Prima Evadare 2016 ! Marea Noroiala, un inceput de placere maso

Stau si mai mult reflectez decat biciclesc.Si mie greu sa stau deoparte si sa las sudoarea cazuta acolo in noroiul unui curse si traseu memorabil. Asa ca o arunc pe hartie, sa ramana si nepotilor, daca apuc sa-i am ;) Rar ma intalnesc cu noroi de la inceput la final toti cei 55 km. S-a intamplat si in 8 Mai 2011, cand nici nu aveam bicicleta si nici bilet castigator la PE, si uite acum in 8 Mai 2016. Cool, mi-am zis ! Vazand nehotararea organizatorilor de a schimba de mai multe ori traseul, ba pe sosea o mare bucata, ba sa-l scurteze cu 18 km, eram in faza dezamagirii si a impulsului de a refuza sa particip. Dar, uite ca in ziua concursului s-a anuntat pe FB pastrarea traseului clasic pentru toti, adica cel cu noroi. Multi renuntasera deja si chiar era destul de liber intre numerele 100 si 200.Eu eram limita de 200.In total erau vreo 1500 din 3000 anuntati initial.O schimbare a traseului de ultim moment, ar fi insemnat ca elitele prezente in concurs, sa nu mai aiba puncte in circuitul lor de meseriasi.Nu stiu exact care.E ca la Formula 1, banuiesc.

Asa ca sunt la start,chiar cu Vali S. un coleg promitator anul asta care a si confirmat in primii 100.Se apucase de circa 2 ani de biciclit. Dupa 2 interviuri acordate de el( o alta televiziune) si de mine( sport.ro ), s-a dat start la Elite si dupa circa 5 min amatorilor. Viteza mare primii 3 km, chiar putin prin padurea Baneasa pina la trecerea centurii.Trec printre 2 baieti BikeExpert, banuiesc de la spate ca era Ionut D., strig hai hai, Ionut : Este timp, zice el.Si avea dreptate vazand timpul lui de la final : 5h24m. Cursa dificila se anunta. Intru pe drumul catre stana, deja noroiul se adunase bine si incepea sa puna probleme.O vedere de sus in poza alaturata.

Dar, abia incepeau surprizele.Simteam miros de noroi proaspat si sentimentul de a ma reintalni cu el nu putea fi cumparat cu Visa sau Mastercard.Dupa stana, prin spatele aeroportului, acelasi drum arhi-cunoscut era acum cu pamant moale si iarba pe mijloc acoperita de noroiul celor ce au trecut deja. Se aduna destul de repede si dadeam din ce in ce mai greu.Aveam cauciuc de noroi de 2.0 Maxxis Beaver, destul de stabil.Cu toate astea, se incarcau cauciucurile pe partile laterale si,vizibil , roata ajungea la 2.3-2.3 ca si grosime.Ola-la , imi spuneam si culmea, in plus, in fatza, intre roata si furca se aduna iarba si noroi incat m-a determinat de cateva ori sa opresc si sa curat cu mana.Mana mea era parca un excavator in noroi. Si iarasi urcam si fugeam bine cu rotile descarcate si iarasi se aduna. Pierdere de energie mare, desigur.

Si nu eram singurul care descarca.Doar ca altii aveau cauciucuri mai subtiri de noroi care nu se incarcau, foarte ciudat, cat si la furca fata erau mult mai in regula decat mine.Ramane sa descopar misterele astea.Am dat la pedale si pina la Cauciulati, unde e palatul Ghica din Ilfov, cu portile larg deschise, am facut 1h:34m cu viteza mare pe portiunea dreapta.Ajunsesem la 30 km si eram plin de energie.De unde, nu stiu.Cu toate ca timpul era mai prost cu 30 si ceva de min fata de anul trecut pe aceeasi portiune de uscat.Nu mai spun ca ma depasisera niste colegi, hai Renault.Toti aveam costume negru cu galben ca in cazul echipei de formula 1 Renault. Ce naiba, numai Ericsson, HP, BCR, Oracle,Vodafone sa aiba costumele lor ? Un costum profesional de care eram mandru.
La palat, toti pozarii, cred ca ma prind trecand prin balti, depasind in nebunie destui obositi.Eram entuziasmat.Mama, mama, ce mai doream uscat sau macar noroi cu balti, dar nu mixtul de noroi,iarba,mazga,etc al altora din fata ...Nu mai suportam sa ma dau jos. Insa imediat dupa palat, vine grozavia din poza alaturata.Alunecam si pe langa bicicleta, bicla o taram ca iarasi se incarcase,era incredibil de grea (e necesar sa iau in serios un antrenament la sala de forta pt asta ;) ), o domnisoara statea la poze.Brandusa o chema. Stia ce stia. Am trecut si iesit in sosea unde echipe de la Bike Expert curatau rotile din mers ale participantilor lor.Ca la boxele de la Formula 1.Cred au au fost in TOP anul asta la Prima Evadare. Super ... Ia uite secretul succesului, am zis catre un "inginer de noroi" de la boxele Bike Expert. Am oprit si m-am pus pe glume ...deh, nu era nimeni de la Renault la ..."boxe" :) Urma faimoasa padure Pascani,unde viteza ar fi fost una de alergare usoara, adica 9Km/h cu sirul indian format de biker-i si multiplele damburi cu noroi gata sa te dea de-a berbeleacul.Ce sa fac, glumesc cu un Bike Expert ( nr.189 parca ) si imi arata ca are galben la coate si e in sinergie cu Renault.Ha ha,ne-am depasit reciproc de mai multe ori pe traseu si glumit.Nu simteam presiunea noroiului sau chiar a cursei.

Alta poza cu bucuria unui alt sprint...alaturat.

Deja in fata mea, erau 4-5 baieti de la Renault cu timpi grozavi, banuiesc. Doar Marinica ma avertizase la start cat de bine dau la pedale cei doi francezi Renault cu numere undeva pe la 350 si ca sa stau mai bine cu colega noastra, singura fata din echipa.Trebuia protejata dar nu eram eu cazul, ma credeam competitiv cat de cat.Dar, culmea ca francezii nu au fost asa de bine plasati.S-a cunoscut noroiul.Il avertizasem pe campionul nostru si chiar am avut gura pocita. Unul nu a terminat, celalalt a tait traseul.
Ok, trecem si de prima partea a padurii nemiloase si intram in a doua parte a aceleasi paduri, undeva pe langa Edenland.Si noroi,balti, imping la pedale, dar eram cu ochii cat cepele la obstacole incluzand ciclisti.Ii evitam intrand prin baltile mari.Ochelarii fotocromatici erau plini de noroi si chiorul de mine trebuia sa reduca viteza pina la limita evitarii oricarui pericol. Cum zice bine la carte ;) Si dau tare pe portiunea dreapta la greu la pedale, zdruncinaturi pe pietre si noroi, ajung pe terenul de langa lac, ala cu dealuri usoare unde incepe patinajul artistic pe noroi. Doamne Fereste, nu puteam nici macar sa imping bicla pe langa mine. Se aduna la cativa pasi la furca si la roti un noroi incredibil.Parca avea clei noroiul asta. Oricum,mi-am zis sa fie cat mai fun, stiam ce urma, iar in fata mea erau destui colegi sa duca echipa Renault din nou pe podium.Usoare delusoare, erau numai bune de push-bike in conditiile trecerii a peste 200 de biker-i. Ajung la podet, unde unii mai cad si in apa curgatoare.Eu ma bag si stau nenica sa spal bicla.Parca cu atata ciuda pe noroiul potrivnic.Eram calm,nicidecum stresat, poate lipsit de motivatie cum ar zice niste prieteni.Stiu ei care ;) daca citesc pina aici...ha ha. E o poza mica la finalul articolului cu podetul si apa de care zic.

Inca 1 km si ajung sus pe deal la punctul de alimentare.Iau ceva, caci nu bausem nimic, vorbesc cu un coleg Renault lesinat si deodata vad ca ajunge celebrul d-l Jipa.Are vreo 64 ani, tot respectul, dar la editiile anterioare nu l-am depasit. El zice mai mereu ca il anunta nevasta ca-l cauta moartea pe acasa si nu-l gaseste.Tot respectul.Iaca, mi-am cerut scuze de la coleg ca-l las, l-am felicitat pe d-l Jipa si am zbughit-o.
Nu se putea, era un deja vu. Ce vesel eram in poza alatura dupa plecarea de la check-point.
Parca iesem de la stand-up comedy ;)

Si uite asa prin paduri cu noroi cat cuprinde, cu balti in care ziceai ca stau crocodili sau alte lighioane, avusei energie sa dau la pedale, inca sa felicit putinele fete de pe traseu.Chiar imi pare rau pentru una pe care am depasit-o printr-o balta mare.Nu avusesem rabdare sa stau in spatele ei.Nu stiu daca a trecut dar sigur nu am stropit-o. Am ajuns sa ador baltile si pe cuvantul meu , la anul sa fie tot asa, ca ma prezint la start.La intrare in padurea Vladiceasa, inainte de traversarea soselei Snagov-Autostrada,era un sant adanc, tehnic, si in fata mea era un ciclist temator.Strigam la el sa dea la pedale pe pinion mic ca-l vor prinde in poza cazand si ... alte glume.Eram in spatele lui si veneam lansat pe noroi. Ziceau spectatorii : uite si unul mai vesel.Acum, sa nu credeti ca am tras pe nara ;) Poate la Elite ar merge niste fumuri, dar eu sunt cu Epo Free ...ha ha.Deja cred ca sunt in vizor cu afirmatia asta,ma scuzati ...ha ha.Evident, tot in zona asta erau pozari carora le strigam sa faca poza ca atat de frumos era coridorul de plante la intrarea in padurea Vladiceasa si cu baltile mici, era ideal ! Deocamdata, am vazut doar o super poza cu acest coridor si un ciclist de elita, cred ca Lucian Logigan.In fine ... Mai erau doar 13 km pina la finish.Prin balti, noroaie, portiuni cu pietre si noroi de te zguduia serios si unde trebuia sa dai la pedale in picioare, ma apropii de final. Mai discutam mergand pe bicla cu viteza mica cu diversi pe drum,cand pe ultimii 3 km ma depaseste colegul Renault de la singurul check-poit la care am oprit. Cel lesinat,da, dar ambitios.N-am tras sa-l fac,cum se zice.Nu-i frumos la cat efort a depus.Probabil ca nici nu venea la concurs daca nu primea costumul de ciclist :) Mare motivatie ...Avea un nr de ala mare cu 4 cifre si prima era 2.Si la mine era prima cifra 2 dar numarul era din 3 cifre.Diferenta mare,da.Sa zic, rusinica pt mine sau mai degraba felicitari pentru colegu'.Aleg varianta 2.

Ajung la trecerea peste liniile de cale ferate, ultimii 2 km, in camp deschis, glumesc iarasi cu fetele ce stau sa faca poza si chiar ma prind bine in fundal cu niste oi si un peisaj verde cu mai putin noroi.Inca astept acele poze. Si ultimul km, mai trag de pedale si ma depaseste unul mic, cred ca la pubertate ca plapind era saracul cu tricou fain de ....Bike Expert. Mai sa fie, ajung sa visez numai Bike Expert sau e un semn :) Cred ca baiatu' simtea motivatia aceea ca mai trece de un ... amarat de la Renault.Nu de alta, dar Renault era sponsorul principal anul acesta, in premiera. Nu am ratat o poza cu fetele la finish imbracate cu mandrie in costumul ... national Renault ;).Si culmea, un alt interviu pentru mine, de data asta, pentru un video ce va fi urcat pe pagina oficiala a companiei.

Timp oficial : 5h:05m destul de mare , dar culmea ironiei cu un loc 259. Numarul meu, hai sa-l scriu aici ca tot se vede in poze, era ...260. Deci, stau cam la nivelul asta confortabil in fiecare an. Din SMS-ul primit, cica as fi loc 39 la categoria de mosi si 259 la general dintr-un total de vreo 1500 de oameni anul acesta.
Felicit organizatorii pentru eforturile depuse inainte si in timpul cursei.Noutatea a fost prezenta unor service-uri la anumite puncte de alimentare, erau prezenti cu camere, pompe, etc in caz de nevoie. Jos palaria si imi pare rau sa vad atatea blamari la adresa lor ! Este o optiune a fiecaruia sa vina dupa aceste ploi si pe acest noroi.

Au fost date de catre organizatori multe instructiuni pentru noroi si un mare multumesc !


Alte poze :

Maratonul International Cluj 2016 - O bucurie de maraton

           A fost o data ca niciodata, chiar recent in 10 Aprilie 2016 (pe medalie scrie 17 Aprilie), o incercare de a-mi depasi conditia de "alergator de faza grupelor" ( cum se zice in Liga Campionilor la fotbal ) , adica de 3h:30m - 4h:00m. In zona asta pare, parca, cel mai greu : ambitiile alimentate de prieteni alergatori de-a lungul timpului, imi aduceau dezamagiri sau accidentari din nimic. Pina anul trecut, la maratonul cu nr.3. Gata, decizie finala : facem sport doar daca ma simt bine si ma bucur.Si asa doctorul ma avertizeaza sa raman echilibrat. Mi-a descoperit el ceva si are dreptate.

Dar, al patrulea maraton in 3 ani imi soptea ca ar trebui sa fac un salt sub 3h:30m. Chiar de anul trecut de la maratonul Bucuresti, viteza mea a crescut simtitor cu toate ca refuzam sa ma tin de un plan structurat de alergare. De data acesta, pentru Cluj am incercat un prim plan foarte flexibil si liber. Cica avea vreo 18 saptamani din care am fentat doar 2-3.L-am combinat si cu antrenament relaxat de triatloane scurte.Chiar am reusit si doua alergari de peste 30 km in perioada de dinainte de cursa. Facute chiar in deplasare, la Paris.Si foarte minunate.

Cum ziceam, iau drumul Clujului cu un mic popas de o noapte la un var de suflet si plec mai departe spre nepotii simpatici de la Cluj.Cursa se anunta plina de entuziasm si la ridicarea pachetului fac poze de start, primesc cu placere niste jambiere de compresie gratis in kit plus multe altele care depaseau ca si costuri taxa de participare( 100 ron platita de mine ).Servesc si niste paste ca si carbo-loading de dinainte de cursa. Tot din pachet. O alta portie venea dupa.Plus tricou oficial, gel de dus, deodorant, geluri etc etc Plus capac la toate o reducere de 20 euro la WizAir. Fata de alte maratoane din strainatate sau cel de la Bucuresti, chiar era rentabil daca gandesc pragmatic.Si o medalie metalica superba la final. Dar, sa revin pe partea artistica a gandirii unde e mai mult mai placut, creativ si relaxant.
O plimbare placuta pe unul din multiplele dealuri din Cluj, poze de sus ale orasului fortuit de verdele naturii, m-au relaxat.

A doua zi, startul era pregatit chiar din incinta Cluj Arena, stadionul cel mai cunoscut din Cluj.Erau de parcurs patru ture de circa 10,55 km si de fiecare data se intra si iesea in/de pe stadion in uralele publicului cocotat sa fotografieze alergatorii destoinici.La ora 9:15, era programat startul maratonistilor fara alte categorii. Am inceput destul de repede luat de val si ceasul arata pace in jur de 4:00 , 4:30 si stabilizat in jur de 4:40 - 4:52. Alergam cat sa ma simt bine si imi pastram promisiunea din 2015 indiferent cat va tipa orgoliul la mine.Nu a avut ocazia. Dar, sa revin si sa mentionez ca plecasem cu Cristian M., un alergator experimentat cunoscut la Berlin in 2014, care ma intreaba la start de timpul vizat : 3h:30m. Si el la fel. Ziceam ca o sa fie pacer pt mine dar o luase la sanatoasa mult si dupa numai cativa km am realizat ca el viza ceva mai bun.
Morala : Intotdeauna e bine sa zici un timp mai prost decat doresti sa scoti. Eu am fost sincer :) Sau mai nuantat : Seteaza-ti un obiectiv realizabil, masurabil indiferent de provocare.

Prima tura de 10,55 km a fost ok cu 4:42, fara alimentare.Nici macar apa.Eram obisnuit sa fac 24 km fara nimic la pace de 4:50. Totul bine.Asa paream din poza alaturata.
Intru in a doua tura, aveam vreo 4 geluri langa numar.Era km 18 si un fan glumet cu accent puternic ardelenesc ma intreaba ce fac cu "torpilele" afisate.Le las la finish,i-am zis, sa explodeze acolo.Cu ochelari si sapca deja eram suspect.Un prieten , mai tarziu, mi-a zis ca eram deghizat. Daca suporterii dadeau mana cu mine, inseamna ca eram normal. In ciuda vitezei,
ma simteam bine.Ma intalnesc la km 19 cu Cristian.Era deja cu un pace ce ducea catre 3h:20 la maraton.Si am avut dreptate cand ne-am intalnit la finish.
Trec iarasi pe la linia de start de pe stadion.Termin tura 2. La putin timp dupa ce am trecut pe la finish , a fost dat startul la semi-maraton.Vitezomanii au inceput sa ma depaseasca dupa circa 1 km.Ma simteam mic si deja simteam ceva in partea dreapta, as spune la ficat,fiere, etc acelasi tip de durere de la km 30 al maratonului Bucuresti 2015.Era km 24, luasem un gel, ramaneam cu 3.Apa incepusem sa beau de pe la km 12-13 si destul de des.Hopa am decis sa incep sa merg, poate imi trece durerea.Nu era vorba de vestitul "wall".Eram inca in grafic pt timpul ce ma scotea din "grupe".Am mers cam 2 km si a inceput sa-mi treaca.Mergand cu pas mare, am inceput sa resimt o greutate in picioare.Asa e cand incepi sa te opresti.Trece una si te apuca altele ;) Am mai mers 1 km si zic ca nu mai fac timpul de 3h:30m dar culmea imi veni in minte previziunea lui Ionut S. de pe FB de 3h:35m.Nuuuu, nu se poate sa o implinesc ...Am zis clar ca sunt imun la toate astea.Si am continuat sa merg. Nu ma mai durea ceva dar "timpul" meu trecuse.Stai ca a rasarit alt gand. Sa depasesc recordul lui Bogdan P. de 3h:40m.Nuuu, nu se poate sa fac asta ...Clar trebuia sa merg ...Am trecut testul cu bine si , si, alt gand ...hai sa-ti depasesti conditia si recordul de 3h:47m. O luam de la capat, mi-am zis.Si uite asa am continuat sa merg rapid. Zambeam, paream fresh cand se uitau mai atent unii voluntari.Probabil, se si intrebau cum de merg, zambesc, dau mana cu copii, etc Multi obositi, temperatura afara deja era ridicata, aproape de 18-20 grade.

La km 36, intalnesc suporterii mei de suflet( poza alaturata). I-am mai intalnit la km 28 (am o alta poza dar nu mai am loc aici) .Ii vazusem in graba si din scurt.Ma obligasera sa alerg sa nu stric poza ... ha ha.Ce-i drept era pacat cu jambierele alea colorate ce-mi faceau piciorul subtire.Doar piciorul era vedeta, ce naiba,nu-i asa ?

Si felicitari celui mai infocat si frumos suport de la maraton. E din acelasi sange cu mine. Fara comentarii, golanilor, ca aveti de-a face cu mine si nu numai ;)

Pe la km 38, acelasi fan glumet ma vede de la departare ca dansez si dau din mani. Muzica din urechile mele, mersul la pas mare, ma faceau sa 

fiu total relaxat dar conectat. Ma vede ca ma simt bine, banuieste ca sunt mai pe la coada de sunt energic, ii zic ca am lasat torpilele deja si ma intreaba dubios cat mai am.Zic vreo 3 km.Aaaaa, matale esti pe terminate, zice el.Nu ca stare, v-ati dat seama ci ca si cursa si km parcursi.L-am mirosit eu ;). Da, i-am zis, inca putin.Dar, ai venit la plimbare la noi la Cluj ? intreba el.E frumos, sa stii si publicul fantastic.Merita sa-l admir, zic eu.Si din respect, i-am zis ca voi accelera catre final. Alerg putin si intalnesc pe ...George I. din fata, era pe ultimii 2 km la proba de semi si parea cam terminat.Zic ca poate il ajung, sa-l incurajez din spate si trag putin. Il intalnesc si pe marele Useriu( cel cu polul inghetat si cursa castigata acolo ) alergand usor cu spatele si incurajandu-si prietena.Il salut respectuos, alerg mai departe catre finish.

Da, si uite : chiar cu atata mers incepind cu km 24, am terminat sub 4h cu un timp indiferent de 3h:54m.Secundele nu mai conteaza. Mi-a placut mult numarul : 118. Ca si loc ar fi 159 si la categorie un loc 58. Mie lene sa ma mai uit din numarul total.

Cola, bere, toate cele ma asteptau si mai ales dragii mei suporteri si ...un soare ce imi umplea sufletul de bucurie dupa atata iarna si nori.In poza alaturata mai apar alergatoari : Adela, Andreea, Alex ... Suntem o familie, ce mai !

Hai noroc si la mai mare ! Cum se zice ... Ma gandesc sa mai vin la Cluj ca-i tare frumos si calduroasa atmosfera.Dar, sigur la alt nivel de maturitate fizica ca psihica nu mai e nimic de facut la categoria grea la care sunt ;)

Felicitari si organizatorilor pentru ca se gandesc la participanti mereu si nu doar la buzunarele lor ;) !

Tare faine si punctele unde erau orchestre si cantau cate ceva sau boxe cu muzica pentru a ridica nivelul de energie al participantilor. Ca la maratoanele adevarate din lumea asta :) N-am vazut la maratonul Bucuresti inca de-astea :)


Poze de dupa maraton : Manastirea Floresti si pe dealurile Florestiului, 2 aventurieri off-road