2014 - "Atunci când te oprești să alergi după lucrurile greșite, dai lucrurilor bune șansa de a te găsi"

Mi-am dat seama putin mai târziu că 2014 avea să fie anul de suflet și bucurii competiționale de până atunci și nu numai. Fără a scrie ceva și/sau împărtăși aceste experiențe.Acum, în Martie 2015, când încep sa scriu despre acestea, parca sunt asemenea celor care fac bilanțuri financiare pe anul trecut :) DA, fac un bilanț de ... experiențe.

2014 a început spectaculos cu unul din cele mai frumoase semi-maratoane : 1. Gerar 2014 în 26 Ianuarie.Unul înconjurat de zăpadă și ninsoare ca în povesti alături de multă lume și, mai ales, de 2 speciali prieteni alergători: Paul și Bogdan.O echipa numita simbolic EPO Free însoțită de un cameraman alergător la fel de special : Narcis.

Specificul acestei competiții din incinta Institutului Politehnic București era alergarea a 6 ture de 3 km în echipă de 3 fără a ne distanța la 3-5 metri unul de altul,altfel eram descalificați. Distracția a fost pe tot traseul accentuată de ninsoarea din ce în ce mai abundentă.Am trecut pe rând la conducere pe diferite porțiuni, la deal conducând clar Bogdan. Ce-i drept acolo avea și suportere înfocate ;) Deh, mă amuz și eu...Am terminat cu un neverosimil 2:00:06 cu un loc 30/105 la general și 21/60 masculin.Eu ...cu benzina terminată pe ultimii 2 km,anormal până atunci pentru mine.

Un video deosebit făcut de Narcis - click Gerar 2014 Video. 

Următoarea zi urma să plec din țară cu ceva febra la coapse dar mulțumit de infuzia de energie și bucurie. 

Dar, la nicio lună urma să aibă loc în 22 Februarie 2. Triatlonul Izvorani București, ștafetă, unde am făcut proba de bicicletă în aceeași echipa din 2013 cu Narcis(alergare) și Bogdan(înot).

După un loc 7 în 2013 la echipe, anul astă aveam ceva pretenții. Dacă după alergare eram loc 11,după bike eram 18 și înot eram 16. Nu știu cum, față de 2013, în 2014 au participat la ștafeta foarte multi biker-i din cluburi sportive (cu victoria clubului Merida) ceea ce ne-a cam dat peste cap planurile noastre de amatori ocazionali.Ca o paranteză, în 2015, acești biker-i au dispărut de la ștafetă, parcă s-au vorbit toți.A fost fun,multă lume cunoscută,cu prieteni dragi și plini de viata. Eu, ca biker, putin dezamăgit de prestația mea, dar am învățat din titlul articolului. Un loc 16 în final și iarăși plec din țară.

Dar,iată ca următoarea provocare era cursa mea de suflet, de bike cross-country,pe 11 Mai  : 

3. Prima Evadare 2014. 

Incantat, mă înscriu devreme, de cum vin în țară(început de Martie).Culmea aflu că am invitație la o nuntă tocmai la Piatra Neamț, un vechi prieten, chiar în noaptea marii evadări.Greu de pus în balanță, ambele erau de ordin emoțional aici, și cam greu să alegi intre chestiile astea.Mai plec de Paste,prin Aprilie, încă o dată din țară, asă că antrenamentele sunt date uitării. Combinația - competiții sportive,călătorii și job - e un antrenament bun doar pentru psihic.Fără antrenamente specifice,n-ai pretenții și chiar asa m-am dus. Plăcerea de a pedala alături de încă 2500 de participanți, nebuni de a gusta o adevărată cursă de 55 km prin pădure, pe camp, cu zone de vânt și soare, sau bălți mari de noroi, porțiuni întinse de praf, șanțuri de noroi alunecoase.Asa a fost în 2014 căci ploile au cam vizitat Romania chiar înainte de cursă și au pregătit terenul bine de tot.

Insă, în ziua cursei, soare, veselie,bună-dispoziție. Eu, aproape mahmur, mă prezint la start. Am găsit soluția a de merge la nunta, de a sta până chiar înainte sa fie furata mireasa, și fuga către București. Apucai să dorm 3 ore, dar gândul nebunesc de a fi acolo, în cursă, era mai tare ca orice.Erau multi prieteni biker-i, fie buni alergători, fie alții mai vechi care reveneau la bike,fie colegi de companie, frați de sânge cu performanta.Si chiar , cât am fost de mahmur și cu puls toată cursa ridicat la 175-182, am terminat într-un timp de 2h:45m, destul de slab, as spune dar suficient cât să mă încadrez iarăși în echipa de 4 băieți și 1 fată a companiei și ...surprize, surprize, pe locul 1 și pentru prima oară pe un podium. După socializare intensă cu multi, vine și momentul tombolelor. Cum stăteam la soare cu totul suflecat ( gat, piept, brate, picioare - să mă bronzez doar) , mă aud strigat, o dată, de doua ori, ce naiba ? Eu eram ... cu un abonament pe o luna la sala, bun ,foarte bun, la cât călătoream mai trebuia să modelez ceva la corp, nu ?

     Prima Evadare 2014

Deci, lucruri bune după mahmureala mea:  

- loc 1 la companii (mai putin datorită mie anul asta; Marian de la Merida și coleg de companie, făcuse pană de mai multe ori cu ciclocrosul; Prietene, în 2015, nu te mai prinde nimeni cu un 29" serios ;) )

- loc 37 din 200 și ceva la categorie

- loc intre 263 din 2300 la general

- medalie de primii 500

Si, după o săptămână, 19 Mai .... iarăși la Paris și Strasbourg spre wk....cu tricou de Prima Evadare la Consiliul Europei. Eram în aceeași stare dar cu alta biclă.

Final de Iunie mă prinde iarăși prin Paris și Disneyland,de data asta, și cu ideea de a reveni și călători prin munții noștri.

Asa ca iată-mă la primul meu maraton montan(deh, e un semi+) : 

4. PADINA 2014

Cred că e singura relatare de anul trecut. Splendid, soarele a fost cu mine toată competiția asta. Cică, înainte de competiție și după au fost zile ploioase. Pot sa zic atât : 

• A fost prima oară pentru mine în zona asta din Bucegi;
• Prima dată când am urcat pe Vf Omu ( da, ca în filmul ala : Virgin la ... ani ) și de atunci au urmat alte două reveniri în această superba zonă și foarte accesibilă către Babele, Caraiman și Omu (inclusiv cu mama de 76 ani, prima oară pentru ea )

• Prima dată când eram cam terminat cu o poză penibilă de final intre bucurie, alte emoții de sfârșeală  notorie și ... stat la poza, cică.

Detaliile și poze sunt aici.

In final, după un concediu de vară sportiv în care încercam sa fiu cât de cât prezentabil pentru ultima competiție anului, a urmat :

5. BERLIN 2014 ( sau Berlin Wall )

Sunt multe de spus aici. Înscris cu un an inainte și scos din urna cu un bilet de maraton. Fără dubii, ii spuneam mereu lui Bogdan asta.Când știi, știi. Știam însă ca mergeam cu cea mai iubită ființă din viata mea, fiica mea, care trebuia sa se descurce singura pe margine și că aveam de "alergat" alături de ea într-o mini-vacanta de cunoaștere,descoperiri într-un loc încărcat de istorie. Maratonul era doar un motiv ca să fim doar noi în acest oraș superb sărbătorind un eveniment personal. In pofida valentelor ei artistice predominante, m-a surprins organizarea ei specifica nemțească din figura alăturată.Cred ca-i priește germana.

Avea sa mă încurajeze în două momente importante : km 21,5 și 37 cu o deplasare a ei de doar 300 m.

O sinuzită înainte cu 3 săptămâni de cursă mi-a insuflat o teamă că finișul maratonului era prea departe de ce mai puteam căci nu apucasem ca fac nici o distantă mai mare de 22 km în luna dinaintea maratonului. Nu mai spun de anterioarele. Mai multe călătorii decât competiții au fost,cum am zis.Urma să mă lupt doar cu ajungerea la finiș și cu medalia gravată cu mesaj pentru mine. Să încep să spun că acest maraton este în primele 6 maratoane ale lumii. Este impresionant  ca număr de participanți (40.000) și importantă,iar ca și organizare, impecabilă ca de obicei la nemți.

Start început la ora stabilită, până să ajung eu în dreptul lui au trecut cam 5-8 min. Puzderie de oameni, unii veseli, unii mai încrâncenați. Mă gândisem că tot ce puteam să fac având în vedere lipsa mea de antrenament de distante lungi : primul semi în 1:50 ( pace cam 5:15), și apoi cum o fi. Temperatura Ok intre 8-10 grade la start, traseu de super-viteză, deci multi se gândeau la PB, mai putin eu (cârcotașii pot zice multe și pot face top-uri ;). Eu știu ce simțeam și care era nivelul meu de atunci.

Am cam alergat pe lângă danezi, nu știu de ce cu pace de 5:15 și chiar 5:10.Pulsul era ridicat de la plecare direct la 160 cu toate că aveam 5:30 pe primul km. La fiecare 3 km, erau puncte de alimentare și, după km 10, am luat destul de des.La nivel de nepregătit, e nevoie pentru evitarea crampelor și nu numai.Evitam isostar-e pentru moment de la organizatori.Doar apa.

Toate bune și frumoase până la km 15 unde pulsul a sărit cu succes de 180. Am încercat să las putin mai ușor, dar nu se dădea căzut. Am realizat că cel mult 5 km mai pot să o țin asa.Am puls maxim 189 și mai experimentasem alergare pe 5 km cu peste 180. Am ajuns la km 21,5. Toate salutările pentru Maria,fiica mea, care mă sunase deja de 2 ori pe traseu să mă întrebe pe unde umblu ....ha ha ... uitasem să-i specific cele 5-8 min pierdute la start.Altfel, eram în grafic. Stiu ca eram monitorizat pe Net de prieteni ;)
In fine,i-am transmis Mariei că întârzierea pentru km 37 o să fie mai mare de 20 min. Am început să o iau la pas după km 22. Mă bucuram, râdeam, dădeam mana cu micuții de pe margine care mă incurajau. Multi credeau că sunt italian. Se vedea pe tricoul meu: ROMA cu rosu și galben, iar ultimele 3 litere erau cu albastru în culoarea tricoului. Făceam și poze cu telefonul. Au fost vreo 3-4 km de mers. Era zidul Berlinului peste mine. Il "descoperisem" în timpul cursei. Mă așteptasem la asta. Inima nu te înșeală niciodată,se zice : puls de peste 180, era clar.

Am continuat să mai și alerg și să merg. Făceam un fel de intervale, când alergam ma duceam spre pace de 5:20, iar creștea pulsul, iarăși mergeam. Am ajuns și la km 37, nu vedeam suporterul meu iubit, am mers cam 200 m, eram îngrijorat și pregătit să o caut și să renunț la cursă. La telefon nu răspundea. Atâta mulțime acolo, era inimaginabil, un oraș întreg participa la maraton. Am zărit-o, bucurie fără margini, poze, m-am liniștit și am continuat. La km 38, încep niște crampe la coapsă picior drept. Îmi imaginam acei sportivi care ajung aproape de final și cad jos. Asta îmi trebuia ? Nu m-am oprit din alergare, tot ușor, la pace de peste 6. Erau din ce în ce mai grei ultimii km. Abia ajung la km 40, zâmbetul era încă pe fată blocat acolo. Doar mulțimea mă mai ținea și gândul de a ajunge la fiica mea întreg și cu încă ceva resurse pentru seara ce urma să o petrecem în Berlin.
Văd deja poarta Brandenburg, e de bine, hai că mai am cam 600 m. Ajung și cred că e finișul.Da de unde, că mai sunt încă 200 m.Aproape să înnebunesc. Dar,dar, stai că ,de aici, au început să apară pozarii oficiali. Noroc cu ei. M-au mai ținut 200 m în priză și am evitat să mă opresc și să cad. Finiș atins, medalia la gat, folie protectoare pentru diferența de temperatură între corpul meu și cea exterioară,câteva poze mai pot și gata sunt pe pământ,culcat, cu niște batoane pe post de mâncare.
Am trecut pragul de categorie și am sărit peste zid : Fericit, mă duc la gravarea medaliei și apoi la ființa care mă așteptă.Nu văzusem la finiș niciun roman din cei cu care mă întâlnisem la aeroport: Didina, Andrei Gligor, Adrian Angelescu,etc ..

Înainte cu o lună, puteam să zic că alergam cu gândul după un PB ( Personal Best ) undeva la 3:40 sau chiar 3:35 având în vedere primul meu maraton cu 3:48.

Timp final : 4:07:09 și pe un loc undeva intre 11.000 și 11.500 dacă nu mă înșel din 40.000.

Important  : Acum s-a stabilit un nou record mondial de 2:02:57, D.Kimetto.

Concluzii    : 

Cred că am deschis o cutie "cu bunătăți" ( la propriu) a Pandorei.Am învățat din sport multe, inclusiv să mă bucur și să mă relaxez. Să ascult semnalele corpului dincolo de mintea sinucigașă. Când gândurile de presiune ridicată pun stăpânire pe mine,inima mă atenționează. Ceea ce inima spune, e  dincolo de sinceritate. Si m-am bucurat la maxim atât de mini-vacanta de la Berlin, cât și de întreg anul 2014 presărat cu provocări sportive puține și de înaltă calitate, de multe călătorii (lunare) dincolo de granițele mele imaginare.
Pot spune că lucrurile bune m-au găsit în 2014.

Era o vorba : "Recunosc ca uneori sunt dus cu pluta, dar promit că am să mă întorc cu iahtul". Inca sunt dus ;)

Mulțumesc tuturor celor pe care i-am întâlnit și de la care am învățat sa fiu mai bun pe toate planurile. Semenii ne îmbogățesc mereu, buni sau răi, nebuni sau pașnici, pasionali sau reci, etc etc, fiecare are să ne învețe sau să ne dea câte o lecție ;)

Si un mulțumesc înzecit pentru că m-ați suportat până aici !

Sculpeaza-ti silueta, un titlu arhicunoscut si un inceput firav

Nu cred sa fi inceput sa sculptez la ceva, si mai ales la corpul meu. Fara sa misc prea multe degete in ultimele 5 luni de dupa maratonul de la Berlin din final de Septembrie 2014, am reusit sa iau 5 Kg in greutate. Niciodata nu patisem asa ceva. Poate cauza sa fie lipsa de sport total si/sau mancare cam neadecvata. Da, cred ca ultima varianta ar fi mai credibila. Dar, ce as dori sa impartasesc este o reteta simpla si experienta mea de o luna de zile dupa care nu mi-a venit sa cred ca am scapat de 4,4 Kg.

Am inceput la mijloc de Februarie dupa niste analize medicale care m-au pus pe ganduri.

Decizia mea, destul de radicala : fara dulce.

Dulce inseamna cam tot ce e in viata noastra si ma refer doar la alimentatie (inclusiv bauturi). Fac o paranteza sa spun ca sunt sute de mii de diete si retete neaplicabile la modul general.Fiecare om are propriul metabolism.Dar ce este important, necesar si aplicabil la modul general este PERSEVERENTA si ATENTIA si cred ca multi pot sa le aplice pentru un scop. Mi-am folosit experienta in nutritie castigata datorita sportului si a sfaturilor de la oamenii pe care i-am cunoscut.Si am incercat pentru prima oara sa vad daca se poate DOAR din alimentatie si fara sport. Sincer, m-a cam incurcat triatlon-ul din 28 Februarie 2015 unde a trebuit sa alerg putin, sa merg pe bicla si sa mai si inot.Nu stiu cat s-ar putea pune la greutatea pierduta.La competitia asta am fost foarte relaxat.

Dar sa incep :

Dupa analize si rezultate, decizia mea din prima zi a fost : fara dulce, fara vitamine si fara alte bauturi in afara de apa si ceai din plante (nu la pliculet).

Lichide - fiecare zi timp de 1 luna :

- 3 cani de 250 ml cu ceai pe zi diferit ca si compozitie de la o zi la alta (doar baut acasa)

- apa cam in cantitate de 1 L pe zi

- din cele de mai sus, cel putin 250 ml dimineata pe stomacul gol

Masa de dimineata (cel putin una din variantele de mai jos ) :

- in general, lapte din soia sau normal mai slab impreuna cu fulgi simpli de diferite feluri + seminte de in + seminte de chia. Atentie la fulgii/musli cu diferite dulciuri

- branza slaba(cas,urda) cu ceai

- 1 pastila ulei de peste OMEGA 3

Gustare : ora 11

- fructe : kiwi, portocale, mere, avocado, struguri

Pranz : intre 12 si 14:30

- mancare gatita din legume(includ si soia uneori) + supa/ciorba tot din legume

Nota: la mancarea gatita am multe retete pe care nu le mai enumar ( sunt pe NET )


Gustare : ora 16:00 sau aproximativ

- fructe, alune sau echivalent (fistic,migdale,nuci)

Seara (una din variante cu exceptia seminte ): pina in ora 19:30

- salata verde cu rosii,ardei,branza slaba,ton in suc propriu + ulei de masline + 1 morcov

- lipie libaneza cu porumb si peste (uneori) + un fruct ( asta uneori o inversez cu dimineata )

- seminte coapte cu putina sau fara sare (100 g) ; da, imi plac foarte mult

- supa/ciorba daca la pranz nu am servit

- in plus, 1 pastila ulei de peste OMEGA 3

Am eliminat :

- ou din comert --> nesanatos complet

- cafea

- dulciuri : ciocolata,biscuiti,sucuri din comert dulci, zahar nu foloseam oricum,

- paine foarte putina si preferabil fara GLUTEN, care saboteaza eforturile de regim

Am adaugat codimente :

- somn mai mult cu lectura relaxanta de seara

- stres zilnic mult mai putin spre zero ( o viata am doar; probleme sunt la tot pasul )

Poate as mai adauga pe viitor o sculptare a fizicului( six pack sau cine mai stie ), dar am trecut deja, zic eu, de varsta adolescentei ;)

Sper ca am scris ceva util ....si pentru mine, sa-mi amintesc peste veacuri daca mai ramane site-ul in picioare ;)

Cateva poze

Un altfel de triatlon - WinterTRI ( 28 Februarie 2015 )

Ma uit in blog si lipsesc participarile mele din anii trecuti la stafeta WinterTri : 2013 (loc 7 la 2 min de loc 3) si 2014 ( cred ca un loc 17 ).Anul acesta m-am decis sa scriu despre WinterTri si participarea mea. De data asta, am zis sa incerc individualul si , mai nou, senzatia de a fi total neantrenat la toate probele. Si daca la alergare si bicicleta aveam ceva luni bune de inactivitate, la inot eram o pluta cu lopeti caci uitasem tot intr-un an si juma. Si toate astea din lipsa de timp,perioade medicale si calatorii.

Imi place triatlonul asta caci are probele inversate si scurte : alergare(5.5 km cu noroi), bicicleta(12 km sosea  + partial off-road) si inot(500 m in bazin olimpic).Incepind cu acest an, startul a fost structurat pe mai multe serii de competitori.Am fost introdus in prima probabil din cauza participarilor de la stafeta din anii trecuti.A fost bula mea de relaxare din toata competitia.

Alergarea a fost prima proba,pe un traseu cu noroi, de trail, as zice. O noutate pentru mine sa alerg cu cateva kg in plus la picioare.Solicitant dar o idee pentru antrenamente de alergare cu greutati cu nisip la picioare.

Nimic spectaculos la alergare: niste figuri de balerin prin santurile cu noroi, atentie sporita la fiecare pas, mai ales, dupa o calcatura stramba cu impact la glezna si efort dublat fata de o alergare normala.
Ma gandeam deja la proba de bicicleta unde aveam sa recuperez si sa-i salut pe cei doi Bogdan-i cu care am plecat la start.Erau la doar 2 minute in fata mea.

Tranzitie rapida, urcare pe bicla, imping la pedale si ... incepe monologul : daca imping prea tare, risc sa fac crampe si astfel adio inot.De aici si pina la a renunta la inot si implicit la cursa, a fost un pas mic,mic de tot.Bicicleta era bucuria mea,placerea de a ma relaxa si linisti intr-o competitie. Uitasem de luni bune ( cred ca de la Prima Evadare din Mai 2014 ) cum e sa te bucuri pe bicicleta.In bucuria monologului meu, aud o voce cunoscuta din spate.Deja era Lucian la inceput de tura 2 (loc 3 general),eu doar la inceput de tura 1. Relaxare, poze multe, hai,hai, de pe traseu, eu : nicio graba.Si uite asa ma depaseste unul razant de parca nu avea loc pe tot asfaltul de pe sosea.Eh,trebuia sa-i bat obrazul.L-am ajuns cu viteza foarte mare, se uita speriat cum il depasesc si nu intelegea cum aveam doua viteze in plus si atunci l-am intrebat :
"Unde te grabesti asa?Nu exista loc pe sosea sa depasesti normal ? Trebuia sa ma sperii ?" Era hipnotizat, saracu', de cursa si chinuit la fata de efort... Deh, poate de presiunea competitiei, dar si noi barbatii ne tot luptam cu iluzia sa fim cei mai buni sau mai buni ca altii, la un moment dat ;) si uitam de altele.

Aproape sa termin tura 2 si cele doua fete de la intersectie imi semnalizeaza stanga, adica o a treia tura. Eram eu relaxat si zambitor, dar le-am multumit si le-am spus : "Ajunge pentru azi doua ture" (de 6 km).
Eram impacat si pregatit pentru marea proba : INOTUL.

Nici nu alergam cu bicla in zona de tranzitie spre inot, mergeam agale spre vestiare( merci Luiza de poza din stanga si de aprecierea ca sunt primul care rade din seria 1), unii ma incurajau de pe margine, eu le zambeam si nicio graba le spuneam. Am stat cam mult la vestiare sa ma schimb,sa fac dus recomandat, de altfel, de organizatori. Altii mai competitivi nu au "pierdut" timp cu asa ceva inainte de proba de inot.
Stau putin si pe marginea bazinului sa ajunga o fata si sa intoarca la capat, apoi am sarit in bazin si ... incerc pe fata un stil crawl, mi se aburesc ochelarii, ii ridic pe cap si de atunci doar inot pe spate. Cum aveam norocul sa fiu in prima serie si acolo doar concurenti foarte buni, bazinul era destul de gol. Am stiut asta de la inceput si m-am bucurat ca o sa am spatiu de manevra pe culoarul din bazin.
Si uite asa, aveam de facut 10 bazine, o imensitate pentru mine. Pe la mijlocul distantei de 5 bazine, ma apuca si temutii carcei la picioare si in plus ii vad pe cei doi Bogdan-i pe margine veseli,distrandu-se. Le fac cu mana din apa( poza alaturata). DA, e mana mea ridicata catre ei, nicidecum o incercare de inot.
Eram deja in vizorul lor.
Imi continui prestatia artistica la inot cu picioarele aproape blocate.Totul era sa termin ca doar nu puteam sa renunt la frumoasa medalie din acest an, nu ? Ce spun la nepoti ? Ca am renuntat pentru niste carcei ?

Incet-incet, relaxat pe spate, am si terminat.Imi rezerv timp sa stau si la o poza din bazin ca doar nu stiu daca mai apuc in viitor asa ceva. De ce ? Fie nu stiu daca mai prind locuri anul viitor la bataia care a fost la inscriere sau voi fi atat de bun la toate probele incat rar o sa mai apar in vreo poza. Si da, la anul, daca reusesc sa fiu prezent, voi fi "coborat" cu siguranta la seriile de outsider-i.

Si medalia bine-meritata alaturi de cei doi "competitori competitivi" care m-au salutat la final ( de pe loc si nu din miscare cum ma gandeam eu mai sus ) si mi-au adus lichide proaspete scutindu-ma de cativa pasi spre masa cu bunatati.











Pentru al doilea triatlon din "cariera" de amator, rezultatul meu relaxat este pus pe tapet mai jos :

Timp total : 1h:34m:03s
Loc            : 232 / 266 General(fete si baieti)
                     57 /   66  Masculin 40-49 ani

Multumiri organizatorilor pentru un concurs mai aerisit si mai bine organizat ca editiile precedente !