duminică, 15 noiembrie 2015

Maratonul International Bucuresti 2015- Un altfel de maraton


Data cursa : 04.10.2015

Prolog : Scris in preajma evenimentelor dureroase si triste din clubul Colectiv,Bucuresti( 30 Oct 2015) si din Paris ( 13 Noiembrie 2015 ) fata de care am tot omagiul si durerea pentru "cei plecati" fortat din lumea asta, articolul ma face sa imi amintesc cat de frumoasa si pretioasa e viata, cea pe care ne-o infrumusetam zilnic mai mult sau mai putin.

Scris cu oarecare întârziere, maratonul de la Bucuresti de anul acesta a fost un altfel de maraton romanesc pentru mine. Dupa multi ani traseul a fost schimbat astfel ca in loc de doua bucle identice de 21 km a fost o variație interesanta de deal/vale pe doua bucle diferite.Un numar de 4 dealuri.Unii ziceau ca e mai dificil, pentru mine era provocarea pentru care ma inscrisesem in ultimul moment.In plus, ma prezentam a doua oara la București cu un nou tonus și o noua atitudine : aceea de a alerga repede si cat sa ma simt bine.O regula inedita care era in contradictie cu orgoliul de competiție masculin prezent la multi alergători chiar dacă recunosc mai putin sau deloc.Cat despre bucurie in timpul cursei de maraton este prezenta doar pina la distanta si pace-ul pentru care te-ai antrenat in conditiile unei stari normale.Dupa un numar de km,bucuria se transforma intr-un efort susținut,chinuitor pe alocuri,o lupta mentala intensa cu diverse semnale de epuizare fizica și/sau mentala. Si e valabil la orice alergător la pace-ul competitiv ales al fiecaruia din timpul cursei. Da, dacă ești un bun alergător si alergi la un pace cu mult sub ceea ce poți, atunci bucuria e de la sine pe tot parcursul cursei. In rest, eu unul NU CRED.  
De exemplu, pentru mine pace-ul mediu de 5:03 a fost mai mult decat ok pina la km 28-30.

Dar, sa incep prin a preciza ca pregatirea pentru maraton a inceput doar cu 1 luna si jumatate cu gandul de a simti bucurie in alergare asa ca in primele doua saptamani, undeva prin August,am alergat foarte usor mărind usor-usor distanta pentru ca in luna Septembrie practic sa ajung la recordul personal de km intr-o luna de zile : 355 km.As putea spune ca e distanta Bucuresti-Piatra Neamt, orasul natal ;) Pina atunci, recordul era doar de 210 km si asta chiar in aceeasi luna Septembrie dar in 2013.Culmea nicio accidentare. Am zis ca se poate alternand distante lungi mai usor sau mai in viteza doar cu apa ca si hidratare.Am facut chiar o captura si sper sa mai repet figura.Vreau sa zic ca veneam dupa o operatie la nas si activitati lejere. Recunosc insa ca nu am pregatit niciodata un maraton conform unui plan structurat si cu cel putin 3 luni inainte.Asta chiar si la primul maraton din 2013 (detalii aici).




















Si uite asa, cursă mare se anunta, niste africani prezenti iarasi in fata, freamat pe masură, cozi la toalete, noroc ca fusesem inainte astfel incat sa pot sa-mi fac incalzirea de 2-3 km inedita, de altfel, pentru mine.Era pentru prima data inainte de o cursa oficiala.Vazusem la campioni,ca Marius Ionescu. Il întâlnisem la incalzire.
Cand eram la scoala si ne punea profu' sa alergam in jurul scolii ture bune, imi promiteam ca niciodata nu o sa mai alerg asa de mult. Si iata ca eram la al-3-lea maraton din viata mea.Totul era pregatit ca la carte. Aveam inclusiv o banda pe mana cu kilometrii si orele.Asa vazusem la meseriasi in alergare ;). In rest, nicio emotie,nicio teama, doar putin mai tarziu o noua "presiune" de la prea multa apa dinainte.Ma alimentasem cu lichide nu gluma :) Si am lasat-o asa toata cursa repetandu-mi ca ar putea fi un motiv in plus sa alerg.
Timpul meu motivant de pe banda de la mana era : 3h:35m , cam ambitios pentru 1 luna si juma de antrenament, dar stiam ca pot duce lejer si cu bucurie un pace de 5:00 cam 25 km, asa ca de ce nu ?
Toate bune si frumoase, km 1 al maratonului aducea un deal mare de urcat pe langa Palatul Parlamentului unde tendinta era sa urc in viteza la pace de 5:00. Inselator, dar am avut puterea sa o las mai incet. Am recuperat ulterior, parca zburand in jur de 4:50 - 5:00. Traseul ocoleste Palatul, merge pe Splai, intoarce la Piata Unirii catre Calea Victoriei pina aproape in Piata Victoriei, se intoarce iarasi pe Splai si culmea se duce pe Bd Elisabeta catre Piata Universitatii. Aici era deja km 14 usor in deal, iarasi, si deja simteam sa iau un gel si putina apa.La antrenamente am servit doar apa.Insa la maraton am luat niste geluri mici pentru siguranta. Eram foarte ok si mai departe catre km 21, insa erau destui prin jurul meu de la cursa pe echipe sau semimaraton care abia tineau traseul drept. Ma depaseau, nu aveau pe nimeni in fata, dar intrau in fata mea si reduceau viteza. Am facut semne si strigat de cateva ori la unii :  "tine directia". Erau prea beti de oboseala si raspundeau in reluare cu un scurt si sec "scuze" :)
Alergam cu muzica, la radio, radio ZU. Era placut. Asteptam ca o prietena sa-mi faca o dedicatie chiar in timp ce alergam. A venit chiar in persoana si ulterior aflasem ca erau imposibil de prins la telefon cei de la radio.
Am trecut la km 20-21 de sustinatorii mei zgomotosi, merci Bogdan si Mihai.Eram pe val,ma simteam bine, urma a doua oara urcarea dealului pe langa Palatul Parlamentului.Off, off, caci dupa urcare era drum drept iar valea asteptata era la intoarcere dupa inca 4-5 km parcursi pe soseaua Panduri si adiacente. Prea multe intoarceri bruste in diverse puncte pe traseu. Imi cam reduceau din viteza si din chef.Erau un fel de ruperi de ritm.Iar dupa km 21 se cam simt.
La Km 26, avand in spate Palatul Parlamentului, imi retine atentia un personaj ce dadea sfaturi de pe margine. Da din coate, da din coate.... ma uit in laterale, vad un tip de la echipe ambitios.Ma linistesc.Vine km 28, eram la pace bun de 4:55 pe ceas si primele semne de o mica durere in partea dreapta. Continui asa dar ma opresc si merg putin.Continui iarasi la viteza de cursa si ajung la km 30 in 2h:32m pe ceas, timp net. Excelent imi zic, ma incarc cu resurse de la punctul de alimentare. Picioarele erau ok, nu ma durea nici un oscior,eram obosit dupa cele 4 dealuri de pe traseu si cu un timp in premiera pentru mine. Pace mediu de 5:03 imi zicea ceasul.Si ramaneau doar 12 km, imi repetam.Durerea in partea dreapta nu ma slabea.Stiam de la doctor ca imi recomandase sa evit sa alerg maratoane dar era o fata prea frumoasa si cu preferinte de stat mai mult pe scaun ca sa o cred ;). Mi-am amintit si de asta dupa km 30 dar mai ales de regula mea inedita : alearga cat sa te simti bine. Si, am inceput sa merg si sa alerg atingand pe urmatorii 2 km un pace de 5:20 - 5:30. Ulterior a fost dezastru atingand sau depasind pace de 6 sau 7 chiar. Asa ca aproape de Arena Nationala si dupa, am combinat mersul cu alergarea. La km 36, ajunge Bogdan pe bicla, cu un aparat foto strigand daca ma simt bine si toate celelalte griji : o coca-cola scoasa imediat din rucsacul sau, bauta pe jumate de mine in mers la pas,binevenita pentru durerea mea. Bogdan imi striga : Fugi,fugi, hai alearga, eu cu intrebari existentiale : Pentru ce ? Nu conta timpul asa de mult .Oricum aveam sa termin cursa sub 4 ore.

La km 37, supriza mare : prezenta prietenei mele cu dedicatia in persoana in loc de radio.Ma incuraja frumos.Tot pe aici il intalnesc si pe Andrei Gligor, pacer la 3:45.Am zis ca ma tin de el si scot timpul asta. De unde, ca el renuntase datorita unor crampe asa ca statui putin el chiar mergand dar eu aveam pas mare chiar si asa.M-am dus si revenit de la cola lui Bogdan. Sanatate multa, Bogdane ! Si incet-incet cu pace in jur de 5:30 - 5:40 reusii sa vad porta sosirii.Accelerez putin, prieteni sustinatori ( inclusiv Laurentiu, frate parca cu Dani Otil vociferand incredibil si nu stiu daca l-am vazut dar sigur m-am uitat spre el sa-l reperez si i-am recunoscut vocea ),parca mi-au transmis energie si final de nou PB de doar cateva secunde comparabil cu primul meu maraton din 2013 ( detalii aici ). In concluzie, ultimii 12 km facuti in 1h si 15min( normal 1h ), debusolant pentru un alergator cat de cat antrenat dar ce e regula pentru mine e regula.

O observatie amuzanta si interesanta la final unde, pentru mine, rezultatul nu conta. Nu era in "sinergie" cu regula mea de aur mentionata la inceputul articolului :
"Cat ai scos? Care a fost timpul ? " - au fost intrebarile masculine
"Cum a fost? Ai terminat bine ?"    - au fost intrebarile feminine

Competitia versus modul de a parcurge/simti cursa. Am ales "Traiesti experienta si bucuria acesteia"

Video aici :


Rezultat :

Timp           : 3h:47m:52s
General       : loc 227
Categorie    : loc 33

Multumesc tututor sustinatorilor mei pe care i-am intalnit pe traseu si dupa ! 
Ati fost o surpriza imensa pentru mine !