luni, 15 ianuarie 2018

"Mont(an)er" de Romania - O retrospectiva 2017 a "primelor"


Înainte de retrospectiva mai haioasa sau mai putin, țin sa menționez doua puncte :
  • Strava, un site sport, îmi zice ca am alergat cam 2000 km în 2017, știu, putini pentru specialiștii în domeniu și 50.000 m altitudine, mulțumitori pentru mine.
  • Dupa 1 an 2017 cu doar 6 curse de munte si cateva antrenamente pe munte și un 2016 pentru prima data la curse montane, am aflat în 12 Ianuarie 2018 ca am ieșit din urna tragerilor celebrelor curse Ultra-Maraton Mont Blanc, Franța cu precădere la cursa CCC de 101 Km cu 6100+ diferență de nivel, ceea ce ma face tare bucuros aplicând pentru prima data.


Dar sa încep :
Cum în ultima vreme sunt în "urcare"(monter in franceza ; mont=munte) continua în învățarea limbii franceze asemenea urcărilor montane, am zis sa dedic un articol "montan" alergării anului 2017 și în special, a "primelor".Ma limitez doar la limba romana pe care sper sa o mai înțeleg peste ani și ani. Sa clarific putin sa nu se înțeleagă din titlul < "retrospectiva primelor" > niste premii sau prime în bani sau altceva. Cam asa : 5 curse trail cu participare pentru prima data printre care prima de 50 km și prima de 105 km, alte 2 curse abonat deja,1 pentru prima data neprezentare la start, 1 cursa de sosea pentru prima data abandon (DNF). Ah, țin sa precizez ca scriu asta, în primul rând, pentru mine, copii sau nepoți, cei apropiați și care au un timp sa citească câteva experiențe de inceput ale unui amator. Cei care și-au atins deja planul de nervi cu statistici,laude,etc etc din diverse surse , se pot opri aici din "escaladarea" textului.
Se întâmplă rar sa scriu o retrospectiva și o datorez altor "curse" (medicale,administrative,etc) cu bătaie mai lunga din cursul anului.Nu ma laud cu nici un premiu sau loc fruntaș doar cu experiențe trăite la maxim alături de prieteni, de cei dragi,finalizarea multora din ele fiindu-mi de ajuns pentru condiția fizica,mentala,clarviziunea lucrurilor și ...
Am început cu stângul un sezon la care ma înscrisesem la mai multe curse încă din primele luni ale lui 2017 cu super-băieții Mihai, Lau, Alex, Cornel, ulterior Adi sau chiar Bogdan. Era al-2-lea an pe munte pentru mine.Erau așadar în lista vreo 7-8 :
  • 3 Aprilie : Semi-maraton montan Intersport de la Brasov : 21 Km - Neparticipare
  • 6 Mai      : Maraton montan EcoMaraton 40 km 2300 m          - Prima Data 
  • 20 Mai    : Ultra-Maraton montan Transilvania 50 km 3300 m - Prima Data
  • 17 Iunie  : Maraton montan Retezat Sly Race 28 km 2300 m   - Abonat, il tai de pe lista
  • 15 Iulie   : Ultra-Maraton montan in echipa Maraton 7500 45 km 3200 m - Abonat
  • 19 Aug   : Ultra-Maraton montan 2x2 Fagaras 45 Km 4200 m - Prima Data (cel mai dificil)
  • 9 Sept     : Ultra-Maraton montan Ciucas X3 105 Km 4900 m - Prima Data
  • 15 Oct    :  Maraton sosea 42 Km Bucuresti                         - Primul abandon din "cariera"
  • 10 Dec    : Semi-maraton București Baneasa Winter 21 Km     - Prima Data (neplanificat)
Deja nu începuse bine anul și entuziasmul partajat în gașca noastră era la maxim.Se discuta chiar și de faimosul UTMB din Alpii Francezi și Elvețieni și calcule de puncte pentru calificarea la una din cursele organizate.Unele din concursurile de mai sus au puncte internaționale clasificate de o asociație sportiva ITRA (International Trail Running Association). Cred ca este visul multor alergători ultra-montani sa participe la una din cursele de peste 100 km din Alpii Francezi.Nu era și al meu dar iată-ma înscris și acceptat :)

EcoMaraton 40 Km - "O buturuga de maraton" (fara puncte ITRA) - Prima data aici


Daca înainte cu 2 sapt de prima cursa din lista,m-am accidentat prostește cazând pe asfalt în Parcul Tineretului pe genunchiul stâng si astfel neparticipand, pentru cea de-a doua EcoMaraton eram mai montat.Pe cât de montat, pe atât de dezumflat eram după prima sapt din Aprilie (misiune profesionala în Paris) de o răceala pusa bine de tot acolo împreuna cu recuperarea mea la genunchi.Mai erau doar 3 săptămâni până la cursa de la Moeciu de sus, EcoMaraton, prima data pentru mine. Eram în gașcă mare, toată formația de băieți menționați mai sus, cazați la "Mama Cozonacilor", un loc deosebit cu tot ce trebuie,inclusiv buna-dispoziție.M-am camuflat bine de tot în noul echipament luat din Franța (adidasi Hoka - niște buldozeri, pantalon lung, șosete trail, rucsac cu bidoane cu pipeta lunga, foita de ploaie-vânt, bluze, ...) încât eram singurul din 1000 participanți, cred, îmbrăcat asa pe o vreme destul de buna cu ceva soare.Concursul asta are un traseu inedit in forma de trifoi cu 2 bucle inchise cu revenire in punctul central unde toata lumea te aplauda frenetic. Nu sunt fun caci e o ocazie sa te vadă toți terminat chiar dupa prima bucla ...he he. Si chiar după prima bucla a trifoiului, m-am demotivat subit și pe urcarea celei de-a doua, m-am așezat sa vad ce este prin-jur ca prea o luasem asa cu toate cele pe mine si ud leoarca.Dau de ...prima buturuga, interesant ca pe la alte curse nu erau :) Fac poze,peisaje din film scoase,beau ceva și iau un prim gel (km 15, cred).Ma ridic și hai iarăși, merg 5 min și iarăși pauza pe buturuga și apoi ... tehnica.Vine Alex, totul e ok ? Da, se duce tare. Mai merg ceva chiar chiar și pe porțiuni alergabile. Imi vine subit motivația sa alerg după Alex dar stai sa vezi dacă-l mai ajung. Mai erau în spate Mihai, Bogdan, Lau si Adi. Din păcate, cam tot traseul, fain tare de tot, am găsit destule buturugi și am profitat din plin.Ce bine era ! Făceam intervale din alea unde trageam mai tare, în special în urcare și stăteam destul de mult pe la multiplele puncte de alimentare. Resimțeam lipsa unor antrenamente montane.Era o stare amestecata de așteptare a prietenilor din urma, cu alergarea după Alex, ba cu admirare de peisaj și poze, ba cu intensitate a efortului și încărcătura din spate. Chiar după bucla 2, din mulțimea care ovaționa, apare Elena P. sa-mi propună dacă doresc sa las din "încărcătură". Ii mulțumesc, dar eram în stare sa car și o buturuga.Una după alta, l-am depășit pe Alex pe la km 30 în mare viteza de coborâre.Era și el în alergare ușoară. Am aflat ulterior ca se accidentase.L-am așteptat peste 1-2 km la punct de alimentare dar nu apărea. M-am dus până la final ușor sub 6 ore. La scurt timp au venit Mihai și Bogdan apoi ceilalți. Adi era terminat și surprins de efort încă de la km 6.

Buturuga a fost lait-motivul cursei , ce mai : "O buturuga de maraton" pentru mine dar și motiv de ras sau chiar supărare pentru unii prieteni.Nu-i bai ca ne-am reîntâlnit la următoarele și mi-au arătat bățul ;) sa nu mai stau pe buturugi. Oricum, nu mai vin sa alerg pe aici în anii următori de frica buturugilor și peisajelor rupte din filme. Ca și profil, aici e de fuga la deal și vale, nu gluma, nicidecum sa fii furat de tentații. Alături încărcătura din spate și camuflajul de îmbrăcăminte.




Transilvania 50 km :"Suferință și provocare" (3 puncte ITRA) - Prima data aici

Va întrebați : "De ce sa suferi?" Nu mai participi sau renunti,ar fi un răspuns Nu era o opțiune decât în caz extrem.Prima cursa în care planificasem totul în detaliu inclusiv timpul pe bucăți cu excepția ... suferinței.Este o cursa grea ce ajunge la Vf Omu(peste 2500 m) și pornește din curtea castelului Bran și ajunge tot aici.O grămadă de străini cum n-am văzut la nicio alta cursa din Romania : englezi (m-am împrietenit cu unul), slovaci, cehi, danezi, spanioli, ...Atata densitate pe cm2 de străini rar vezi.


Mai erau înscriși Lau la 50 km (pozna din stânga-jos) care a și terminat fiind deja accidentat și Cornel la 50 km ca suport moral pentru George, fratele sau, terminând și ei la cursa de 30 km. Specificul acestei curse este ca dacă ești înscris la cursa de 100 km, 80 km, 50 km poți termina oricare distanta mai scurta la libera alegere fără a fi penalizat și primind în final o medalie. Urcarea continua de 1400 m în diferența de nivel de la Bran la un punct de unde cobori spre Malaiesti (10 km), pare frumoasa până la un punct în care ma lovesc crampele.Nu gâfâiala, nu picioare grele, nu oboseala, ci picioare străbătute de fulgere și mușchi blocați. Si era doar începutul cursei (primii 7 km). Foarte rar mi se întâmplă sa am crampe căci consum apa și bag electroliți pe parcurs. Insa de data asta, efortul intens raportat la nivelul meu de antrenament era dezastruos.Nu eram pregătit fizic dar când ești vreodată pregătit ? Asa e și în viata, cred. Ma adaptez și urc spre vârf pe o ceata și vânt neprielnic.Mai puteam sa zambesc daca era vreun pozar prin preajma.Ajung la Malaiesti, culmea în timpul propus. M-a incurajat sa ma uit spre urcarea inspaimantatoare prin Hornul Mare plina de zăpadă,pe zăpadă,cu aceleași crampe. Daca eram sus de Horn, rămâneau 5 min până la Vf Omu. Cred ca mi-am păcalit frumos mentalul în felul acesta. Făcusem 35 min. de la capul de sus Horn la Omu.Vânt, ceata mare de abia vedeam, cu marcaje bune dar invizibile, chiar se zicea ulterior ca le sabotase cineva. Sus, după Vf Omu, m-am rătăcit putin cu 2 străini în coborârea asta spre .. o prăpastie. Eu știam drumul corect către refugiul Bătrâna dar organizatorii l-au scurtat putin.Traseul cobora către Peștera trecând pe lângă refugiul Bătrâna.Starea mea era buna, crampele tot acolo, la locul lor. Eram motivat de muzica dar mai ales de speech-uri motivaționale de-alea specific americane de-mi ridicau și parul de pe cap. Am luat pentru prima data in viata ... Activatorul de la Sponser ( suna a miracol, știu în urcarea către șaua Strunga plus alți electroliți. Unii străini sa-mi ofere și ei niște leacuri. Suferința nu ma împiedica sa continui alături de oameni sociabili.Timpul trecea altfel.Se pornise și ploaia de luna Mai,putin cam rece.Restul de 20 km cred ca au fost cu mare noroi și patinaj artistic fie urcări ușoare și multe coborâri. Prietenul englez ma părăsise și băga viteza la vale patinând și se ținea extrem de bine.Eram profund uimit de tehnica sa de noroi pe coborâre :) Probabil picioarele lungi nu ma ajuta la vale și pe noroi.
Si ma vad la finish pe o ploaie torențială ușor sub 10 ore : 9h56m . Nesperat de bun timpul la primul 50k dar si surprins ca mai puteam vreo 20 km.Crampele ma slăbiseră bine de tot. Ceea ce nu te omoară, te întărește.
La anul mai vin la cursa mare : 100 Km.Sper sa fac echipa cu "ultras-ul" prieten Cornel căruia ii plac extremele.

Retezat SkyRace 28 km : "Un SkyRace " (fără puncte ITRA) - de antrenament

Il voi tăia de pe lista în anii următori. E departe de București, urci o data și bine, admiri peisaje de creasta incredibile dacă ai noroc ca prinzi vreme buna și apoi cobori rău de tot pe smocuri de iarba instabile.Cam asa îl descriu.Anul trecut l-am descris în detaliu aici. De obicei, în același weekend,după aceasta cursa,mai fac trasee împreună cu Cornel, însa în 2017 vremea nu a fost prielnica și am plecat "plouați" spre București.
Anul acesta a fost de test împreuna cu Cornel, Alex și Adi. Un neverosimil 5h:36m pentru mine și Alex+Adi și-au luat "revanșa" după buturuga de EcoMaraton terminând cu 10 min mai devreme iar Cornel la 20 min după mine, super tare. Particularități de anul asta :
  • vânt extrem de puternic pe platou ca abia ma țineam pe picioare la cele 82 kg ale mele și 1,89 m înălțime.
  • grindina din spate pe coborârea blestemata pe smocuri de iarba uda.Blestemam adidasii Hoka,luasem deja 2-3 trânte și îmi frânam picioarele în bete. Mușchii coapselor ardeau.
  • înainte de platou, ma oprisem de 3 ori.Ceva nu mergea.Mi-am dat seama ca urcasem/coborâsem 14 km fără glucide, fără gel. Greșeală din care aveam sa învăț ...
  • Adi urca bine de tot fără a avea apa la el și aproape fără a se opri la punctele de alimentare. Poate pe distante scurte prinde bine, te simți ușor, dar la carte spune clar ca nu e bine pe termen mediu/lung.Era preludiul lui pentru 2x2 de mai târziu din 19 August.



















Ah, în final, mi-a plăcut enorm Cornel la nivelul lui de antrenament.Nu aleargă deloc pe asfalt dar e fenomenal la acest tip de cursa : urca și coboară în continuu. Îmi zice după cursa : "Sa ma gândesc ca
pentru Maraton 7500 sa le propun lui Alex sau Adi pentru echipa de 2 cu mine în locul lui".

Maraton 7500 45 Km : "Mă dor toate" (3 puncte ITRA) - Cel mai frumos, în echipa de 2

Nici gând sa-l las pe Cornel pentru acest maraton în echipa de 2.Am mai participat în ultimii 2 ani și acum ne propusesem sa fie ultimul împreună la 45 Km la un super-timp. Editiile anterioare :
  • 2015 - prima data în bocanci (singurul din acea cursa pe o căldură sufocanta ) : finish în 12h
  • 2016 - cu traseu deviat pe la Malaiesti in loc de Bucsoiu : finish in 9h:20m ( click aici pentru un articol destul de haios și cu video-uri detaliate de pe traseu )
  • 2017 - cu traseu deviat iarăși pe la Malaiesti : finish în 8h:14m si loc 13 (cat) / 14 (gen) din 140
Daca, în primii 2 ani, numele echipei era "Legweak" era timpul sa fie "Mă dor toate" anticipând obiectivul nostru propus intre 8h și 8h:30m.Eram o echipa de ... 80 kg fiecare (doar înălțimea era vizibila). Deh, anul acesta fata de 2016 eram în armonie amândoi și realiști, fără calcule fanteziste și vise ipotetice. In condiții de munte, nu prea mai visezi și începi sa simți de toate, la un moment dat, chiar și liniștea aia visata de atâția cursati ai dezvotarii personale.
Am ajuns în ultima clipa sa ridicam kit-ul de concurs Vineri seara foarte târziu ( ora 22:00 ) și am stat la cort lângă start. Ne-am lepădat de șederea de lux de la pensiunea Valea Cocorei din ultimii 2 ani ( 300 RON / noapte sau 65 EUR / noapte).Noaptea scurta la cort dar somn mult mai eficient ca la pensiune...he he.

Dar sa spun ca : Maraton 7500 este o competiție frumoasa de alergare montana prin munții Bucegi, pe trasee marcate oficial, adică turistice,fără nevoia unor marcaje speciale specifice cursei(doar mici excepții). Are 2 probe : HOBBY de 45 km și diferență de nivel de 3700 m(oficial se pare,dar pe GPS mi-a arătat la cele 2 curse mereu 3200 m) și ELITE de 90 km cu diferență de nivel de 7500 m.V-ați prins numele concursului vine de la diferența de nivel maxima prezenta la proba ELITE.

Traseul de anul asta urca de 2 ori la Vf Omu. Cornel al meu era rupt încă de pe prima urcare de la Peștera la Omu.Eu speram și făceam poze căci știam ca mai încolo nu mai aveam ocazia.Ce a urmat după ce am ajuns prima data la Omu, a fost nebunie.Nu-mi venea sa cred ce rapid ma trăgea Cornel pe Valea Cerbului pe care am făcut-o in 1 ora și foarte putin.Apoi urcam de la Gura Diham la Omu pe la Cabana Malaiesti. Putin mai bine pentru Cornel , la mine mergea bine totul și ma țineam de echipa Alex V. și Lucian G. (alături o poza însa pe primul segment Peștera-Vf Omu ). Cornel îmi tot zicea sa-mi economisesc benzina în urcare.Pasul mare ma avantajează probabil iar în picioare nu mai aveam Hoka ci super La Sportiva Mut.Aproape de Malaiesti, ii depășim pe Alex si Lucian, nu stiu de ce au redus motoarele.Deh, la Malaiesti , Cornel nu ezita sa-i propună organizatorului sa facă oficial traseul pe la Malaiesti in loc de Bucsoiu daca tot îl deviază an de an. Zâmbeam și știam ca ce urma era viteza indiferent de deal sau vale.Aveam sa ma pozez pe urcarea după Malaiesti cu neobosiții aviatori Virgil și Dada.

Cum ziceam, nu îmi puneam absolut nicio problema de timp.Era doar antrenament pentru mine și depindea doar de Cornel.Cu Cola în mana sau RedBull pe urcări cream tentații, pofte și vise celorlalți participanți. Ajungem sus la Vf Omu pentru a doua oara și ne grăbim. Cornel dicta,organizatorii zic : "Ia uite ce se grăbesc ăștia". Coboram de acum mai lin ceea ce pentru Cornel era o excepție. EL NU ALERGA pe diferențe de nivel. Uitându-se însă la timp era stupefiat și trăgea de el. Mi-a plăcut enorm. A început și ploaia, eu cu foita mea protectoare , el în tricou și bucuros "pedala" către finish. Era încă departe.Chiar era prea liniște pe traseu, nicio echipa în fata sau spate. Pe final, ne-au ajuns o echipa de mixt de top, dar până la final i-am lăsat în urma. Pe ultimii 2-3 km de forestier, Cornel se resimțea tare. Anul trecut îmi zicea ca de acum începea cursa pentru el :) acum ma întreba de o sfoara de tractare ...he he.Cam atât pe scurt !
In 2018, hai sa ne vedem sănătoși și mai subțirei la cursa mare ELITE de 90 km cu 7500 m diferența de nivel în 2018.
Am terminat cu deviza reala pentru amândoi : "Mă dor toate" în 8h:14m pe un loc 13 nesperat pentru ca la 15-20 min sa vina Alex cu Lucian.Poze de final și nelipsitul pepene rosu,supa,altele. Cea mai frumoasa cursa din Romania ever !


Ultra Maraton 2x2 45 Km 4200 m : "Duritate și splendoare" (3 puncte ITRA) - Prima data aici

Simplu, cursa asta e cea mai dura din Romania plecând de la cabana Bâlea din Făgăraș către vârful Moldoveanu (2544 m - cel mai înalt) cu întoarcere și redirecționare către Vf Negoiu și înapoi la cab Bâlea. Este planificata cam in jur de 19-20 August in fiecare an.Are vreo 13 urcări și coborâri pe teren stâncos,în gol alpin,fără copaci care sa te apere de soare, ploaie, vânt,vijelii etc etc.

Nu cred ca voi mai alerga pe aici în viitorii ani ( pagube : un adidas și un bat rupți ), cel putin în 2018 NU, fiind participant la CCC Mont Blanc (31 August),  asa ca pun mai multe poze acum.

Este în luna August când se presupune a fi cea mai buna vreme. Si asa a fost.Pentru mine un soare destul de puternic după o anumita ora și cred ca am vrut sa renunț când m-am întors de la Vf Moldoveanu cam ușor sub 6 ore. Din gașca noastră de început de an, Alex și Adi erau vedetele acestei curse. Cornel renunțase în favoarea curselor de bike extrem Randoneurs (1000 km), Mihai constatase ca nu e de el la una din recunoașteri, iar Lau a rămas în recuperare la genunchi după cursa din Mai Transilvania 50k. Peisaje superbe pe Făgăraș, urcări și coborâri periculoase pe stânci, nu mai țineam minte cum e spre Negoiu dar am constatat ca e mult mai aventuros. Recunosc ca același Cornel stătea la intersecție la șaua Capra când m-am întors dinspre Moldoveanu și m-a convins sa continui însa peste 100-200 m în urcare și apoi coborâre, am agățat un bolovan și s-au rupt prețioșii mei adidasi La Sportiva. De aici încolo, a fost doar mers, mai rapid pe urcări, ușor pe coborâri sa nu rămân fără pantof.Oricum aveam la dispoziție încă 8 ore ca timp limita și l-am parcurs în 7 ore ușor, fără stres, salutându-i și incurajându-i pe toți. Poate terminam în 11h:30 sau 12h dar au fost 13h ore fix cu aceeași pantofi de la care a trebuit sa-mi iau rămas bun. Probabil deja prea uzați.


La final, ultimii 200 m, alergam pe asfalt incurajat de Elena P. și Cornel în filmare video.



Cred ca a fost ultima mea cursa aici la 2x2. Credeam ca are mai mult de 3 puncte ITRA.


Ultra Maraton montan Ciucaș X3 105 Km 4900 m : "Alergabil și de nesperiat" (5 puncte ITRA) - Prima data aici

A fost prima mea cursa la Ciucaș, direct la ultra-maraton, fără semi sau maraton. A fost o cursa frumoasa, fără oboseala sau stres prea mare despre care am scris detaliat aici.


Un preambul la acesta cursa la care nu prea mai speram sa ajung cu 3-4 zile înainte asa cum menționam în articol (o bucata din el redata mai jos ) :
"Nu mai spun ca cu 3 zile înainte de cursa eram dus cu ambulanta de la birou la spital doar pentru a mi se introduce intravenos glucoza și niște vitamine(intoxicație cu multi sâmburi de caise). Ceea ce nu te doboară, te întărește :) Noaptea dinaintea cursei a fost scurta,ca de obicei, în cazul meu, la cort plasat în spatele Salii Sporturilor din Cheia.Eram în modul "Romantic", adormisem undeva pe la 11:45 noaptea, pentru ca în jur de 1:00 AM sa ma trezească o sporovăiala a vecinilor mei de cort care ținea de 1h și ceva (cum zicea un reclamant).L-am incurajat și eu pe reclamant imediat.Culmea e ca mai 
târziu unul din "sporovelnici" era partenerul meu, Florin (în poza de mai sus), organizator TTR în București."

Maraton sosea Bucuresti 42 Km : "Evităm plictiseala" - Primul abandon din "cariera"

Al 4-lea maraton la București iarăși cu traseu schimbat. am fost norocos sa prind de fiecare data un nou traseu.Am singurul meu record de 3h:28m și acesta la maraton București înregistrat în 2016.Am însă și primul abandon din "cariera" înregistrat ...acum în 2017. Cred ca nu îmi mai pasa atâta timp cât evit o accidentare sau pur-și-simplu am pierdut motivația datorita altor probleme în afara sportului.Am început foarte bine alături de Paul Matei P. și am ținut cam tot traseul un pace în jur de 4:40 - 4:42. O singura dezechilibrare a fost la km 15 undeva prin interiorul parcului Cișmigiu. Făcusem o greșeală de nealimentare cu apa și glucide care bănuiesc ca trebuia mai din timp. Insa revenirea a fost imediata și am continuat până la km 21 unde am ieșit la semi. Mă încerca un fel de "periostita tibiala", o inflamație a învelișului tibiei în partea din fata.Asta din cauza încercării mele de a schimba stilul de alergare și sa prind o viteza mai mare cu un efort mai mic. Asta nu se face direct și cu niște pantofi sport de cursa (ușori, fără spuma - suspensii ca sa le zic mai altfel, ... ). In plus, subit pe la km 17 mi-a dispărut motivația și mental s-a produs un declic asa ca am decis sa ies în afara decorului cursei și sa ma prezint altădată mai bine. Raman la părerea ca acest maraton e destul de scump pentru ceea ce oferă. Nu cred sa mai vin aici și în 2018. Poate găsesc alternative mai plăcute.Primul meu abandon e marcat chiar la a-10-a ediție a maratonului București. Dezamăgitor, nu ?

Semi-maraton București Baneasa Winter 21 Km : "Doar de test" - Prima data aici

S-au scris destule despre acest semi-maraton prin pădurea Băneasa din București.Ma opresc sa fac vreo descriere tehnica neinteresanta :) Doar menționez ca traseul are 21 km și e ca e dintr-o bucata cu câteva mici intersecții. A fost cu noroi la un moment dat căci înainte de cursa a început o ploaie și o ușoară grindina care s-a liniștit imediat.Orice mișcare pe noroi devine mai grea și implica putin mai mult efort care se resimte bine de tot spre final de cursa.
Am venit doar cu bucuria unui antrenament, dar și pentru ca îmi plac kiturile de participare consistente și acesta a fost unul din ele ( polar sport, compresa cald-rece, etc etc - nu mai spun ca au fost cadouri ulterior pentru cei dragi). Am făcut chiar încălzire în grup înainte de start cu muzica și un DJ sportiv foarte zgomotos.Rar fac acte de-astea în grup.Cred ca deja eram încălzit dinainte cu o scurta alergare și ma amuza acum.















In fine, am pornit în valuri pentru a se evita aglomerația pe cărările din pădure.Cum eram în primul val, m-am lăsat dus de el cu un pace normal de 5 / km.Putin accidentat la tibie ("periostita tibiala"), nu aveam vreun obiectiv de timp ci sa alerg pe un teren neasfaltat și traseul ăsta era perfect.Primii km lejeri, deja de la km 8-9 încerc ceva apa de la un punct de alimentare și deja parca simțeam lipsa antrenamentelor dinainte de cursa. Da, eram de 3 săptămâni cu jena de la tibia și cum îmi trecea, cum încercam sa alerg, ma durea și tot asa. Păstrez ritmul până pe la km 13 unde iau singurul gel.Cu toate astea, nu am accelerat și din contra.Cu o ploaie mocăneasca începută de la pe km 11, noroiul se adâncea pe cărările pădurii Băneasa si picioarele erau din ce în ce mai grele. Mai era putin până la finish, doar câțiva km mai greoi. Nu aveam presiunea unui rezultat și asta e marele avantaj în a evita suferințe, neplăceri, etc etc.Am terminat în final cu un timp de 1h:48m și iarăși cu o diploma de aruncat la cos sau ...la nepoți cum eram cândva ...he he 

Las rândurile astea aici pentru copii și nepoți și pentru frumusețea diferitelor curse sportive pe care le fac pentru prima data. In 2018, voi cauta curse la care sa ma înscriu tot pentru prima data și planul meu general ar fi :

Curse montane :

  • Brasov Maraton (38 km )  : 21 Aprilie 2018
  • Transilvania 100k (100 km) : 19 Mai 2018
  • Maraton 7500 ( proba de 90 km cu diferență de nivel 7500+) - cel mai greu din Romania : 13 Iulie 2018  
  • Posibil Retezat Maraton 39 km cu 3000+ diferență : 4 August 2018 - cică se face cam în 8-10 ore,deci pare destul de "colturos"
  • Franta : Mont Blanc CCC 101 km cu diferență de nivel 6100+ : 31 August 2018
  • Ciucas 105 km cu 4900+ diferenta de nivel : 8 Septembrie 2018
Posibil ceva curse de MTB și atât !

Mulțumesc mult tuturor care mi-au fost alături, iertare celor pe care nu i-am menționat, sănătate și putere în 2018 și după tuturor nebunilor amatori care se bucura de aceste activități și ... de viata !