Maratonul Reintregirii Neamului Romanesc 2015

1 Decembrie 2015

Ce frumos sună numele acestui maraton/semi-maraton/cros !

Al doilea semi-maraton pentru mine și în premiera  :
01. - sa alerg de ziua naționala
02. - sa alerg în parcul IOR; da, poate pare bizar,dar n-am apucat sa ma întreb :)
03. - sa alerg la aceasta cursa oficiala cu tricou tricolor ( din kit )
04. - sa cânt imnul național la o competiție înainte de a se da startul
05. - sa mănânc sărmăluțe cu mămăligă și ardei iute
06. - sa am parte de o poza printată, oficiala
07. - sa am parte la final de medalie super-frumoasă cu stema tarii și un alergător cu steagul național
08. - sa alerg pe o vreme superba și însorita
09. - sa alerg înconjurat de oameni relaxați și bucuroși de acesta zi
10. - și culmea, la final, sa vad ca am avut parte un record personal pentru cât puteam pe aceasta distanta.

Am deja 10 motive sa țin minte acesta frumoasa cursa organizata de un club sportiv de amatori entuziaști : Ro Club Maraton.
Si sunt deja convins sa revin sa alerg aici, cel putin în weekend pentru alergările lungi de anduranță cât și la anul de ziua națională.
Cursa propriu-zisa e în jurul unui lac superb, o singura tura având 3,2 km cum spun organizatorii. Pentru cursa de semi-maraton la care am îndrăznit sa ma înscriu ar veni cam 22,4 km (circa 7 ture). Nu știu de ce în ultimii 2 ani nu am participat. Cred ca prin 2013 făcusem primul meu maraton la București și deja era prea mult, iar în 2014 eram plecat.Cursa de anul acesta a avut mai multi invitați speciali și cunoscuți ca buni alergători.Cel mai important a fost : Marius Ionescu, cel mai bun alergător roman.
La start, cu mic-cu mare, adunați pentru a cânta imnul național și a parcurge turele frumoase de parc.

Performerii încă în primele linii. Start fulminant, cu steaguri tricolore în mana,cu echipament tricolor personal sau din kit-ul de participare.Am și un ceas de alergare cu GPS mai mult de urmărire a pulsului și a pace-ului/vitezei.Sub copaci,GPS-ul are erori asa ca nu prea te poți baza pe distanta calculata și implicit pe pace/viteza.Printre participanți, mai multi cunoscuți, evident, dar inedit la cursa a fost colegul meu Bogdan C. Am pornit ușor, eram destul de multi,nu prea era spațiu de manevra, dar aveam vedere de deasupra. Eram suficient de înalt și relaxat. Mai sprinten Bogdan ma depășește din spate si striga tare ca va fi pacer-ul meu. De parca arătam eu a alergător care sa se tina după un pacer :) I-am urat sa ma aștepte la finish cu sărmăluța si alergam in ritmul meu constant : pace de 4:50 cu mici variații in minus sau plus. Pentru mine, prima tura de 3 km trecuse asa de repede încât îmi părea rău de frumusețile pe lângă care trecusem. Acum sa nu ne gândim la prostioare.Da, erau alergătoare ambițioase, draguțe,frumoase unele alergând ca niște gazele încât unele m-au depășit cu o tura până la finalul cursei. Si nici eu nu alergam tocmai in reluare.La tura 2,aveam sa admir din nou lacul și frumusețea parcului și sa zâmbesc susținătorilor de pe margine. Mi s-a întâmplat asta până la final de tura 3, adică km 12 când am luat un pahar cu apa pe jumate,l-am depășit pe Bogdan și am apăsat "piciorul pe accelerație" cu steagul tricolor strâns in mana dreapta. Toata alimentația mea până la final a fost acel pahar cu apa și nu prea a fost ok.

Km 14 îl termin cu pace 4:37. M-am speriat putin și am revenit la pace-ul meu constant de 4:50. Observam ca pulsul a început sa crească ușor și sigur spre valori anormale pentru ritmul asta. Înseamna ca hidratarea trebuia făcuta de la km 7 și apoi la km 12 având in vedere ritmul impus, de altfel inedit pentru mine chiar la semi.Deja era prea târziu sa mai fac o oprire la km 15 ( tura 6 ) pentru hidratare.Nu-mi aducea plus-valoare la efort și nici o scădere a pulsului.Asa ca am continuat luându-mi gândul de la asta.Doar era semi, o zi superba și mai era putin până la final.
Nu uit ca la pod era o fata voluntara, probabil, care incuraja pe fiecare participant, cu un zâmbet superb,inocent.Probabil deja ii era frig stand in loc. Si am întâlnit-o la toate cele 7 ture parcurse.Mi-a plăcut și i-am întors zâmbetul de fiecare data.
Ce m-a uimit după km 14, e ca toți alergătorii care m-au depășit țineau linia lor.Si mi-am zis : Uite ca se poate sa alergi cu bucurie, relaxare si fără încrâncenare/presiune. Spre deosebire de maratonul Raifeissen București unde multi erau deja beți de oboseala la același km și îmi tăiau calea parca dorind sa se sprijine putin de mine :)

La final meniul traditional așteptat : sărmăluțe cu mămăligă și ardei iute ca la mama-acasă. Chiar m-am simțit ca acasă.

Aaa, și am uitat chiar sa opresc ceasul.Deja 2 alte fete frumoase mi-au pus la gat super-medalia cu stema României.

Timpul de la final a fost PB( Personal Best ) și cred totuși ca pentru distanta de semi-maraton ( 21.095 km ) ar ieși un timp pe care nu-l visam: 1:39:49 (după ajustarea pace-ului la distanta de semi normala) sau 1:42:19 (după ajustarea la distanta de semi normala după ceasul meu Garmin). De notat însă :

Timp final oficial ( 22,4 km oficial; My Garmin : 21.8 km) :  1h:46m:04s (loc 43 la general din peste 200 participanti).

FELICITĂRI RO CLUB MARATON și sponsorilor!

Revin și la anul și sper mai rapid !

Maratonul International Bucuresti 2015- Un altfel de maraton

Data cursa : 04.10.2015

Prolog : Scris in preajma evenimentelor dureroase si triste din clubul Colectiv,Bucuresti( 30 Oct 2015) si din Paris ( 13 Noiembrie 2015 ) fata de care am tot omagiul si durerea pentru "cei plecati" fortat din lumea asta, articolul ma face sa imi amintesc cat de frumoasa si pretioasa e viata, cea pe care ne-o infrumusetam zilnic mai mult sau mai putin.

Scris cu oarecare întârziere, maratonul de la Bucuresti de anul acesta a fost un altfel de maraton romanesc pentru mine. Dupa multi ani traseul a fost schimbat astfel ca in loc de doua bucle identice de 21 km a fost o variație interesanta de deal/vale pe doua bucle diferite.Un numar de 4 dealuri.Unii ziceau ca e mai dificil, pentru mine era provocarea pentru care ma inscrisesem in ultimul moment.In plus, ma prezentam a doua oara la București cu un nou tonus și o noua atitudine : aceea de a alerga repede si cat sa ma simt bine.O regula inedita care era in contradictie cu orgoliul de competiție masculin prezent la multi alergători chiar dacă recunosc mai putin sau deloc.Cat despre bucurie in timpul cursei de maraton este prezenta doar pina la distanta si pace-ul pentru care te-ai antrenat in conditiile unei stari normale.Dupa un numar de km,bucuria se transforma intr-un efort susținut,chinuitor pe alocuri,o lupta mentala intensa cu diverse semnale de epuizare fizica și/sau mentala. Si e valabil la orice alergător la pace-ul competitiv ales al fiecaruia din timpul cursei. Da, dacă ești un bun alergător si alergi la un pace cu mult sub ceea ce poți, atunci bucuria e de la sine pe tot parcursul cursei. In rest, eu unul NU CRED.  

De exemplu, pentru mine pace-ul mediu de 5:03 a fost mai mult decat ok pina la km 28-30.

Dar, sa incep prin a preciza ca pregatirea pentru maraton a inceput doar cu 1 luna si jumatate cu gandul de a simti bucurie in alergare asa ca in primele doua saptamani, undeva prin August,am alergat foarte usor mărind usor-usor distanta pentru ca in luna Septembrie practic sa ajung la recordul personal de km intr-o luna de zile : 355 km.As putea spune ca e distanta Bucuresti-Piatra Neamt, orasul natal ;) Pina atunci, recordul era doar de 210 km si asta chiar in aceeasi luna Septembrie dar in 2013.Culmea nicio accidentare. Am zis ca se poate alternand distante lungi mai usor sau mai in viteza doar cu apa ca si hidratare.Am facut chiar o captura si sper sa mai repet figura.Vreau sa zic ca veneam dupa o operatie la nas si activitati lejere. Recunosc insa ca nu am pregatit niciodata un maraton conform unui plan structurat si cu cel putin 3 luni inainte.Asta chiar si la primul maraton din 2013 (detalii aici).

Si uite asa, cursă mare se anunta, niste africani prezenti iarasi in fata, freamat pe masură, cozi la toalete, noroc ca fusesem inainte astfel incat sa pot sa-mi fac incalzirea de 2-3 km inedita, de altfel, pentru mine.Era pentru prima data inainte de o cursa oficiala.Vazusem la campioni,ca Marius Ionescu. Il întâlnisem la incalzire.

Cand eram la scoala si ne punea profu' sa alergam in jurul scolii ture bune, imi promiteam ca niciodata nu o sa mai alerg asa de mult. Si iata ca eram la al-3-lea maraton din viata mea.Totul era pregatit ca la carte. Aveam inclusiv o banda pe mana cu kilometrii si orele.Asa vazusem la meseriasi in alergare ;). In rest, nicio emotie,nicio teama, doar putin mai tarziu o noua "presiune" de la prea multa apa dinainte.Ma alimentasem cu lichide nu gluma :) Si am lasat-o asa toata cursa repetandu-mi ca ar putea fi un motiv in plus sa alerg.

Timpul meu motivant de pe banda de la mana era : 3h:35m , cam ambitios pentru 1 luna si juma de antrenament, dar stiam ca pot duce lejer si cu bucurie un pace de 5:00 cam 25 km, asa ca de ce nu ?

Toate bune si frumoase, km 1 al maratonului aducea un deal mare de urcat pe langa Palatul Parlamentului unde tendinta era sa urc in viteza la pace de 5:00. Inselator, dar am avut puterea sa o las mai incet. Am recuperat ulterior, parca zburand in jur de 4:50 - 5:00. Traseul ocoleste Palatul, merge pe Splai, intoarce la Piata Unirii catre Calea Victoriei pina aproape in Piata Victoriei, se intoarce iarasi pe Splai si culmea se duce pe Bd Elisabeta catre Piata Universitatii. Aici era deja km 14 usor in deal, iarasi, si deja simteam sa iau un gel si putina apa.La antrenamente am servit doar apa.Insa la maraton am luat niste geluri mici pentru siguranta. Eram foarte ok si mai departe catre km 21, insa erau destui prin jurul meu de la cursa pe echipe sau semimaraton care abia tineau traseul drept. Ma depaseau, nu aveau pe nimeni in fata, dar intrau in fata mea si reduceau viteza. Am facut semne si strigat de cateva ori la unii :  "tine directia". Erau prea beti de oboseala si raspundeau in reluare cu un scurt si sec "scuze" :)

Alergam cu muzica, la radio, radio ZU. Era placut. Asteptam ca o prietena sa-mi faca o dedicatie chiar in timp ce alergam. A venit chiar in persoana si ulterior aflasem ca erau imposibil de prins la telefon cei de la radio.

Am trecut la km 20-21 de sustinatorii mei zgomotosi, merci Bogdan si Mihai.Eram pe val,ma simteam bine, urma a doua oara urcarea dealului pe langa Palatul Parlamentului.Off, off, caci dupa urcare era drum drept iar valea asteptata era la intoarcere dupa inca 4-5 km parcursi pe soseaua Panduri si adiacente. Prea multe intoarceri bruste in diverse puncte pe traseu. Imi cam reduceau din viteza si din chef.Erau un fel de ruperi de ritm.Iar dupa km 21 se cam simt.
La Km 26, avand in spate Palatul Parlamentului, imi retine atentia un personaj ce dadea sfaturi de pe margine. Da din coate, da din coate.... ma uit in laterale, vad un tip de la echipe ambitios.Ma linistesc.Vine km 28, eram la pace bun de 4:55 pe ceas si primele semne de o mica durere in partea dreapta. Continui asa dar ma opresc si merg putin.Continui iarasi la viteza de cursa si ajung la km 30 in 2h:32m pe ceas, timp net. Excelent imi zic, ma incarc cu resurse de la punctul de alimentare. Picioarele erau ok, nu ma durea nici un oscior,eram obosit dupa cele 4 dealuri de pe traseu si cu un timp in premiera pentru mine. Pace mediu de 5:03 imi zicea ceasul.Si ramaneau doar 12 km, imi repetam.Durerea in partea dreapta nu ma slabea.Stiam de la doctor ca imi recomandase sa evit sa alerg maratoane dar era o fata prea frumoasa si cu preferinte de stat mai mult pe scaun ca sa o cred ;). Mi-am amintit si de asta dupa km 30 dar mai ales de regula mea inedita : alearga cat sa te simti bine. Si, am inceput sa merg si sa alerg atingand pe urmatorii 2 km un pace de 5:20 - 5:30. Ulterior a fost dezastru atingand sau depasind pace de 6 sau 7 chiar. Asa ca aproape de Arena Nationala si dupa, am combinat mersul cu alergarea. La km 36, ajunge Bogdan pe bicla, cu un aparat foto strigand daca ma simt bine si toate celelalte griji : o coca-cola scoasa imediat din rucsacul sau, bauta pe jumate de mine in mers la pas,binevenita pentru durerea mea. Bogdan imi striga : Fugi,fugi, hai alearga, eu cu intrebari existentiale : Pentru ce ? Nu conta timpul asa de mult .Oricum aveam sa termin cursa sub 4 ore.

La km 37, supriza mare : prezenta prietenei mele cu dedicatia in persoana in loc de radio.Ma incuraja frumos.Tot pe aici il intalnesc si pe Andrei Gligor, pacer la 3:45.Am zis ca ma tin de el si scot timpul asta. De unde, ca el renuntase datorita unor crampe asa ca statui putin el chiar mergand dar eu aveam pas mare chiar si asa.M-am dus si revenit de la cola lui Bogdan. Sanatate multa, Bogdane ! Si incet-incet cu pace in jur de 5:30 - 5:40 reusii sa vad porta sosirii.Accelerez putin, prieteni sustinatori ( inclusiv Laurentiu, frate parca cu Dani Otil vociferand incredibil si nu stiu daca l-am vazut dar sigur m-am uitat spre el sa-l reperez si i-am recunoscut vocea ),parca mi-au transmis energie si final de nou PB de doar cateva secunde comparabil cu primul meu maraton din 2013 ( detalii aici ). In concluzie, ultimii 12 km facuti in 1h si 15min( normal 1h ), debusolant pentru un alergator cat de cat antrenat dar ce e regula pentru mine e regula.

O observatie amuzanta si interesanta la final unde, pentru mine, rezultatul nu conta. Nu era in "sinergie" cu regula mea de aur mentionata la inceputul articolului :
"Cat ai scos? Care a fost timpul ? " - au fost intrebarile masculine
"Cum a fost? Ai terminat bine ?"    - au fost intrebarile feminine

Competitia versus modul de a parcurge/simti cursa. Am ales "Traiesti experienta si bucuria acesteia"

Video aici :

Rezultat :

Timp           : 3h:47m:52s
General       : loc 227
Categorie    : loc 33

Multumesc tututor sustinatorilor mei pe care i-am intalnit pe traseu si dupa ! 

Ati fost o surpriza imensa pentru mine ! 

Prima Evadare 2015 ! Cursa cu de toate anul acesta ...

10.05.2015

O cursa deja arhi-cunoscuta, cu un specific anul acesta : plat,santuri,balti sporadice de noroi pe primii 27 km si padure, drumuri inguste cu noroi presarate cu radacini lunecoase si balti marinimoase in vecinatatea lor,umezeala, delusoare si vai mocirloase pe ultimii 27 km. Mental eram pregatit de noroi, pentru prima data, stiam bine traseul si ma gandeam la un raspuns bun al conditiei mele fizice.Un 2h:30 parea plauzibil, dar am constatat spre final ca cei ce obtin sub acest timp si in conditii de noroi, sunt amatori (sau profesionisti) cu multe ore de pedalat in aer liber sau chiar pe trainer toata iarna dinainte.Desemenea, ei cunosc bine traseul si particularitatile sale. Si mi s-a adeverit uitandu-ma la clasament.Oamenii astia chiar se pregatesc mult inaintea acestui concurs, se gandesc la traseu, sunt determinati in traseu abordand inclestati/concentrati zone dificile, merg la limita, constienti de ceea ce pot si de ceea ce vor sa obtina.Chiar daca par relaxati inainte, cu mana pe inima pot spune ca se bat pentru un timp bun. O accidentare pe traseu, o pana, orice altceva, aduce ceva frustrare.

De anul asta, personal, am inceput sa ma bucur de momente gen Prima Evadare, de prezenta noroiului si baltilor reusind "performanta" de a cadea de 3 ori in ele. Si inca zambeam ca in poza de mai jos din dreapta.

Dar hai sa disecam putin mai tehnic cursa cum n-am facut-o pina acum in nicio postare :

Km 0 : Start cu peste 2500 participanti si eu undeva la linia de 200, adica in primii 500 concurenti. Se fac valuri, se ridica biclele sus, se ovationeaza.Energia si suspansul cresc.

Km 4 : Primii 4 km sunt pe asfalt, fie pe soseaua din padurea Baneasa. Toti dau la pedale sa se distanteze de restul cat pot.Se ruleaza undeva la peste 30-40 km/h. Eu am undeva la 42 km/h.Sunt si accidente datorita unora care stau aproape de cei din fata si se vad nevoiti sa evite o posibila franare brusca a celui din fata in ultimul moment. Daca reusesti sa tii ritmul, deja esti in fata multora inainte de intrarea in padure.

Urmatorii 1,5 km : Sunt prin padure, spatiu destul de larg care se ingusteaza, umezeala si balti de noroi.Merg bine chiar si prin balti.Incepe sa-mi placa.Multi grabiti.Ma gandesc la cei cu numere mici la start : intre 1 si 100. Ei au cale libera pe aici si implicit spatiu si timp de rulare fara a fi perturbati de multime.Si asta e vital in padurile de dupa km 30 unde nu au de asteptat sau depasit pe altii mai tematori.De aceea, mai sunt unii cu numere mari pe la 400 sau chiar peste 1000 care ii vezi alaturi de cei cu numere de 40. Acestia sunt din categoria "Nesimtiti" care se baga in fata la start.Am exemple destule.Se vad in poze.

De la km 5,5 la km 9 :

1. Iesirea din padure km 5,5

3. Trecere centura si cale ferata

2. Aproape de trecerea de cale ferata

4. Sir indian pe langa padure

Iesirea din padure cu o portiune de teren denivelat( poza 1 si 2 in care apar si eu) pina la trecerea peste calea ferata si centura Bucurestiului(poza 3), continuata cu un drum ingust (unde se merge in sir indian) la marginea unei paduri (poza 4).Se cam pierde timp pe zona asta fiind destul de multi care tin ritmul.

De la km 9 la 12,8 :

Km 9 pina la 12,8

Portiune off-road dintre 2 sosele (sos Tunari-Otopeni si sos Tunari-Balotesti) pe langa teren agricol. Ploile din ultima vreme si un vant potrivit,ingreuneaza acceleratia si mareste consumul de energie pentru cei cu un nivel mediu de pregatire, asa ca mine. Cei buni si antrenati, pot fi gasiti in clasament de la un timp mai bun de  2h:45m anul asta( evident excludem accidentele si alte probleme tehnice).Ca exemplu, viteze medii de 28 km/h pt cei cu 2h:05m la final pe 55 km.Eu doar undeva la 21-22 km/h pe zona asta.

Km 12,8 pina la 22,8 :

2. Blocaj

1. Incercare de ocolire a mea

Off-road din nou pe plat, 2 carari de pamant cu un canal de iarba intre ele,greu de depasit si surplus de energie consumata la trecerea de pe o banda pe alta in caz de depasire. Surprize : zone de noroi, santuri intarite de noroi uscat, baltoace multiple si greu de ocolit printr-un teren agricol imbibat de apa. Era o zona unde se cam bloca sirul de ciclisti ca in poza 2. In schimb, pe toata zona se poate castiga timp avand in vedere ce urma.

Km 22,8 pina la 26,2 :

Palatul Ghica de la Caciulati, cu punct de alimentare, poze, video chiar, apoi cu usoara coborare prin padurea din spatele palatului, trecerea lacului si pedalare pe langa el tot pe off-road cu viteze mari. Am ajuns si la 30 km/h pe o portiune mica. Poze deosebite realizate din elicoper sunt mai elocvente decat cuvintele.


Km 26,2 - Padurea Pascani :

In fiecare an cu ploi, aici e zona cu noroi mare si viteza cea mai mica. Noroc ca sunt doar 3 km de inotat prin noroi. Distractiv cand vezi atatia oameni pe langa bicla sau altii care se mentin pe doua roti si abia dau la pedale. Daca nu ar fi santuri, ar fi mai usor prin baltile cu noroi. Am trecut aproape pe bicla toti 3 km.Eram foarte multumit.Insa dadeam greu la pedale dupa ce ieseam in zone mai bune. Se pare ca revin mai greu dupa un consum intens de energie.

Dar, cu toate astea, imi placea la nebunie sa-i incurajez pe amicii de cursa care mergeau pe langa bicicleta sa se urce si sa dea la pedale.Ca doar erau inaintea mea si teoretic mai buni dupa numarul de concurs de pe ghidon.

Oricum, de la km 29,3 iesi din padurea asta, mergi inca 2 km pina la intrarea in urmatoarea padure : Vladiceasa. Am uitat sa mentionez ca dupa circa 500 metri de la iesire, e un deal abrupt care da in sosea si stau prietenii fotografi sa te surprinda neputincios pe urcarea lui, eventual sa cazi haios ;)

Km 31 : Intrarea in padurea Vladiceasa

Zona de noroi cu chenar negru

Vreo 2 km,zona cu chenar negru, e destul de dificila cu noroi si balti marisoare. Cred ca am si cazut alunecand pe o radacina de copac aflata pe cararea ingusta de noroi. Urmeaza o zona dreapta de 5 km lungime pina undeva la km 37. DA, se poate accelera bine de tot pe un drum forestier umed, cu pietre si pamant de-ti scutura toti creierii.O medie de 24 km/h e posibila cu ceva efort. Pentru cei bine antrenati, e locul ideal de a-si depasi adversarii sau de a recupera ce au pierdut ca timp pina aici.

Km 37 :
Prin padure, iarasi carari cu noroi apoi coborare pe noroi ( ca o sanie, ce mai, unde m-am amuzat teribil si strigam de bucurie mergand mai mult intr-o pedala cu pantoful fixat ) catre lac.Zona urmata de dealuri cu urcusuri si coborari unde viteza nu e optiunea potrivita ci mai mult tehnica de a mentine o viteza putin consumatoare de energie.La km 39,5 se trece pe un podet din lemn unde reduci viteza si maresti atentia caci altfel patesti ca tipul din imaginea alaturata.

Km 40 :

2. Urcarea si intoarcerea de la km 40

1. Iesirea din padure pe podet

Dupa podetul inselator de mai devreme,am iesit intr-o zona verde ca in poza 1 si apoi urcarea la un deal catre km 40. Aici e si momentul unei alimentari cu lichide sau ceva banane.In varful dealului iarasi ne intoarcem catre padure.
Atentie mare : la intrarea in padure, o usoara curba la stanga m-a pus fata in fata cu un deal abrupt si foarte dificil de abordat din scurt. Am avut viteza,eram pe foaie medie cu pinion mic, dar schimbat automat pe pinionul cel mai mare lasand foaia neschimbata.Urcat cu succes, era un pozar lenes acolo care nu a apucat sa ma prinda in poza.
Pina la padurea Snagov si trecerea soselei, mai erau cam 2,7 km pe carari de noroi si uneori cu deal si vale. Distractie,ce mai ! Simteam ca eram in urma rau ca si timp.Aveam 2h:05 in timp ce Marinica de la Merida era deja la finish.Un avans de aproape 14 km in fata mea.

Km 42,8 : Padurea Snagov

Ce mai, urmau vreo 5 km de noroi ,balti, zone mici de acceleratie uscate unde sa recuperezi ceva.

Zona de finish inainte de ajungerea primilor concurenti

E o padure dificila dupa cateva ploi.Am trecut cu placere prin balti, le abordam dupa tehnicile citite pe net, eram multumit de mine. Dar viteza si energia erau in scadere dramatica. Am cazut din nou cu brio in vreo 2 astfel de balti.Intr-una, la vreo 10 km de finish, am cazut si mi-a sarit smartphone-ul din buzunarul de la spate.Mi-am data seama mai tarziu dupa alti 3 km dar era prea tarziu. Nu puteam sa ma intorc. Aveam cat de cat un timp care sa contribuie la un loc bun pentru echipa companiei.

Km 48 :
Gata ! Urma o zona deschisa de camp, cu balti si santuri dar nu se compara cu ce a fost. Apoi, o mica alta zona de vreo 4 km cu zdruncinaturi serioase unde viteza trebuie redusa drastic.Daca se poate, trebuie pedalat in picioare fara a sta in sa.Am trecut destul de obosit si de zona asta mergand cat pot fara sa fortez.Eram tare dezamagit de pierderea telefonului. Am ajuns la final dupa 54 km, bucuros, cu mainile ridicate, cand ma intrece unul disperat cu o 1 secunda linia de finish. Nu-i voi intelege niciodata pe astia care strica poze de final.

Timp : 3:04:52 ( 17,6 km/h media )
Locul 295 din 2190 (primii 13.4%), General      
Locul 47 din 303 (primii 15,5%), Cat M40-49.
Loc 2 la companii (dupa multi ani, Ericsson a urcat pe loc 1 avand 35 inscrisi iar HP pe loc 3 avand 100 de inscrisi )
















Alte poze amuzante de pe traseu :
- un tip fumand din tigara si cu frunza pe casca


- o fetita la check-point oferind o banana dar ferindu-se de posibil noroi de la concurenti

- concurenti prietenosi odihnindu-se la checkpoint

P.S :
Telefonul mi-a fost gasit in cele din urma si bucuros m-am auzit strigat la microfon tarziu dupa ce se terminase totul. Marinica sarise sa-l ridice si amuzati organizatorii, colegii sai, i-au cerut buletinul. Ha ha ... Alergam intr-un suflet ... Noroc cu : faptul ca am urcat pe podium, faptul ca m-am intalnit cu o prietena surpriza la aceasta competitie chiar inainte de a urca pe podium si faptul ca am ramas cu alti prieteni de-ai ei care mi-au transportat bicicleta inapoi la Bucuresti.
Mii de multumiri acestor organizatori dedicati,sufletisti, si celor mii de ciclisti prietenosi care inteleg ca aceasta cursa este mai presus de o competitie obisnuita, lasa loc zambetului si laturii umane sa se desfasoare. Datorita acestora din urma, am avut si eu parte de stergerea dezamagirii pierderii unui telefon cu multe contacte in el.Nu de alta, dar urma sa ma internez peste 2 zile si telefonul imi era atat de necesar.

Sa ne auzim si la anul sanatosi si plini de voiosie !

2014 - "Atunci când te oprești să alergi după lucrurile greșite, dai lucrurilor bune șansa de a te găsi"

Mi-am dat seama putin mai târziu că 2014 avea să fie anul de suflet și bucurii competiționale de până atunci și nu numai. Fără a scrie ceva și/sau împărtăși aceste experiențe.Acum, în Martie 2015, când încep sa scriu despre acestea, parca sunt asemenea celor care fac bilanțuri financiare pe anul trecut :) DA, fac un bilanț de ... experiențe.

2014 a început spectaculos cu unul din cele mai frumoase semi-maratoane : 1. Gerar 2014 în 26 Ianuarie.Unul înconjurat de zăpadă și ninsoare ca în povesti alături de multă lume și, mai ales, de 2 speciali prieteni alergători: Paul și Bogdan.O echipa numita simbolic EPO Free însoțită de un cameraman alergător la fel de special : Narcis.

Specificul acestei competiții din incinta Institutului Politehnic București era alergarea a 6 ture de 3 km în echipă de 3 fără a ne distanța la 3-5 metri unul de altul,altfel eram descalificați. Distracția a fost pe tot traseul accentuată de ninsoarea din ce în ce mai abundentă.Am trecut pe rând la conducere pe diferite porțiuni, la deal conducând clar Bogdan. Ce-i drept acolo avea și suportere înfocate ;) Deh, mă amuz și eu...Am terminat cu un neverosimil 2:00:06 cu un loc 30/105 la general și 21/60 masculin.Eu ...cu benzina terminată pe ultimii 2 km,anormal până atunci pentru mine.

Un video deosebit făcut de Narcis - click Gerar 2014 Video. 

Următoarea zi urma să plec din țară cu ceva febra la coapse dar mulțumit de infuzia de energie și bucurie. 

Dar, la nicio lună urma să aibă loc în 22 Februarie 2. Triatlonul Izvorani București, ștafetă, unde am făcut proba de bicicletă în aceeași echipa din 2013 cu Narcis(alergare) și Bogdan(înot).

După un loc 7 în 2013 la echipe, anul astă aveam ceva pretenții. Dacă după alergare eram loc 11,după bike eram 18 și înot eram 16. Nu știu cum, față de 2013, în 2014 au participat la ștafeta foarte multi biker-i din cluburi sportive (cu victoria clubului Merida) ceea ce ne-a cam dat peste cap planurile noastre de amatori ocazionali.Ca o paranteză, în 2015, acești biker-i au dispărut de la ștafetă, parcă s-au vorbit toți.A fost fun,multă lume cunoscută,cu prieteni dragi și plini de viata. Eu, ca biker, putin dezamăgit de prestația mea, dar am învățat din titlul articolului. Un loc 16 în final și iarăși plec din țară.

Dar,iată ca următoarea provocare era cursa mea de suflet, de bike cross-country,pe 11 Mai  : 

3. Prima Evadare 2014. 

Incantat, mă înscriu devreme, de cum vin în țară(început de Martie).Culmea aflu că am invitație la o nuntă tocmai la Piatra Neamț, un vechi prieten, chiar în noaptea marii evadări.Greu de pus în balanță, ambele erau de ordin emoțional aici, și cam greu să alegi intre chestiile astea.Mai plec de Paste,prin Aprilie, încă o dată din țară, asă că antrenamentele sunt date uitării. Combinația - competiții sportive,călătorii și job - e un antrenament bun doar pentru psihic.Fără antrenamente specifice,n-ai pretenții și chiar asa m-am dus. Plăcerea de a pedala alături de încă 2500 de participanți, nebuni de a gusta o adevărată cursă de 55 km prin pădure, pe camp, cu zone de vânt și soare, sau bălți mari de noroi, porțiuni întinse de praf, șanțuri de noroi alunecoase.Asa a fost în 2014 căci ploile au cam vizitat Romania chiar înainte de cursă și au pregătit terenul bine de tot.

Insă, în ziua cursei, soare, veselie,bună-dispoziție. Eu, aproape mahmur, mă prezint la start. Am găsit soluția a de merge la nunta, de a sta până chiar înainte sa fie furata mireasa, și fuga către București. Apucai să dorm 3 ore, dar gândul nebunesc de a fi acolo, în cursă, era mai tare ca orice.Erau multi prieteni biker-i, fie buni alergători, fie alții mai vechi care reveneau la bike,fie colegi de companie, frați de sânge cu performanta.Si chiar , cât am fost de mahmur și cu puls toată cursa ridicat la 175-182, am terminat într-un timp de 2h:45m, destul de slab, as spune dar suficient cât să mă încadrez iarăși în echipa de 4 băieți și 1 fată a companiei și ...surprize, surprize, pe locul 1 și pentru prima oară pe un podium. După socializare intensă cu multi, vine și momentul tombolelor. Cum stăteam la soare cu totul suflecat ( gat, piept, brate, picioare - să mă bronzez doar) , mă aud strigat, o dată, de doua ori, ce naiba ? Eu eram ... cu un abonament pe o luna la sala, bun ,foarte bun, la cât călătoream mai trebuia să modelez ceva la corp, nu ?

     Prima Evadare 2014

Deci, lucruri bune după mahmureala mea:  

- loc 1 la companii (mai putin datorită mie anul asta; Marian de la Merida și coleg de companie, făcuse pană de mai multe ori cu ciclocrosul; Prietene, în 2015, nu te mai prinde nimeni cu un 29" serios ;) )

- loc 37 din 200 și ceva la categorie

- loc intre 263 din 2300 la general

- medalie de primii 500

Si, după o săptămână, 19 Mai .... iarăși la Paris și Strasbourg spre wk....cu tricou de Prima Evadare la Consiliul Europei. Eram în aceeași stare dar cu alta biclă.

Final de Iunie mă prinde iarăși prin Paris și Disneyland,de data asta, și cu ideea de a reveni și călători prin munții noștri.

Asa ca iată-mă la primul meu maraton montan(deh, e un semi+) : 

4. PADINA 2014

Cred că e singura relatare de anul trecut. Splendid, soarele a fost cu mine toată competiția asta. Cică, înainte de competiție și după au fost zile ploioase. Pot sa zic atât : 

• A fost prima oară pentru mine în zona asta din Bucegi;
• Prima dată când am urcat pe Vf Omu ( da, ca în filmul ala : Virgin la ... ani ) și de atunci au urmat alte două reveniri în această superba zonă și foarte accesibilă către Babele, Caraiman și Omu (inclusiv cu mama de 76 ani, prima oară pentru ea )

• Prima dată când eram cam terminat cu o poză penibilă de final intre bucurie, alte emoții de sfârșeală  notorie și ... stat la poza, cică.

Detaliile și poze sunt aici.

In final, după un concediu de vară sportiv în care încercam sa fiu cât de cât prezentabil pentru ultima competiție anului, a urmat :

5. BERLIN 2014 ( sau Berlin Wall )

Sunt multe de spus aici. Înscris cu un an inainte și scos din urna cu un bilet de maraton. Fără dubii, ii spuneam mereu lui Bogdan asta.Când știi, știi. Știam însă ca mergeam cu cea mai iubită ființă din viata mea, fiica mea, care trebuia sa se descurce singura pe margine și că aveam de "alergat" alături de ea într-o mini-vacanta de cunoaștere,descoperiri într-un loc încărcat de istorie. Maratonul era doar un motiv ca să fim doar noi în acest oraș superb sărbătorind un eveniment personal. In pofida valentelor ei artistice predominante, m-a surprins organizarea ei specifica nemțească din figura alăturată.Cred ca-i priește germana.

Avea sa mă încurajeze în două momente importante : km 21,5 și 37 cu o deplasare a ei de doar 300 m.

O sinuzită înainte cu 3 săptămâni de cursă mi-a insuflat o teamă că finișul maratonului era prea departe de ce mai puteam căci nu apucasem ca fac nici o distantă mai mare de 22 km în luna dinaintea maratonului. Nu mai spun de anterioarele. Mai multe călătorii decât competiții au fost,cum am zis.Urma să mă lupt doar cu ajungerea la finiș și cu medalia gravată cu mesaj pentru mine. Să încep să spun că acest maraton este în primele 6 maratoane ale lumii. Este impresionant  ca număr de participanți (40.000) și importantă,iar ca și organizare, impecabilă ca de obicei la nemți.

Start început la ora stabilită, până să ajung eu în dreptul lui au trecut cam 5-8 min. Puzderie de oameni, unii veseli, unii mai încrâncenați. Mă gândisem că tot ce puteam să fac având în vedere lipsa mea de antrenament de distante lungi : primul semi în 1:50 ( pace cam 5:15), și apoi cum o fi. Temperatura Ok intre 8-10 grade la start, traseu de super-viteză, deci multi se gândeau la PB, mai putin eu (cârcotașii pot zice multe și pot face top-uri ;). Eu știu ce simțeam și care era nivelul meu de atunci.

Am cam alergat pe lângă danezi, nu știu de ce cu pace de 5:15 și chiar 5:10.Pulsul era ridicat de la plecare direct la 160 cu toate că aveam 5:30 pe primul km. La fiecare 3 km, erau puncte de alimentare și, după km 10, am luat destul de des.La nivel de nepregătit, e nevoie pentru evitarea crampelor și nu numai.Evitam isostar-e pentru moment de la organizatori.Doar apa.

Toate bune și frumoase până la km 15 unde pulsul a sărit cu succes de 180. Am încercat să las putin mai ușor, dar nu se dădea căzut. Am realizat că cel mult 5 km mai pot să o țin asa.Am puls maxim 189 și mai experimentasem alergare pe 5 km cu peste 180. Am ajuns la km 21,5. Toate salutările pentru Maria,fiica mea, care mă sunase deja de 2 ori pe traseu să mă întrebe pe unde umblu ....ha ha ... uitasem să-i specific cele 5-8 min pierdute la start.Altfel, eram în grafic. Stiu ca eram monitorizat pe Net de prieteni ;)
In fine,i-am transmis Mariei că întârzierea pentru km 37 o să fie mai mare de 20 min. Am început să o iau la pas după km 22. Mă bucuram, râdeam, dădeam mana cu micuții de pe margine care mă incurajau. Multi credeau că sunt italian. Se vedea pe tricoul meu: ROMA cu rosu și galben, iar ultimele 3 litere erau cu albastru în culoarea tricoului. Făceam și poze cu telefonul. Au fost vreo 3-4 km de mers. Era zidul Berlinului peste mine. Il "descoperisem" în timpul cursei. Mă așteptasem la asta. Inima nu te înșeală niciodată,se zice : puls de peste 180, era clar.

Am continuat să mai și alerg și să merg. Făceam un fel de intervale, când alergam ma duceam spre pace de 5:20, iar creștea pulsul, iarăși mergeam. Am ajuns și la km 37, nu vedeam suporterul meu iubit, am mers cam 200 m, eram îngrijorat și pregătit să o caut și să renunț la cursă. La telefon nu răspundea. Atâta mulțime acolo, era inimaginabil, un oraș întreg participa la maraton. Am zărit-o, bucurie fără margini, poze, m-am liniștit și am continuat. La km 38, încep niște crampe la coapsă picior drept. Îmi imaginam acei sportivi care ajung aproape de final și cad jos. Asta îmi trebuia ? Nu m-am oprit din alergare, tot ușor, la pace de peste 6. Erau din ce în ce mai grei ultimii km. Abia ajung la km 40, zâmbetul era încă pe fată blocat acolo. Doar mulțimea mă mai ținea și gândul de a ajunge la fiica mea întreg și cu încă ceva resurse pentru seara ce urma să o petrecem în Berlin.
Văd deja poarta Brandenburg, e de bine, hai că mai am cam 600 m. Ajung și cred că e finișul.Da de unde, că mai sunt încă 200 m.Aproape să înnebunesc. Dar,dar, stai că ,de aici, au început să apară pozarii oficiali. Noroc cu ei. M-au mai ținut 200 m în priză și am evitat să mă opresc și să cad. Finiș atins, medalia la gat, folie protectoare pentru diferența de temperatură între corpul meu și cea exterioară,câteva poze mai pot și gata sunt pe pământ,culcat, cu niște batoane pe post de mâncare.
Am trecut pragul de categorie și am sărit peste zid : Fericit, mă duc la gravarea medaliei și apoi la ființa care mă așteptă.Nu văzusem la finiș niciun roman din cei cu care mă întâlnisem la aeroport: Didina, Andrei Gligor, Adrian Angelescu,etc ..

Înainte cu o lună, puteam să zic că alergam cu gândul după un PB ( Personal Best ) undeva la 3:40 sau chiar 3:35 având în vedere primul meu maraton cu 3:48.

Timp final : 4:07:09 și pe un loc undeva intre 11.000 și 11.500 dacă nu mă înșel din 40.000.

Important  : Acum s-a stabilit un nou record mondial de 2:02:57, D.Kimetto.

Concluzii    : 

Cred că am deschis o cutie "cu bunătăți" ( la propriu) a Pandorei.Am învățat din sport multe, inclusiv să mă bucur și să mă relaxez. Să ascult semnalele corpului dincolo de mintea sinucigașă. Când gândurile de presiune ridicată pun stăpânire pe mine,inima mă atenționează. Ceea ce inima spune, e  dincolo de sinceritate. Si m-am bucurat la maxim atât de mini-vacanta de la Berlin, cât și de întreg anul 2014 presărat cu provocări sportive puține și de înaltă calitate, de multe călătorii (lunare) dincolo de granițele mele imaginare.
Pot spune că lucrurile bune m-au găsit în 2014.

Era o vorba : "Recunosc ca uneori sunt dus cu pluta, dar promit că am să mă întorc cu iahtul". Inca sunt dus ;)

Mulțumesc tuturor celor pe care i-am întâlnit și de la care am învățat sa fiu mai bun pe toate planurile. Semenii ne îmbogățesc mereu, buni sau răi, nebuni sau pașnici, pasionali sau reci, etc etc, fiecare are să ne învețe sau să ne dea câte o lecție ;)

Si un mulțumesc înzecit pentru că m-ați suportat până aici !