izvor.Stam 5 min fiind depasitii de cei "incarcati" la Poiana ;)
Mai sunt cateva urcari pe o distanta de 1,5 km pina dam in loc deschis cu culmi marete, pajiste, ceva animale, de data asta am dat peste niste ... vaci. Boii nu erau pe acasa ;)

Si iata saua Strunga, mareata, se vedea din departare dupa care imediat era CP6.O iau la pas alert strigand din cand in cand la Corina ;) Corina mea isi gasise pe altul, un tip pe care l-am asteptat eu pe o stanca foarte aproape de CP6 sa vad ce poate.Era saracu' fara partener in cursa.L-am integrat pina la urma ;) Mai fac niste poze, mai beau ceva lichid, timpul trece, picioarele continua vesele,

Surpriza :) ... ma intalnesc si cu d-l Stan Turcu ce venea din sens opus.Il cunoscusem pe ultima urcare de la Retezat SkyRace Custura cu 1 luna in urma.Tot respectul si sper sa ajung si eu sa urc ca el la aceeasi varsta.M-a incurajat cu marinimie strangandu-mi mana barbateste ...el terminase tura lunga impreuna cu Andrei Gligor.E o alta poveste ce se gaseste pe retele si blog-uri.
Saua Strunga : 8h:33m si o luam la sanatoasa la vale.Nu ne mai ajungea nimeni. Alergam in 3 de acum si pina la final.
Pe drumul de masina de la hotel Pestera, dau mana din mers si cu Florin Simion.Alerga in sens opus.Terminase tura scurta cu vreo 55 min inaintea noastra.Ajungem la final cu camera video pregatita, in uralele inimosilor spectatori,cu un inimaginabil timp de : 9h20m si un loc 17 ( din 68 echipe la masculin ) anuntat de fetele cu timpii si clasamentul.












Bogat kit de participare anul acesta :
- bratara de cauciuc 7500
- carte "Avalansa",in poza de mai jos
- tricou tehnic super fain de la Gravity
- bandata cu imprimeu 7500
- magneti cu poza de final ; nu am stiu ca se dau la final si i-am uitat


Felicitari organizatorilor pentru tot : 
- grija fata de participanti (prin devierea traseului in conditii meteo );
- efortul voluntarilor de a fi acolo mereu, de a fi aproape de alergatori;
- felicitari pentru kitul bogat de anul acesta;
- oarganizare, atmosfera, ceea ce ofera si cum te face sa te simti
- si nu in ultimul rand dorinta de imbunatatire manifestata printr-un chestionar catre participanti
- pentru comparatia pe care am putut sa o fac intre organizarea Maraton 7500 si TTT. O diferenta enorma rau de tot si pot sa spun ca Maraton 7500 are viitor lung cu asa oameni inimosi atat printre organizatori cat si voluntari.

Felicitari pentru partenerul si prietenul meu ! Sunt mandru de echipa ! 
Daca el , care facea tot felul de calcule, nu visa timpul scos anul acesta, eu eram undeva in nori cu capul.Picioarele erau, acolo, in ritm de alergare.Nu mai povestesc de emotii, sentimente, etc etc

O sa mai doresc sa vin daca prind loc ! ;)

Inainte de a trece la sectiunea "Mici trucuri" as dori sa mai salut inca o data echipa "Binile Invinge" pentru extraordinarul rezultat Mihai&Laurentiu scos ...din inima (nu neaparat din antrenamente de sosea iar trail putin ) : Inimoasa echipa !



Mici trucuri folosite --> TOP 5 ( excluzand pantoful de alergare de trail )

- musai, crema tip balsam de MUSETEL pentru reducerea frecarii intre picioare (intre craci) si intre degete la picioare ( exista crema specifica pentru alergare mult mai scumpa la vreo 40 RON ).Am descoperit asta la vreo 4 RON si e excelenta.Nu am mai avut nicio frecare :)


- plasturi Compeed ; de mai multe feluri, dar am folosite doar 2 tipuri : unul la un deget mai apropiat de altul, unul mare pentru o zona descoperita de piele pe degetul mare ( de la Retezat SkyRace - coborare dura pe pietre mi s-a tras ) si altul tot mare de tot pentru un mont in lateralul calcaiului (imi aduce o jena daca se produce frecarea acestuia cu orice tip de adidas )


- tricou de compresie ( Compressport am eu ): fie ca e vreme rece sau calda, are un material extraordinar ce fereste de raze ultraviolete, ce elimina transpiratia rapid, ce se pastreaza uscat, ce te fereste de frig atunci cand esti transpirat etc etc .Mai toti alergatorii din fruntea clasamentului au asa ceva.Am incercat si eu pentru prima data.E la alt nivel. E am unul de triatlon, cel de alergare are niste insertii in zona umerilor care sa reduca vibratiiile provocate de miscarea rucsacului

- sosete de compresie : excelente as zice, pastrand destul de aerisit piciorul si reducand vibratiile

- jambiere de compresie : o compresie prea mare poate avea efecte nedorite.Atentie la jambierele de compresie care se folosesc numai dupa efort.Acestea strang mai tare.Eu le-am folosit pe cele de la Compresport anul trecut.Strang tare.Anu acesta am avut unele de la CEP cu un factor de compresie mult mai mic. M-au ajutat sa nu mai folosesc bete deloc. Ma incurcau betele ;)

Mai sunt si altele. Ma opresc sa mai plictisesc cu astea ... Pe data viitoare !

Retezat SkyRace 2016 - Un inceput de cariera in SkyRunning ?

18 Iunie 2016
Traseu Custura - 28 km - dificultate ridiata, diferenta de nivel 2300m
Video oficial aici : Video oficial cursa Retezat SkyRace 2016

Memorabila aceasta data prin prisma unei descoperiri despre ceea ce ar putea sa ma reprezinte : SkyRunning-ul. Nu stiam de denumirea asta si explicatia, pe scurt, ar fi un traseu compus din urcari si coborari abrupte,tehnice, cu o inclinare mai mare de 30%,diferite de trasele normale de trail running.
Prea multe ma abtin sa zic fiind la al-3lea trail run din viata mea, primele 2 fiind in ultimii 2 ani fie in adidasi trail de la Lidl fie in bocanci.Adica la plesneala si chinuiala.
Asa ca m-am echipat anul asta corespunzator si m-am prezentat pentru prima data cu ceva de calitate.Ma refer tot la adidasi : La Sportiva Mutant, foarte buni ca aderenta pe teren umed, noroi, chiar si piatra , dar partial.
Povestea acestei curse incepe cu un Petrica destul de neantrenat pentru munte cu doar 2 iesiri la aer tare prin Bucegi si Jepii Mici. Retezatul nu-l mai vazusem pina la onorabila mea varsta. Rusinica, cum ar spune unii carcotasi.Dar, uite ca m-am inscris vazand alti cunoscuti,amici,prieteni, inimosi si veseli toti. Gata, e de fun, am zis.Si am pornit in aventura asta.
Ma asteptau din start doua urcari periculoase rau care cica scoteau din tine tot numai sa te faca sa renunti.Din profilul traseului, nu parea de speriat dar sa lasam poza de mai jos sa graisca ;)
Momentul zero al startului de la ora 9, ma prinde cu toti "Cei 4 fantastici" inimosi, toti cam neexperimentati pentru asa ceva dar... ce conta, toti aveam o inima buna, nu-i asa ? Bucurie, bine-dispozitie, alergare, testarea limitelor , căutarea resurselor interne (cum ar spune cei ce se "antreneaza" frecvent in cursuri de dezvotare personala ;) ), si "tăti celi" cum ar spune 2 din moldovenii nemțeni din poză ;)

Primii km sunt de putin la vale si pe asfalt,cu trecerea unui podet, in sir indian, peste un rau. Alergam cu Mihai cand ma gadila ceva la talpi si ma duc spre ... nicaieri destul de repede cu pace de 5 sau chiar sub. Pe km 3 e urcare in piept si nu peste mult timp aud o voce cunoscuta din spate ... Mihai. Urcăm abrupt împreună destul, cam 2 km, cât sa simt necesitatea unui baton care compenseze ceva... posibila scădere în greutate de care ma speriam ;) Nu cunosteam deloc traseul, eram concentrat,urcam pe poteca de padure, stramta pentru o persoana, pe alocuri mai treceam prin luminisuri superbe luminate de soare, ajungand pina la un punct de alimentare, pe iarba, in plina rampa de 30% si mai mult ca inclinare. Fac o mica pauza, incarc cu apa,mai vorbesc putin cu altii sa testez daca mai respir normal.Mihai era mai in fata.Urca bine, iar ceilalti "se distrau" undeva prin spatele meu: Laurentiu, Cornel, George.Chiar doream sa-i vad si sa mai schimb o vorba de duh.Trebuia sa plec, din pacate, muntele ma astepta ;).Era km-ul 6, cred.Alte urcari, de data asta prin soare, pante mari la fel.Incepe sa se intrezareasca golul alpin.Deja terenul avea pietre amestecat cu iarba si incet-incet devenea mai periculos si plin de surprize daca incercai sa calci altfel decat e necesar.


Era pe la km 9 si ma asez putin pe o piatra si privesc peisajul superb.Nu mai era nimeni pe langa mine.Servesc o cola bine-venita acolo sus si ma bucur de tot. Incep sa vina 2 grupuri de inimosi.Printre ei, era si un nou cunoscut, Adrian.El era la tura scurta, aia cu Buta. Ii salut, le mai zic cat ma bucur ca acum nu-s singur, termin cola si o iau dupa ei.Repejor pe pietre, depasesc cum pot, fiind o viteza prea mica pentru mine,...cea de grup.

Ajung pe primul grup in care era si Adrian si sunt prins de ... fenomenalul Radu Cristi in poza alaturata.
Mai e putin si se face km 10, adica aproape de Vf Piule de unde urma coborare abrupta pe pamant amestecat cu pietre, lunga de 3 km pina la punctul de alimentare.Aici era Salvamont Buta, de fapt si apa din belsug din izvor de munte.
Deja eram la peste 2000 m.
Acum observ in poza lui Radu Cristi mai bine jambierele de la Compressport si betele de treking. Acum pot spune ca imi fac o compresie prea mare, fiind niste jambiere pentru recuperare dupa efort mai degraba decat in timpul efortului iar betele sunt pentru incepatori in alergari montane, as indrazni sa spun.Pentru curse mici sub 50 km, cu mana pe inima spun ca mai mult incurca decat ajuta.La maraton 7500 (alta poveste pe blogul meu) nu le-am mai folosit si parca zburam.
Coborarea de 3 km ce urma pina la in vale la Salvamont Buta era banala, doar atentie unde si cum calci.Ma intrecuse in mare viteza un domn de tot respectul : Stan Turcu. Ajusesem sa vorbesc cu el putin pe a doua mare urcare ce urma.Dar, eu am facut pauza la punctul de alimentare de la Salvamont :15 min , ca un adevarat ce eram. Era km 13 si cele 2 trasee Custura (28 km) si Buta(23km) se desparteau.Pentru altii de la Custura era momentul sa decida drumul pe care o iau. Unii au facut la dreapta pe Buta din diferite motive. Se pare ca SkyRunning-ul nu e pentru oricine. Iau si 2 geluri,mananc ceva, mai servesc lichid, apare si Cornel incantat si fara dorinta de a sta cu mine la o sueta. Era concentrat pe ritm si se uita lung la urcarea si omuletii mici,mici ce erau pe coama lui.Parea de speriat. E in poza urmatoare in dreapta.Cornel a luat repede la deal.Nu se mai vedea. Apare Ovidiu, din pacate, a luat-o la dreapta pe Buta.Nu era ziua lui de Custura azi :) Hai ca ma scol si eu din iarba placuta si incep sa ma duc curios de repede la deal.In cateva sute de metri vad culoarea lui Cornel.Merg putin si il strig de jos sa bage foc la locomotiva ;)

Ma apropii de el, pe un teren pietros, panta mare de tot, toti urcau usor, obositi la fiecare pas (poza din dreapta).Urcam cu usurinta si ma intrebam de unde vine.Rasuflam dar nu asa cum o facem nu cu putin timp inainte de cursa asta.Era km 15. Gata, in varf apare firav Saua Plaiu Mic, o portiune mai lina in deal, cu iarba.Merg cu Cornel, mai povestim, mai facem o poza. Ma opresc pentru o pauza tehnica si una de ...RedBull. Statusem 5 min si aici, Cornel continua pe ritmul muzicii lui.


Dar, eu stiam ce urma, o frumusete de peisaj si o urcare lunga si grea catre Vf.Custura. O iau la pas alert si il ajung pe Cornel undeva mai sus pe pietre cu 1 km inainte de Custura.Cred ca era km 18. De la km 16 la 19 e superb rau de tot. Am si facut multe poze pe aici. Nu credeam sa-l mai ajung pe Cornel.Dar, erau mai importante pozele si frumusea peisajului avand in vedere ca eram prima data pe aici.

Tot la km 18 il ajung si pe d-l Stan Turcu.Il vazusem prin niste poze pe Facebook.Imi parea cunoscut.Intru in vorba, imi mai spune cate ceva ce nu stiam, eram cam vorbaret, da, stiu, chiar daca urcam. Sa vezi un om ca el, la onorabila varsta ca urca asa bine si cobora si mai si, tot respectul.Mi-as dori sa traiesc si sa ajung sa urc si cobor ca el la aceeasi varsta. Am aflat ulterior ca e ultramaratonist si ca a terminat maraton 7500 - 90 km si ca va participa la UTMB (Ultra Maraton Mont Blanc ) din Franta cu lungime 160 km. Wow, mi-am zis dupa aceea.Cornel mi-a implantat  ideea UTMB de facut cadva, care e pe puncte.Asta intr-o discutie de dupa Retezat SkyRace.

Il salut pe d-l Stan si ajung in varf la Custura repede.Era km 19-20. Totusi in varf scria Km 18 .Am o poza mai jos cu numarul de km din varf. Superb aici, cu voluntari care stateau pentru noi, unii chiar au carat atata apa. Era, evident , rationalizata : un pahar mic pentru fiecare. Asa ca trebuia sa am rezerve suficiente pina aici. Nu era problema la mine de data asta.M-am inarmat cu 2,6 litri in total.Sunt rau de sete pentru ca transpir mult si elimin si saruri si alte minerale.
Dar, cica se spune ca atunci cand te trece pipi pe munte, sa-l retii. Da, nu radeti , in celebra carte "Born to Run", ultra-maratonistii se tineau pe ei atunci cand aveau rezerve mici de apa, caci cica corpul "absoarbe" surplusul de lichid in caz de nevoie. Si cum nevoia de lichid a corpului devenea mare, atunci corpul "renunta" la incercarea de a arunca afara si a pune presiune pe ultramaratonist ...he, he ..






Cica 18 km pina in Custura cu 2457 m altitudine.










Poza luata cu 50 m inainte de urcarea pe varf.O zona de pietre cu spatii bune de rupt piciorul ;) Cei iute de picior alearga pe aici sarind de pe o piatra pe alta.Evident, pietre late ;)



In poza alaturata, eram deja pe varf. Nu are rost sa descriu in cuvinte. Imaginile vorbesc de la sine.
Urma sa cobor numai pe pietre.O zona mai pacatoasa decat in poza de mai sus.







Felicitari si mii de multumiri voluntarilor de pe traseu si in special celor de la inaltimea asta. Atatea ore de stat la 2457 m , de incurajat alergatorii, de indurat vremea de aici care era destul de buna in ziua cursei, de facut poze concurentilor, etc etc Sunt de prisos cuvintele pentru oamenii acestia inimosi.
Ei dau incredere si speranta obositilor de pe traseu ca acolo cineva ii asteapta, niste suflete calde .

Prin urmare, atentie la cum va luati apa de la km 13 pentru avea pina la finalul coborarii , adica km 23.Deci, vreo 10 km apa este rationalizata la un pahar mic de apa de pe Custura si poate pe coborarea abrupta sa mai intalnim niste baieti cu vreun bidon de apa pregatiti sa mai alimenteze alergatorii.

Cum ziceam din varf, urmeaza o coborarea pe pietre nasoala de vreun 1,5 km.Atentie mare la viteza si modul de calcare. O accidentare devine riscanta in regiunea asta si pentru viitorul carierei montane.
Dupa asta, e gata, viteza maxima pe smocuri de iarna care ma asteapta la cotitura.Sa fiu neatent si sa-mi rupt ceva. E foarte tehnica aceasta coborare.Pe cat de tehnica pe atat de solicitanta incat la finalul celor 3-5 km ( 3 sunt dupa ceasul meu, 5 sunt dupa cel al organizatorilor ) am resimtit muschii coapsei si cei din zona genunchiului. Abrupta panta, mai mare de 30%.

Ajung la ultimul punct de alimentare, la intrarea pe drumul forestier.Mai sunt pina la final vreo 5 km.
Vreo 2 km sunt in usoara vale si mai ca refuzam sa alerg.Am incercat totusi motivat de 2 tipi care ma depasisera si de care trecusem pe vale in viteza.Deh, se aprindea ceva in mine pe final si era cat de cat bine, zic eu, avand in vedere resursele scazute.
Ha,ha, tot focul care se aprinde, ma motiveaza...o pasiune, o dorinta de ceva...

Forestierul se continua cu inca 1-2 km de fals plat.E in usoara panta si pare mai putin binevenit la final de km de urcare asidua si coborare pe masura. SkyRunning, deh, mi-a trebuit ..
Nu mai alerg deloc ci merg la pas alert pe forestier si ajung intr-o zona de iarba inalta, mai depasesc pe unii , il las pe altul mai ambitios inainte ....sa nu-mi strice poza de final ca nu se stie cand mai prind concursul asta pe o vreme asa superba :)















Timp : 6h:34m
                              Loc 61 / 133 Categorie Masculin
        Loc 166 / 391 Open
Data viitoare , daca voi mai participa si ma prinde antrenat, voi merge spre un timp mai bun.Acum sunt foarte incantat ca am descoperit SkyRunning-ul :)

Un video frumos cu intreaga cursa cat si cu un profil al traseului plasat pe video, poate fi gasit mai jos :

Video oficial cursa Retezat SkyRace 2016



FELICITARI ORGANIZATORILOR PENTRU SUPERBA ORGANIZARE SI CURSA ! 
A fost o supriza placuta la care nici nu ma gandeam !

Si o binemeritata masa si poza a finisher-ilor traseului Custura 2016 ! Bravo baieti !