miercuri, 27 iunie 2018

Transylvania 100K 2018 - 106 Km - Dracula Ultra-Tough

Race date : 19 May 2018 

How long can Petrica finish an ultra-100 km tough even for experienced mountain runners? I think in a week with all the thousands of pictures he's doing. But perhaps with the thought of rich and wild fauna in the Carpathians, it will run more and better.
Surely, however, to write this article, it took him a month and probably I won't read it anymore after.Please prepare for a long reading journey.It will be like a reading 100k ultra-marathon ;)

Last year, in September 2017, I finished my first 100 km race in Ciucaş (somewhere near Cheia, Prahova). It had a level difference of 4900 m. It seemed huge at that time, as the distance also. I have explained in detail here. Now I had involved in about the same distance with a few more hills and tough descents, turned on and finished at Dracula's house in Bran: 6700 m.
I was a little afraid, I admit it, of this race.

At start line, I was thinking of a saying, "You do not have to be strong to start but you have to start to be strong."
And at finish line, a message like in the picture.

I spent around 25 hours in the mountains from 5 o'clock Saturday 19 May 2018 and finishing at 6 o'clock on Sunday, May 20, 2018. Some would say how much lost time is from life, others why you are doing such crazy long walks, others simply are admiring, respecting and encouraging these beautiful madness.

I also had a time goal, this time, the only one 24h30m - 24h: 50m without taking into account the weather conditions. This year it was raining, it was a lot of mud, it was cold but a lot less fog. I almost got my objective out and I ended effective tirelessly, happy with my training and equipment. Just as training, there were only 40-50 km more on the asphalt, with some small exceptions. So, completing the race brought me ITRA 5 points, with qualification for international mountain racing.
But let's talk below: detailed for the connoisseurs and succinctly for less connoisseurs. : detalied for enthusiasts and succinctly for less enthusiasts.

General description : 

The route leaves Bran Castle courtyard and ends here. The vampires are still living somewhere around, and foreigners who seem to be more than the Romans are more enthusiastic to meet them. It looks like only those ultra-runners 100k or 80k have this chance. I have heard that some have brought garlic and crucifix, I do not know how authentic effect they were to the vampire danger ... he he.
I have to say that it is the only race in Romania organized by a sports association in Europe and their marketing ensures the presence of many foreign runners. The association is called Sport HG and all the technical details, very useful, I learned from Andy Heading.
The route is typical by an ever so difficult relief but also very spectacular, with steep ascents and descents, on all types of roads and paths, with a elevation of around 6500 m. I made it in the idea of a similar race at UTMB in France August 2018 but, from the hearing, much easier as relief. The idea is that we climbed to Omu peak twice (peak over 2500 m), then to the "Piatra Arsa" on the "Jepii Mari" hill and reaching the area of the Bolboci cottage then Bucsa peak and Moeciu, finishing with the valley of Gaura and Bran where the surprise of the final was a 5 km valley and hill, a prelude of another 1 hour on the ... hills of Bran.

Strava race here : https://www.strava.com/activities/1584784827

Short description for less connoisseurs (can be jumped by others ;) )

I am taking over a wise message heard to some runners: "An half is running, a marathon is drinking and an ultra is eating itself."
And I ate and drank at the check points that I forgot that I had a backpack of 5 Kg increased in weight after 40% of the race distance. It is my second 106 km race, the first real tough race, a 50 place in the general ranking of about 200 brave starters.It is saying that was the year when most of them finished. To my surprise, I did not see Vlad Tepes for a photo at 5 am when started ( maybe only for races less than 50 km) and no colleagues of suffering with crucifix and / or garlic, even fake, in their luggage. For the next race I'll take them in the baggage from Busteni checkpoint (km 48 of the race) not the other but only in the night have the expected effect ;) Maybe that's how I'll run faster.
The 100 km race started at 5 o'clock in the morning along with 80 km, that means with 2 hours before the start of the younger brothers. I was with friends Mihai T. and Alex V., who agreed to run both together.I went with them about 3-4 hours in the beginning and it was extremely good. It started off on the most criminal climb we ever had: Bran - Omu peak through Ţigăneşti Saddle (9 km with the elevation of 1450 m ), then suddenly descending to the Mălăieşti Chalet and swamping on the snow through Hornul Mare to Omu peak at over 2500 m. The descent to the Pestera checkpoint was a piece of cake for an hour and a half. Until Pestera's checkpoint, 
they were only 26 km made light in 6 hours and, on top of all, with only 2 km before a hot soup, I had to go through a river swollen up close to my knees.Deh, the only pair of spare socks was consumed and I exchanged it a little later, after the well-deserved soup with noodles from checkpoint Pestera and the delicious cheese. Wait,  I'm eating cheese (special cheese with holes like in Tom&Jerry cartoon ) in just one year in a race of that. Even though I seem to be thin, as some say, I really gormandise at these points and drink a lot: water, tea, cola, no beer, unfortunately .. he he. I'm like a black hole when it comes to food.
After the 26 km, they were still 22 km to the next food point Buşteni, but I had to prove the uphill to Babele (5 km), then to Omu peak again on the winter route (10 km) and the long and famous descent on the Deer valley (valea Cerbului ) to the base of Kalinderu slope from Busteni (15Km). It was a thrilling piece, I do not know whether to say it difficult with rain, hail,
portions of snow on climbs and downhill where I even was myself like a sled in the valley.
Another method was to do artistic skating with running shoes. In the detailed section below, I have added a picture. I ran satisfactorily on descent, this time for 100k and maybe something else could grin on the plateau in the slight climb between Babele point and Omu peak. Some well-known runners trained well here, encouraged me and got our hands as professionals : Marcel I. și Dumitru F. Others, less with running and isolated, encouraged what they could and all the respect for their devotion. I also have to say that I lowered a good piece of the Deer Valley with a Bulgarian girl (she knew Romanian), which took it much smarter than me on the twisted curves and on the snow but my lack of orientation on the rocks and curves was compensated, below, in the valley, so I made a good team on this race segment.
The third part of the race, about 20 km from Busteni (km 48) to Bolboci, was also critical for any of the ultras. After ten and a half hours until Buşteni, for me,  with rainy and difficult weather, I was determined to eat more, but only after 10 minutes of food, liquids, logistics management of my extra baggage/drop-bag, an unexpected trembling grabbed me. The trembling did not stop. Nor the rain, also.It took me about 30-40 minutes to change, to restore the contents of my backpack to what came from the extra drop-bag, to load the Garmin watch etc. I have successfully obtained a 5 kg luggage, I finally realized that my shoulders were crying. I was wondering why it was still raining, my rain cover did not bear, I took thicker clothes and I was 100% sure they will soon be wet and ... what do I do until the end of the race?

But I got back, warmed up by the new clothes, without too many black thoughts, and I have started myself to push from my running poles up to the climbs that followed, charged with the energy of Latin music. Zuk ... write on me, as Mihaela is saying when I am raising my energy level with Latino music. As I said, it was the critical piece about 3 km until the beginning of the Jepii Mari climb at Piatra Arsa(Burned Out Stone), all surrounded by a continuous rain.

In about 2 hours, I was at Piatra Arsa (Burned Out Stone) checkpoint, I was fast enough, on the hill I was talking with the deity to stop the ruthless rain and I got a whisper that I should go up quicker and go down to Bolboci where it was hot. That's what I did in spite of the fact that the music in the chaps had changed from Latino to something slow for the last climb. I only stood for 7-10 minutes at the Piatra Arsa (Burned Out Stone) for hot tea and cheese and soon I saw myself descending in a running to a dreamed blue sky. Oh, the only concern was not to get wet again to my foot after 10 times crossing a river of one long serpent in the Dorului valley( Wanderlust Valley, maybe, as a translation). It was about 14 hours and 50 minutes and I was at Bolboci (km 67) around 19:50. A coffee was welcome, some pasta, cola and other goodies, which, in fact, passed them to lower categories of food. I was not tired, on the back of that, even happy that it remained only 40 km and I was making a calculation that at most in 6-7 hours I'll finish this unbelievable race. I was really talking to Mihaela on the phone, and I was amazed and excited about what I was saying to her: "There's a little more : to party or to hospital." She was puzzled, but she knew I was feeling good. This 40 km was going to be on an unknown track for me, at night, with muddy mud (the rain stopped) and a slight fear of being alone. But there were two other ladies left alone before, why not? Finally, after the 15-minute break from Bolboci, I left. I turned around for my trail sticks and another 5 minutes went off. It was about 20:15 and I was going up without any thought that other 10 hours will follow  until finish line, instead of my optimistic 6 hours calculated.

I was going to hospital, clearly, not to party. All I can say is: to dream that you are advancing with joy and pressure, it's a mind-boggling game and I think I got that right. I spent nearly 5 hours from Bolboci(km 67)  at the Moeciu de Sus(km85) check-point for 20 "dumb" km and 5 hours for the last 20 km. Not at all, dangerous climbs and descents, or tiredness or thirst and hunger, simply going forward with difficulty on juniper trees zone, I was walking fast without running, I joined a couple of young Slovaks in the night because they were the fastest of all and we went for a while against others. Sometimes I regret that we went too slowly on the parts of Bucsa peak - "Moeciu de Sus" or Moeciu-Poiana Gaura. But from "Poiana Gaura", I went alone in the night with two powerful torches for the last 3 hours of fast walking combined with orientation, with some fog somewhere, climbs and steep descents thinking of how a normal human can climb or descend on this route from or to Bran.I have overcome many, I think about 20, for only the last 15 km. I was energetic, fast and furious on climbs and attentively on descents with plenty of mud. I could not believe I was going to finish. The last 5 km we knew from the 50k race last year. They were psychological at the entrance to Bran, the trail was left and followed a torment of successive descents and descents passing as a time in 50 min or 1 hour in forced walk. I surpassed other colleagues here too, I was asking them and encouraged them that a small little distance remained, but from their answers seemed desperate for the last piece. The last one was a Czech who responded with "yes" and "I know" when I asked him in English how he feels :)

At the end, it was a sleepy climate, only 6 o'clock in the morning, 20 m before the end I was spotted by a "vuvuzea" and an amateur photografer with the mobile phone has immortalized me in a generic picture only with the Bran castle without the Vlad the Impaler clone. I was very happy with the experience, quite energetic, as I still had a lot of words in the absence of my friend Bogdan P. from the 50k race, his very first ultra. He was a little nervous that I did not call him to wait me to finish line, there was too much trouble. I stayed somewhere around, then I went to the hostel on foot (200 m) and ... My hips, my legs began to scream and they kept telling me to go. Deh, the ultimate emotions were still present. I really fell asleep home Sunday night on Monday.

At the end of the 106 km with 6500 m elevation, I am drawing the line: 
  • I burned 14,200 calories (according to Strava)
  • nutrition and food, perfect for me, as to the book:
    • a few days ago, I was really good in carbo-loading mode and Mihaela is to blame ;)
    • during the race :
      • I have consumed 15 l liquids : 10 l water; 1 l soup; 0,5 l ( less Cola during trail race);0,5 l ( a little isotonic poison at checkpoints); 2 l hot tea (especially during night);0,5 l (gels)
      • I have eaten enough -pasta, soups, much cheese, cheese and olives, some carbo (jelly, waffles, bananas, oranges, etc.)
  • balanced effort in "negative-split" mode with more energy for some other km 
  • it is possible to run during the night alone, for sure will meet other suffering collegues on tha track.The sport association recommend coupling in at least 2 runners for avoiding any risks of injury of one racer or existing Romanian fauna (bears, wolves, ... )
  • for the next time, if I'm around, I'm preparing myself with some garlic, crucifix, vampire teeth etc; looks safe for a night in the running ;)
  • I came back home with all of this from photo and others without consuming a total of 3-4 kg ; my shoulders were crying

Description for connoisseurs :


My first 100k w/4900m race at Ciucas in 2017 taught me that the trail sticks are needed and I still congratulate myself now for that, after other congratulations have already passed. I just bought some ultra-light sticks from Mountain King (Uk). And they were a "backup pair" for my feet. In the weekend of the race, I stayed blocked in a kind of recovery after a fast trail half-marathon at Macin(http://www.maratonmacin.ro/) where my first podium came in the category. Talking by nutrition, I was pretty careful without junk-food, beer, too much meat and I got out of it. As a rest, the same.
I was already excited to go with my friend Cornel, my team partner for the future ultra 100k with 8500m difference (6 ITRA points) but for Trans 100k he gave up in the last minute.

As I did not find a detailed description of this race on any blog, I thought it was time to do it. It may be useful to me in the future as well as for others. From the beginning, I had the route loaded in my Garmin wach but it did not help me at all where it was supposed to be, that is in the night. He was stuck in showing my route as well as recording the route but finally the distance was ok.

Effective race :

Km 13 - P1 (feeding) - Bran castle(750 m) - Tiganesti saddle(2195 m) - Malaiesti chalet (1720m)
Arrival       : 07:50 AM
Time          : 2h:50m
Total time  : 2h:50m
Break         : 10-15 min (aproximatelly)

In such a long race, a first checkpoint seemed very far ... at 12-13 Km. The race begins with a 2 km asphalt section where each accelerates or not as it can. It is a matter of warmth for what will follow: 8 km long criminals uphill to Tiganeşti saddle, through Clincea. A total of 10 km with an elevation of 1450 m that I approached at the same pace with the close ones Alex V. and Mihai T., a proposed negative split for me. A fairly steep hike through the forest to the exit to the alpine hole where the climb continues. I think I climbed about 2 hours and 20 minutes to Ţigăneşti and then another 30 minutes down 500 m at an altitude of about 3 km to the Malaiesti Chalet, very steep for the last 500 m (Padina Crucii - Malaiesti Chalet). I got 1.5 liters of water, normal for me. Because of the rain that just started, I equipped myself with all the rain equipment. I ate something sweet and drank the water. I have recharged another 1.5 l to the next point at the "Pestera"(km 26) and left after 10-15 min break here.

Km 17,5 - P2 (control) - peak Omu 1 ( 2505m)
Arrival       : 09:45 AM
Time          : 1h:40m
Total time  : 4h:45m
Break        : 0 min

I leave the cottage through the Malaiesti Valley in a progressive climb, prepared for rain and bad weather, but eager to turn the engines just heated up until then.

I could say that the portion up to Omu peak is splitted into two pieces:

     - 3 km tough with an elevation of 570 m to the 
       peak of the Great Horn (photo with the line of
       people) - about 1h:20m

     - 1,5 km with an elevation of 200 meters from the peak of the Horn
       until Omu peak (20 min)

Easily, I did and I still took pictures as shown. Even I have captured pictures with Mihai T. and Mr. Stan T. here. Arrived to Omu peak where it was cold and it was raining or snowing, I do not know, I was decided to take it down on the red strip to the refuge Batrana and the Pestera checkpoint.

Km 22,5 - P3 (control) - Batrana refuge ( 2160m )
Arrival         : 09:45 AM
Time            : 40m
Total time    : 5h:25m
Break          : 0 min

The route is run over on elevation, more down the hill than up, and near the refuge is a 500 m high juniper area where it is recommended to scream or use the whistle. I did not forget the water and occasionally a gel because it was still acceptable by my body. As shown in the picture below, the route make it to the bottom right of the picture, obviously on the left side of the snow cover. Usually, this is the month of May, with pieces of snow somewhere. There were many volunteers here and even Marius Popescu from "Rescue team" encouraging us frantically.

Km 27,5 - P4 (feeding+soup) - "Pestera" rescue ( 1600m )
Arrival       : 11:00 AM
Time          : 35 min
Total time  : 6h
Break         : 15 min

The piece from Bătrâna rescue to the Pestera cable car is identical as an evelation in descent and distance. It is about the same time with the difference of a more inconvenient terrain to the Pestera, a kind of unstable grass clusters and the terrain is not straight and the foot will traverse at an angle of 20-30 degrees. On other pieces the ground is rocky but in general is getting down well.

The surprise part of this portion is the passage over a whirling river, and there are more mild portions where the water just reaches the calf. I actually went through the water hoping that later on, both the stockings and the shoes would dry up. But prolonged moisture leads to the appearance or favoring of the wefts. I had all kinds of Compeed patches on both legs but they did not keep any when later (up to Babele control check) I changed my socks.

At the checkpoint, I stood for about 15 minutes, reloaded all the pots (2x600 + 800 = 2 l) for the next long portion (4 hours and a half), I even took 2 soups, some "soup juice" with many noodles, seasoned with cheese directly in my belly, some sweets and a cola. All liquids (including soup) served in the 800 ml bidet because the BIO trend of this crazy world has forced us to have an extra cup with us. Before leaving, I was wondering when friends Alex V and Mihai T came in, and I left a little grieved at Babele's control point.

Km 30,5 - P5 (control) - Baba Mare( 2190m )
Arrival      : 11:50 AM
Time         : 50 min
Total time : 7h:05m
Break        : 10 min (aproximatelly)

It's a simple control point and climbing is approachable on a 3km stretch with a 20-35% slope. Right from the start of the ascension, Marcel I. is calling and encouraging me. He was in a fast descent, into a training and not at all in current race that strucked him physically and emotionally in 2017. He's the author of the article that helped me a lot to understand this 100 km race and to be mentally prepared. Many thanks, Marcel!

Up there to "Babele" control point or "Baba Mare" (like on the map of Transylvania 100k), I thought I had to change my socks yet wet. From now on, I did not have any other pair ready. I moved very slowly about 10 minutes. The shoes were already dry. The rain at Omu peak did not exist at the Pestera or  Baba Mare, but I would meet again at Omu with a kind of hail.

Km 36,5 - P6 (control) - VF Omu 2 ( 2505m )
Arrival       : 13:27 
Time          : 1h:27m
Total time  : 8h:27m
Break         : 0 min

I'd rather say I spent too much time on distance between Baba Mare plateau - Vf Omu peak. I ran too little time, tried to eat (again, I was wondering :)) a bag of pretzels. I could barely swallow them ... without water. I felt good, with earphones on my ears, with no music but only to protect my ears against the "mountain whisper". 
No any remark here, a normal mountain plateau. Around Omu peak, I thought the route met the competitors from the 50k race, but there was a path on the snow parallel to their descent from Omu peak to the Pestera. It was not to meet my friend Bogdan P., who became fresh ultras of mountain, or Elena P. at her first 50k. The volunteers from here were remarkable and it cost me nothing to congratulate them for their will and their support in such an adverse weather. I gor some energizing smiles ;) 

Km 46,5 - P7 (feeding+drop-bag) - Kalinderu Busteni ( 980m )
Arrival       : 15:27 
Time          : 2h
Total time  : 10h:27m
Break         : 30 min

From Omu peak 2, there was an extremely demanding descent on the Deer Valley, about 7 km long, with an extra 3 km of fast running. I never manage to find the ideal path or track full of curves, I take it straight and I'm guiding after others. I was trying to avoid the snow large pieces, but I got to the same points with a Bulgarian girl who was speaking Romanian. I followed her, I even copied her method and gave my ass to the snow where it was possible. A bit lower, the weather turned and the hail turned into rain, an irritating rain but acceptable in two;) It went pretty well running on snow portion, rocks, narrow paths, forest, even we passed the point of getting lost and missing the correct path on helping her, new my trail partner.
I knew that I had to avoid forcing the muscles and joints on the descent. It was too early. On the 3 km extension I let go of running and I arrived in 10h:27m at the slope base (Kalinderu Busteni), surpassing many runners. I was well and ready to recharge.

It was constantly raining and the landscape was quite monotonous. Some volunteers were also tired by the rain. I took some sweet stuff, sticks and gels, pretzels, other sweets, a liquid bucket, without filling up both 600 ml cans. After 10 minutes, I caught a real trembling that "paralyzed" me and did not know what was going on .The Garmin watch warned me that I have to load it. I stopped on current workout to reboot it later. Badly my procedure, later ion Bolboci checkpoint, I realized that the arrow on the watch did not follow the loaded route. In addition, the drop-bag from Busteni had to place it in my backpack.No any return to finish line by organizers.
Just occurred a stress ... I've decided to change all my clothes (just T-shirt + hand warmers) and get my long-sleeved compression blouse and the merino bought recently from Decathlon. On top of this, the coat for rain and wind was perfect. My hands are still trembling and I almost could not change my clothes and gloves. Hardly, I found some places in my backpack, place on load mode the Garmin watch, packed everything in the backpack, put the music in the headset and finally dressed the same 2 pairs of wet gloves (with long fingers from Asics and short fingers). I started to warm myself up and I left quite energetically and, I can say, angrily that I spent 30 - 40 minutes time when I was overtaken by many. Follow Kalinderu - Jepii Mari and then Piatra Arsa checkpoint.

Km 54,5 - P8 (feeding) - Piatra Arsa ( 1970m )
Arrival       : 18:00 
Time          : 2h:10m
Total time  : 13h
Break         : 10-12 min

I'm moving up wild, energetic, with good music in my ears that kept only 30 minutes, even I was going to sing despite of rain. The trail poles has made me lighter. I feed myself with liquid like it is writing in professional books. Climbing up about 1000 m altitude over a distance of 5.5 km through forest land and with a steepest portion of the rocks and cable on the top. I was still motivated and in time recovery. At the checkpoint, there were quite a lot, 2 hot teas with cheese were more than welcome. Quickly to Bolboci Chalet, the next point, I wanted to get rid of the heavy rain. I knew that down in the valley it was not raining. After 1 km, I was confirmed.

Km 65 - P9 (feeding+pasta+coffee) - Bolboci chalet ( 1430m )
Arrival       : 19:52 
Time          : 1h:40m
Total time  : 14h:52m
Break         : 15 min + 5 min(forgot my trail poles)

For just 10 km, it seemed like I did quite a lot of time. I ran to a pace of 6 and more on the straight portions as well as on grass clusters but the most annoying thing  was the 10 passes over the brook in Valea Dorului which was flowing down like a snake.Later, it enters a forest road and descends through the forest to the road beside Lake Bolboci. I was running faster on the road at 6 miles combined with walking in about 2 km until I passed the Bolboci dam. At Bolboci Chalet, many runners were at the table, I found a hard place and the volunteers there, very nice, otherwise, they loaded me both of the rucksack flasks while I was serving pasta. A coffee and a cola were welcome. I was happy I did not know what was waiting for me. I did not know the route at all and I calculated that for the last 40 km of the race I could not take more than 6-7 hours (the most pessimistic version). I could not believe I would have finished in 22 hours if everything was like in this moment. I called Mihaela that I was fine and that it was the last few kilometers and that the phrase "To the party or to the hospital" gave me the most motivation ever. She was pleasantly surprised and her laugh transformed me into a warrior able to come back victorios home. I think I'm exaggerating, maybe I've been watching to the wrong movie. I left the checkpoint quickly and I went back the same way. I forgot my trail sticks. I lost 5 minutes, do not worry againts how many hours have the race. It was the night that I was most afraid of being surrounded by the rich fauna of Romania. The worst is that I realized that the arrow on the Garmin route was not on the way before. It had somehow been stuck though the GPS on my watch worked and showed me the number of miles passed.

Km 76,5 - P10 (feeding) - Vf Bucsa ( 1720m )
Arrival       : 23:12
Time          : 3h
Total time  : 18h:12m
Break         : 5 min

I left at about 20:12 from Bolboci. We started a slight climb on a forest about 1.5 km. I walked fast. I was good, I pulled out my music, I did not need it. At one point, the road made a right climb to the beginning of a juniper area. The darkness began to come. I even surpassed girls who went on their own. I got courage after a little technical break. From the 2017 article of Marcel I was expecting to many in this area when he was lost here. The sharpened racetrack was not phosphorescent and I was watching him paying attention. I had to set my foot carefully beside the small juniper bushes, the path was not defined, even lost in several parts. The additional mark has been done very well for next 3 hours until Bucsa peak. I was so happy with the intermittent red lights on the poles (it was not the tree area) that I was stepping up. I was walking fast but hard. It was the 1 Km distance after which ascending and descending continues on a terrain combined with land, stone and a lot of grass. Rarely, I ran in descent. We were a lot of people who were all over us. A Slovakian couple came who surpassed us all.They went very quickly and I said they were mine, the same height of 1.85m and the same step size. I found night partners finally. We passed Bucsa peak(1848m) and after another 2km was the checkpoint (1720m). I could not believe how much I could do ... 3h , screaming. It was already half of the estimated 6-7 hours until the end and I only made 11 km ? I was going to run it down the valley to Moeciu but I was thinking of doing the same team with the Slovaks. I headed for Moeciu alone and, after a technical break, I stayed in the same team. They did not have a clock track, they looked very well after bookmarks.

Km 85 - P11 (feeding+pasta+coffe) - Moeciu de sus ( 940m )
Arrival       : 01:07 AM
Time          : 1h:50m
Total time : 20h:07m
Break        : 20 min

I left the Bucsa checkpoint in stepless alert without running down the valley. It was possible to make the most of it here. I went to the mutually agreed pace. It was 4 km downhill 700 m in altitude. Wet but not muddy land. After this descent, the psychological part was that you entered in Moeciu on a flat forest road and the route left it on a tour of a walking ride up another 2 km. If I was alone, even as I was asking questions to divinity. Otherwise we were in a bigger group with many runners who came to us. But our team took the climbing distance again, finishing with the last 2 km of the steep valley on full mud paths and walked carefully like we swam in a pool. The last kilometers to Moeciu were, in fact, the first miles of loop 3 from EcoMarathon those km cursed by many.
A note from me: I've jumped some big and closed fences out of thin tree trunks. I do not know if the route was right through the gardens of people, that is, private land. If so, do not try outside any contest. I finally got to the Moeciu checkpoint with the thought of the next kilometers and the end. I spent some time eating pasta, drinking cola and coffee, take the winning cheese in this race, refueling flasks, etc .. these kind of stuffs. Groups of runners came and stayed a little. I waited for the team I had been with until then. And I did well.

Km 90,5 - P12 (feeding) - Poiana Gaura( 1435m )
Arrival       : 03:07 AM
Time          : 1h:40m
Total time  : 22h:07m
Break         : 5 min

I left after about 20 min from Moeciu. The trail is 200 m on the asphalt and then suddenly turns left on a path between two fences. I was not careful, but I see two strangers have a good track on their watch. At the end of the path, a little bridge was passing and the sudden and steep climb began. I was wondering where these hills are in Moeciu. We were more and my team was getting up fast. I stayed hard and I was walking up to the hill because for a long time the track was no longer on the clock. It was blocked from Busteni (km 47). So until Poiana Gaura (the next checkpoint) we were going together again on a part of the last part of Ecomarathon passing through Gutanu meadow.I scared in vain because the steep climbs are at first and then I went legged 5 km on the flat. Next time I'll know how to run well here. My only perplexity is why I have done so much from Moeciu to Poiana Gaura: 1h:40m, I do not even realize now, being only 5.5 km with diff. 500m.
At the checkpoint, to my pleasant surprise, he was the one who knew the route in detail and who conceived it, I think: Andy Heading.He gave me all the details of what is in next km. He's the one to know all about the route. After a warm tea, I went alone with a big and fast step for the last 15 km.

Km 106 - P13 (finish) - Bran castle ( 1435m )
Arrival       : 06:12 AM
Time          : 3h
Total time  : 25h:12m

The next part of the route is horibble I would say especially when it's muddy. In fact, after the next 10 km, the race on the mountain is almost over. They were doing in 2h:10m.Prepared psychologically and with technical details in my pocket, I began to climb up the forest road up to the forest in a hurry.
It is a progressive climb that stretches up to the forest at a distance of 2 km and reaches an altitude of 1615m. It is a marked tourist path but there is a race track also. Nothing phosphorescent. I overrun some runners before entering the forest then I've been alone for a long time. There followed a downhill suddenly crumbling down to 1 km and the most difficult climb in this race: comb in about 500m with 88m difference level. Nervous I found resources to get up quickly without complaining knowing it followed an endless mud of about 5 km. I have continued carefully through the mud in the descent surpassing about 20 runners. At the asphalt entrance already dawn began to make their presence. It has already been 24 hours and I'm still standing awake and going straight :)
I combined the asphalt run to the entrance to Bran and left to a nice forest that climbs and descends to infinity. I was going lively, cheerful, even asking where this energy came from, empathy with those surpassed by me. It was about 4-5 km that I did them in 50 min. I would say that the cherry on the cake was a nearly 5-10 m of downhill descent almost vertical right next to the Sports Hall where I took the race kit. I even surpassed a Czech competitor before this descent that answered "Yes" and "I know" to my questions about his state and condition. I decided quickly to let the coversation as it is, walked into the courtyard of the castle, and crossed the finish line to the applause of the few volunteers present. One minute later, the Czech and another Romanian runniner with a flag on the shoulders came.Urraaaa ! 

That was 100k Transylvania and the Carphatians Bucegi / Leaota Mountains.

Final conclusions
  • I ended up even more energetic than the Ciucas 100k 2017 (the first ultra high) and I felt somehow like a professional.
  • I had the feeling that I followed the nutritional plan and feeding close to the ideal and that the energy savings were maximally possible.
  • As time, I'm super-excited being very close to what I've been proposing: between 24h30m and 24h50m. I felt the big difference between having a single objective quite realistic and clear against the option of having multiple variants / time scenarios. I think , it's like in life, when you have more options, you are not quite focused and motivated on the goal.
  • I have learned what an extremely difficult race means, made me stronger. And it was a very good experience of what will follow :  
    • Marathon 8500 ( the most difficult ultra from Romania with elevation 8500m - July 2018 )
    • UTMB CCC 100k in France August 2018
  • I took the 5 ITRA points for international races like UTMB from France 

  • I have experienced how to run having back weights into a 5 kg bag after I loaded it more with the extra and non-refundable drop-bag from Buşteni checkpoint
  • The saddest part is that the time spent preparing such races can be quite high, with mountain walks with longer runs, and, as we are not alone in life, it can leave an impact on our partner's life. In my case, I train quite a bit (40-50 km per week), but I will have to revise the time allocated to this hobby.

Congratulations on the final

Excellent organization this year, almost perfect markings, abundant food (some would have more to add), exceptional volunteers and honest people without whom such a contest would not be possible. Congratulations everyone !

Note : A very good idea this year was the presence at each checkpoint of the profile of the next piece of route what I did not see in other races in Romania.

And last but not least, congratulations to all my friends trail runners who have tried the amazing experience and those who have not tried it yet : Mihai T., Alex V, Cornel I. (partner to Marathon 8500), Bogdan P. , Adi U, ...

Things to improve

And because organizers take into account any suggestion about organization, I would say the following:
  • the first would be the faint gluing of the face number. I had to keep the chip in my pocket almost all the race.
  • paper used in number should be of quality, at least for those from 80k and 100k. I had the number on a number belt and it broke. I placed it in my pocket because it was important.
  • signaling more clearly with a phosphorescent light at the intersection of the asphalt road that starts from the "Moeciu de Sus" checkpoint with the path that passes a runlet and immediately climbs steeply. Many passed and turned away from the road, losing the entrance
  • I prefer to improve others small things instead consuming paper for below diploma or the money spent on paper an dprinting to be donated

Transilvania 100K 2018 - 106 Km - Dracula Ultra-Dur

Data cursa : 19 Mai 2018 

In cât timp poate termina Petrica un ultra de 100 km dur și pentru alergători cu experiență montana ? Cred ca într-o săptămână cu tot cu miile de poze pe care le face. Dar, poate, cu gândul la fauna bogata și sălbatică din Carpați, va alerga mai mult și mai bine.
Cu siguranță, însă, pentru a scrie acest articol, i-a trebuit o luna și probabil că nu o voi mai citi după aceea.Rog să vă pregătiți pentru o lectură lungă.Va fi ca un ultra-maraton de 100 km de lectură;)

Anul trecut în Septembrie 2017 terminam cu bine și cu zâmbet prima mea alergare de 100 km la Ciucaș (undeva pe la Cheia Prahova). Avea o diferență de nivel de 4900 m.Mi se părea mare la acel moment, la fel și distanta. Am relatat în detaliu aici. Acum aveam cam aceeași distanta cu ceva mai multe urcări și coborâri dure, pornite și terminate la casa lui Dracula din Bran : 6700 m.
Îmi era ceva teama, o recunosc, de aceasta cursa.

La start, ma gândeam la o vorba : "Nu trebuie sa fii puternic ca sa începi dar trebuie sa începi pentru a fi puternic."
Iar la final, la un mesaj din poza alăturată.

Am petrecut pe munte cam 25 de ore plecând de la start la ora 5 Sâmbătă 19 Mai 2018 și ajungând la ora 6 Duminica 20 Mai 2018. Unii ar spune cata pierdere de timp, alții de ce fac unii asemenea plimbări nebunești, alții pur-și-simplu admira, respecta și incurajează aceste frumoase nebunii.
Aveam și un obiectiv de timp, de data asta, singurul de altfel de 24h30m - 24h:50m fără sa țin seama de condițiile meteorologice.Anul acesta a plouat mult,a fost mult noroi, a fost frig dar cu mult mai putina ceata.Aproape ca mi-a ieșit bine obiectivul și am terminat practic neobosit, sunt fericit de pregătire și echipare. Chiar ca pregătire, au fost doar 40-50 km mai mult pe asfalt, cu unele exceptii mici. Aaa, plus finalizarea cursei mi-a adus 5 puncte ITRA, cu posibilitate de calificare pentru curse montane internaționale. Dar hai sa povestesc mai jos : detaliat pentru cunoscători și succint pentru mai putin cunoscători.

Descriere generala : 

Traseul pleacă din curtea castelului Bran și se încheie tot aici. Vampirii încă sălăștuiesc pe undeva prin jur și străinii care, se pare, ca sunt mai multi decât romanii, vin mult mai entuziaști să-i întâlnească. Se pare ca numai cei din cursele de noapte au aceasta șansă. Am auzit ca unii și-au adus usturoi și crucifix, nu știu cât de autentice au fost în fata primejdiei vampirice...he he.
Trebuie sa precizez ca este singura cursa din Romania organizata de o asociație sportiva din Europa și marketing-ul lor asigura prezenta alergătorilor străini în număr mare. Asociația se numește Sport HG si toate detaliile tehnice,foarte utile,le-am aflat de la Andy Heading.
Traseul este caracterizat de un relief deosebit de dificil, dar si foarte pitoresc, cu ascensiuni și coborâri abrupte, pe toate tipurile de drum și poteci, având o diferență de nivel de 6700 m. L-am făcut în ideea unei curse asemănătoare la UTMB în Franța August 2018 dar, din auzite, mult mai ușoară ca relief. Ideea e ca am urcat la Vf Omu de 2 ori (vârf ce are peste 2500 m), apoi la Piatra Arsa pe Jepii Mari și ajungând în zona cabanei Bolboci apoi pe Vf Bucșa și în Moeciu, finalizând cu valea Gaura și Bran unde surpriza de final a fost un 5 km de vale și deal, un preludiu de încă 1 ora pe...dealurile Branului.

Cursa facuta de mine aici pe Strava : https://www.strava.com/activities/1584784827

Descriere succinta pentru mai putin cunoscători (poate fi sărită de ceilalți ;) )

Preiau o vorba înțeleaptă auzita la unii alergători : "Un semi se alearga, un maraton se bea si un ultra se mananca".
Si am mancat si baut la punctele de alimentare incat am uitat ca am in spate un rucsac de 5 Kg marit in greutate dupa 40% din distanta cursei. Este a doua mea cursa de 106 km, prima cursa dura cu adevarat, un loc 50 la general cam din 200 de curajosi la start.Cica a fost anul in care au terminat cei mai multi.Spre surprinderea mea nu l-am vazut pe Vlad Tepes la start la 5 dimineata pentru poze( poate doar la cursele mai mici de 50 km) si nici colegi de suferinta cu crucifix si/sau usturoi, chiar si fals, in bagaj. La cursa viitoare le pun in bagajelul de luat la Busteni(km 48 al cursei) nu de alta dar noaptea au efectul scontat ;) Poate asa o asa alerg mai repede. 

Cursa de 100 km a pornit la ora 5 dimineata impreuna cu cea de 80 km adica cu 2 ore inainte de start-ul fratilor mai mici. Eram cu prietenii Mihai și Alex,care și-au propus sa meargă împreună toată cursa. Am mers cu ei cam 3-4 ore la început și a fost bine de tot.S-a pornit pe cea mai criminala urcare de care am avut parte vreodată : Bran - Vf Omu prin Saua Țigănești ( 9 km cu diferența de nivel de 1450 m ), apoi coborâre brusca spre cabana Mălăiești și urcare pieptiș pe zăpadă prin Hornul Mare către Vf Omu la peste 2500 m. Coborârea către Peștera era o bagatelă de încă 1 ora juma. Până la check-point-ul Peștera erau doar 26 km făcuți lejer în 6 ore și, colac peste pupăză, cu doar 2 km înainte de supa cea fierbinte, a fost musai sa trec printr-un râu învolburat până aproape de genunchi.Deh, singura pereche de șosete de rezerva era consumata și am făcut schimb putin mai târziu, după bine-meritata supa cu tăiței din belșug de la Peștera și deliciosul cașcaval. Stai, ca eu consum cașcaval într-un an cât într-o cursa de-asta. Chiar dacă par subțire, cum zic unii, eu chiar înfulec bine la punctele astea și beau mult : apa, ceai, cola, fără bere, din păcate .. he he. Sunt ca o gaura neagra când e vorba de mâncare.
Dupa cei 26 km, urmau încă vreo 22 km până la următorul punct de mâncare de la Bușteni dar trebuia sa dovedesc urcușul către Babele(5Km), apoi către Vf Omu pe traseul de iarna (10km) cât și lunga și vestita coborâre pe valea Cerbului către baza pârtiei Kalinderu de la Bușteni (15Km).A fost palpitanta bucata asta,nu știu dacă sa mai spun dificil, cu ploaie,grindina,porțiuni de zăpadă pe urcări și coborâri pe unde chiar m-am dat ca o sanie la vale. Alta metoda nu aveam decât sa fac patinaj artistic cu pantofi de alergare în picioare. In secțiunea detaliata de mai jos, am adăugat o poza. Am alergat mulțumitor pe coborâri ,de data asta pentru 100k și poate ceva mai se putea binișor pe platoul în ușoară urcare dintre Babele și Vf.Omu. Unii cunoscuți alergători se antrenau bine pe aici, m-au incurajat și ne-am dat mana ca profesioniștii : Marcel I. și Dumitru F. Altii mai putin alergaciosi și izolați, incurajau cu ce puteau și tot respectul pentru devotamentul lor. Mai menționez ca am coborât o buna bucata pe Valea Cerbului  cu o fata din Bulgaria (știa romanește),ce o lua mult mai inteligent decât mine pe curbele întortocheate și zăpada prezenta dar lipsa mea de orientare pe stânci și curbe s-a compensat,mai jos, in vale, asa ca am făcut o echipa buna pe bucata asta. 
A treia parte cursei, cam 20 km, de la Busteni km 48 până la Bolboci, era și partea critica pentru oricare din ultrasi. Dupa 10 ore și juma până la Bușteni, pentru mine, cu vreme potrivnica și ploioasa,eram decis sa mai mănânc ceva, însă numai după 10 minute de alimentare cu mâncare, lichide, gestionarea logistica a bagajului meu suplimentar, m-a apucat un tremurici neașteptat.Nu se mai oprea. Nici ploaia, la fel. Mi-a luat cam 30-40 minute sa ma schimb, sa refac conținutul rucsacului cu ceea ce venea din drop-bag-ul suplimentar,sa încarc ceasul etc etc. Am obținut cu succes un bagaj de 5 kg, mi-am dat seama la final ca-mi plângeau umerii.Ma întrebam de ce încă mai ploua, foita mea de ploaie nu mai suporta, am luat haine mai groase și eram 100% sigur ca se vor uda în curând și ...ce mai fac până la final de cursa ?

Dar, mi-am revenit, încălzit de noile haine,fără prea multe gânduri negre și am repornit energic sa dau din bete pe urcările ce urmau, încărcat cu energia unei muzici latino. Zuk ...Scrie pe mine, cum îmi zice Mihaela când mi se ridica nivelul energetic de origine latino. Cum am zis,era bucata critica cu vreo 3 km până la începutul urcării pe Jepii Mari la Piatra Arsa, totul înconjurat de o ploaie continua. 

Cam în 2 ore eram la Piatra Arsa, am fost destul de rapid,pe urcare vorbeam cu divinitatea să oprească ploaia nemiloasa și am primit o șoaptă ca ar trebui sa urc mai repede și sa cobor spre Bolboci, unde era rost de mâncare caldă. Asa am făcut în ciuda faptului ca muzica în caști se schimbase din latino în ceva lent pentru ultima ora de urcare.Am poposit doar 7-10 minute la Piatra Arsa pentru ceai cald și cașcaval și, curând, ma vedeam coborând ușor în alergare spre un senin visat. Aaa, singura grija era sa nu ma mai ud după trecerea de vreo 10 ori a unui râu în forma de șarpe lung în valea Dorului. Trecuse cam 14 ore și 50 min si eram la Bolboci (km 67) în jur de 19:50. O cafea era binevenita, niște paste ,cola și alte bunataturi pe care , de altfel, le treceam la categorii inferioare de mâncare. Nu eram obosit, culmea, chiar fericit ca mai erau doar 40 km și îmi făceam un calcul ca cel mult în 6-7 ore termin acesta cursa inimaginabila. Chiar vorbeam cu Mihaela la telefon și eram uimit și incantat de ceea ce ii ziceam : "Mai e putin : ori la bal or la spital".Era nedumerita, dar știa ca ma simt bine. Acest putin de 40 km urma sa fie pe un traseu necunoscut mie, pe timp de noapte,cu muuult noroi ( ploaia se oprise ) și o ușoară teama ca voi fi singur. Dar, plecaseră și alte doua doamne singure înainte, eu de ce nu ? In fine, după pauza de 15 min de la Bolboci, am plecat. M-am întors după bete și încă 5 minute se scurseră. Era în jur de 20:15 și urcam voios nebănuind ca încă 10 ore urmau până la final în loc de cele 6 ore optimist calculate. Ma duceam spre spital, clar, nu la bal. Tot ce pot sa spun e :  sa visezi ca avansezi cu bucurie și fără presiune, e un joc de păcălire a mintii și cred ca mi-a ieșitAm făcut aproape 5 ore de la Bolboci la check-point-ul de la Moeciu de Sus pentru 20 km amărâți și încă 5 ore pe ultimii 20 km. Nicidecum urcări și coborâri periculoase, sau oboseala acumulata sau sete și foame, pur-și-simplu se înainte greu pe porțiuni de jnepeniș, mergeam repede fără alergare, m-am alăturat în noapte unui cuplu de tineri slovaci fiindcă mergeau cel mai repede dintre toți și duși am fost o perioada. Uneori regret ca am cam mers prea încet pe porțiuni vf Bucșa - Moeciu de Sus sau Moeciu-Poiana Gaura. Dar, de la Poiana Gaura am plecat singur în noapte cu 2 lanterne puternice pentru ultimele 3 ore de mers rapid combinate cu orientare, cu ceva ceata pe alocuri , urcări și coborâri abrupte de ma gândeam cum poate un om normal sa urce sau sa coboare pe acest traseu de la sau către Bran.Am depășit foarte multi, cred ca vreo 20, pentru doar ultimii 15 km. Eram energic, furios și iute pe urcări și atent pe coborârile cu noroi din belșug. Nu îmi venea sa cred ca urma sa ajung la final. Ultimii 5 km ii cunoșteam de la cursa de 50k de anul trecut. Au fost psihologici la intrare în Bran, traseul face stânga și urma un chin de urcări și coborâri succesive ce se parcurgea în 50 min sau 1 ora în mers forțat.Am depășit și aici alți colegi, ii întrebam și incurajam ca mai e putin,dar din răspunsuri păreau efectiv disperați de ultima bucata. Ultimul era un ceh care îmi răspundea cu "yes" si "I know" când îl întrebam în engleza cum se simte :)

La final era amorțeală mare, ora 6 dimineața, cu 20 m înainte de finish am fost reperat de o vuvuzea și un pozar amator cu telefonul mobil m-a imortalizat într-o poza de generic doar cu castelul Bran fără clona lui Vlad Țepeș. Eram tare bucuros de experiență, destul de energic ca încă aveam chef de vorba multa chiar în lipsa prietenului Bogdan P. de la cursa de 50k, primul său ultra de altfel. Era putin necăjit ca nu l-am sunat sa ma aștepte la finish dar era prea de tot deranjul. Am mai stat nițel prin preajma, apoi am luat-o spre pensiune pe jos (200 m) și ...n-am putut sa dorm : începeau sa tipe soldurile, picioarele și îmi tot ziceau sa merg. deh, emoțiile de final încă erau prezente. Am adormit cu adevarat acasă pe seara de duminica spre luni. 

La finalul celor 106 km cu 6700 m diferență de nivel, am tras linie :  
  • am ars un număr de 14.200 calorii (conform Strava)
  • nutriție și alimentare, perfect pentru mine, ca la carte :
    • înainte cu câteva zile, m-am alimentat foarte bine în mod Carbo; și Mihaela e de vina ;)
    • în timpul cursei :
      • am consumat 15 l lichide : 10 l apa; 1 l supă; 0,5 l ( mai putina Cola în curse );0,5 l ( putina poșircă de izotonic la check point-uri ); 2 l de ceai cald (mai ales noaptea);0,5 l (geluri)
      • am mâncat arhi-suficient pe la puncte : paste, supe, mult cașcaval, brânză și măsline, ceva carbo (jeleuri, napolitane, banane, portocale, ...)
  • efort echilibrat în stil "negative-split" cu energie pentru încă ceva km 
  • se poate alerga noaptea și singur căci sigur voi întâlni alți colegi de suferință pe traseu.Organizatorii recomanda în echipa de 2 pentru a evita orice risc de accidentare a unuia sau de fauna existenta la noi 
  • pentru data viitoare, dacă sunt prin preajma, ma voi pregăti cu niște usturoi, crucifix, dinți de vampir etc etc ; pare safe pentru o noapte în alergare
  • m-am întors cu toate astea acasă și altele fără sa consum, în total de 3-4 kg încât umerii mei plangeau

Descriere pentru cunoscători :


Prima mea cursa de 100k la Ciucas in 2017, m-a învățat ca betele sunt necesare și încă continui sa ma felicit și acum pentru asta după ce alte felicitări au trecut deja. Mi-am achiziționat abia acum niște bete ultra-ușoare de la Mountain King(Uk).Si au fost pereche de rezerva pentru picioarele mele. In săptămâna cursei, am staționat în recuperare după un semi-maraton montan de viteza la Macin unde a venit și primul meu podium la categorie. La nutriție, eram destul atent fără junk-food,bere,carne prea multa și mi-a ieșit. Ca odihna, la fel.
Deja eram incantat ca merg cu prietenul Cornel, partenerul de la viitorul ultra 100k cu 8500m diferență însa a renunțat în ultima clipa.

Cum nu am găsit pe niciun blog o descriere în detaliu a acestei curse, m-am gândit ca e timpul sa o fac. Poate fi utila și mie în viitor cât și altora.De la început, aveam încărcată ruta în ceas dar nu m-a ajutat deloc acolo unde trebuia, adică noaptea. Se blocase în a-mi arata ruta cât și a înregistra traseul făcut însă distanta a fost ok.

Cursa efectiva :

Km 13 - P1 (alimentare) - Castel Bran(750 m) - Saua Tiganesti(2195 m) - Cabana Malaiesti (1720m)
Ora            : 07:50 AM
Timp          : 2h:50m
Timp total : 2h:50m
Pauza        : 10-15 min (aproximativ)

Într-o cursa atât de lunga, un prim check point părea foarte departe ... la 12-13 Km. Cursa începe cu o porțiune de asfalt de 2 km unde fiecare accelerează sau nu cum poate. Cert e ca e o încălzire pentru ceea ce va urma :  8 km criminali de lungi până în șaua Țigănești, prin Clincea. Un total de 10 km cu diferență de nivel de 1450 m pe care am abordat-o în același ritm cu apropiații Alex V. și Mihai T., un negative-split propus pentru mine. Un traseu destul de abrupt în urcare prin pădure până la ieșirea în golul alpin unde urcarea continua. Cred ca am urcat cam în 2 ore și 20 min până la Țigănești și apoi încă 30 minute coborând 500 m în altitudine cam 3 km către cabana Malaiesti foarte abrupt pe ultimii 500 m ( Padina Crucii - cabana Malaiesti ). Mi-au ajuns 1,5 l de apa, normal pentru mine.Datorita ploii ce tocmai începuse, m-am echipat de ploaie complet. Am mâncat câte ceva dulce și băut apa.Am reîncărcat încă 1,5 l pana la următorul punct de la Peștera (km 26) si am plecat dupa 10-15 min pauza aici.

Km 17,5 - P2 (control) - Vf Omu 1 ( 2505m)
Ora            : 09:45 AM
Timp          : 1h:40m
Timp total : 4h:45m
Pauza        : 0 min

Plec de la cabana prin Valea Malaiesti în urcare progresiva, pregătit de ploaie și vreme rea, dar dornic sa turez motoarele doar încălzite până atunci. 

As putea spune ca porțiunea până la Vf Omu se împarte în doua bucăți : 
    - 3 km duri cu diferență de nivel de 570 m până la          vârful Hornului Mare ( fotografia cu șirul indian de 
      oameni) - aprox 1h:20m
    - 1,5 km cu diferență de 200m de la vârful Hornului 
      până la Vf Omu (20 min)

Lejer, am făcut și am stat încă la poze după cum se vede alăturat.Chiar am imortalizat poze cu Mihai T. si d-l Stan T. pe aici.Ajuns la Vf Omu unde era frig si ploua sau ningea , nu mai stiu, eram decis sa o iau la vale pe banda roșie către refugiul Bătrâna și Peștera.

Km 22,5 - P3 (control) - Refugiul Batrana ( 2160m )
Ora            : 09:45 AM
Timp          : 40m
Timp total : 5h:25m

Pauza        : 0 min

Traseul e alergabil pe diferență de nivel , mai mult la vale decât la deal, iar aproape de refugiu e o zona de 500 m de jnepeni mari unde e recomandat sa mai urli sau sa folosești fluierul. Nu uitam de apa și din când în când un gel căci era acceptat cu plăcere.Cum se vede în poza de mai jos, traseul o face în dreapta jos a pozei, evident pe partea stânga a fășiei de zăpadă. De obicei, asa e în luna Mai, cu bucăți de zăpadă pe alocuri.Erau multi voluntari aici și chiar Marius Popescu de la Salvamont ne incuraja frenetic.

Km 27,5 - P4 (alimenare+ciorba) - Salvamont Pestera ( 1600m )
Ora            : 11:00 AM
Timp          : 35 min
Timp total : 6h
Pauza        : 15 min

Bucata de la Refugiul Bătrâna până la telecabina Peștera e identica ca și diferență de nivel în coborâre și ca distanta.Se fac cam în aceeași timpi cu diferența unui teren mai incomod către Peștera, un fel de smocuri de iarba instabile iar terenul nu este drept și piciorul va călca într-un unghi de 20-30 grade.Pe alte bucăți, terenul este pietros dar în general se coboara bine.
Partea surpriza a acestei porțiuni este trecerea peste un râu învolburat și sunt porțiuni mai domoale unde apa ajunge doar până la pulpa piciorului. Am trecut efectiv prin apa sperând ca mai târziu se vor usca atât ciorapii cât pantofii. Insa umezeala prelungita duce la apariția sau favorizarea bătăturilor. Eu aveam tot felul de plasturi Compeed la ambele picioare dar nu au ținut niciunul când mai târziu (sus la Babele) mi-am schimbat șosetele.
La checkpoint, am stat vreo 15 min, reîncărcat toate bidoanele (2x600 + 800=2 l) pentru porțiunea lunga ce urma (4 ore și juma),am luat chiar 2 supe, niște zeama lunga cu multi taitei, asezonat cu cașcaval direct în burta mea, ceva dulciuri și o cola. Toate lichidele ( inclusiv supa) servite în bidonul de 800 ml căci tendința BIO a acestei lumi nebune ne-a impus sa avem o cana suplimentara la noi. Înainte de a pleca, ma întrebam când mai vin prietenii Alex V. si Mihai T. si am plecat putin mâhnit spre punctul de control de la Babele.

Km 30,5 - P5 (control) - Baba Mare( 2190m )
Ora            : 11:50 AM
Timp          : 50 min
Timp total : 7h:05m
Pauza        : 10 min (aproximativ)

E un simplu punct de control și urcarea e abordabila pe o porțiune de 3 Km cu o panta de 20-35%.Chiar de la începutul ascensiunii, ma striga și ma incurajează Marcel I. Era în coborâre rapida, la un antrenament nicidecum la cursa asta care l-a cam chinuit fizic și emoțional in 2017.El e autorul articolului ce m-a ajutat mult sa înțeleg cursa asta de 100 km și sa fiu pregătit mental.Multe mulțumiri, Marcel ! 
Sus la Baba Mare,am considerat ca e musai sa schimb șosetele încă ude. De aici încolo, nu mai aveam pregătit nicio alta pereche. M-am mișcat in reluare cam 10 min. Adidasii erau deja uscați. Ploaia de sus de la Omu nu exista la Peștera nici la Baba Mare dar avea sa ma întâlnesc din nou la Omu cu un soi de grindina.

Km 36,5 - P6 (control) - VF Omu 2 ( 2505m )
Ora            : 13:27 
Timp          : 1h:27m
Timp total : 8h:27m
Pauza        : 0 min

Cam mult as zice ca am făcut pe platoul Baba Mare - Vf Omu. Am alergat prea putin, am încercat sa mănânc ( Iarăși ?? Ma întrebam și eu :) ) o punga de covrigei. Abia puteam sa-i înghit ...fără apa.Ma simțeam bine, cu niște caști pe urechi, de forma puse sa-mi protejeze urechile la "vâj de munte".Nici o muzica în player.
Nicio remarca pe aici, teren normal de platou montan.Aproape de Vf Omu, am crezut ca traseul întâlnește concurenții la cursa de 50k dar era o cale pe zăpadă paralelă cu coborârea lor de la Vf Omu spre Peștera.Nu a fost sa fie sa-l întâlnesc pe prietenul Bogdan, devenit proaspăt ultras de munte, sau pe Elena P. la primul ei 50k. Voluntarii de aici au fost remarcabili și nu m-a costat nimic sa-i felicit pentru voința și suportul lor pe o asemenea vreme potrivnica.Am primit niște zâmbete energizante ;) 

Km 46,5 - P7 (alimentare+drop-bag) - Kalinderu Busteni ( 980m )
Ora sosirii : 15:27 
Timp          : 2h
Timp total : 10h:27m
Pauza        : 30 min

De la Vf Omu 2 , a urmat  o coborâre extrem de solicitanta pe Valea Cerbului, deosebit de lunga, cam 7 km ,cu prelungirea de încă 3 km de alergare rapida. Niciodată nu reușesc sa găsesc traseul ideal plin de curbe,o iau de-a dreptul și ma orientez după alții. Încercam sa ocolesc bucățile de zăpadă dar ajungeam în aceleași puncte cu o fata din bulgaria ce vorbea romanește. M-am orientat tinut dupa ea, chiar i-am urmat exemplul si m-am dat in fund pe zăpadă acolo unde se putea. Putin mai jos, vremea se transforma si grindina s-a transformat in ploaie, o ploaie supărătoare dar acceptabila în doi ;) A mers binisor alergare pe portiuni de zapada, pietre, carari inguste, pădure, chiar am depasit punctul de posibila ratacire si ratare a traseului corect ajutand-o pe noua pe partenera de drum.Stiam ca trebuia sa evit solicitarea muschilor si articulatiilor pe coborare.Era prea devreme.Pe extensia de 3 km am dat drumul la alergare si am ajuns in 10h:27m la baza partiei depasind multi alergatori.Paream bine si gata sa fac reincarcarea.
Ploua continuu si peisajul era destul de monoton.Cativa voluntari erau si ei satui de ploaie. Am luat ceva dulce, baton si geluri, covrigi, alte dulcegarii, un bidon cu lichid, fara a umple ambele bidoane de 600 ml.Dupa 10 min, m-a prins un tremurici nemaintalnit pina atunci care m-a "paralizat" si nu stiam ce se intampla.Ceasul Garmin ma anunta ca trebuie sa-l incarc.Am facut sto ppe workout pentru a-l reporni mai tarziu. Prost am procedat caci mi-am dat seama mai tarziu pe la Bolboci ca sageata nu mai urmarea traseul incarcat. In plus, drop-bag-ul de la checkpoint trebuia sa-i fac loc in rucsacul meu.Apare un stress .... Am decis sa schimb toate hainele (doar tricou + incalzitoare la maini) si sa-mi iau bluza compresie cu maneca lunga si merinos-ul cumparat recent de la Decathlon.Peste a venit foita de ploaie si vant. Imi tremurau mainile si aproape ca nu puteam sa ma schimb.Cu greu, am facut loc si in rucsac, pus ceasul Garmin la incarcat, inghesuit tot ce aveam in drop-bag in rucsac, pus muzica in casti si in final pus aceleasi 2 perechi de manusi ude (cu degete lungi de la Asics si cu degete scurt de ciclist). Am inceput sa ma mai incalzesc si am plecat destul de energic si,pot sa spun, furios pe mine ca am stat 30 - 40 min timp in care m-au depasit foarte multi. Urma legatura Kalinderu - Jepii Mari si apoi Piatra Arsa.

Km 54,5 - P8 (alimentare) - Piatra Arsa ( 1970m )
Ora sosirii : 18:00 
Timp          : 2h:10m
Timp total : 13h
Pauza        : 10-12 min

Urcam voios, energic, cu muzica buna in urechi ce a ținut doar 30 min, chiar îmi venea sa cant în ciuda ploii. Betele m-au făcut mai vioi.Ma alimentam cu lichid ca la carte.Portiune in urcare cam 1000 m in altitudine pe o distanta de 5,5 km cu un teren prin padure in urcare si cu o portiune de final mai abrupta pe stanci si cu cablu ajutator. Eram inca motivat si in recuperare de timp.La checkpoint,erau destul de multi, 2 ceaiuri calde cu cascaval,branza au fost mai mult decat binevenite.Plec repede spre cabana Bolboci, urmatorul punct, doream sa scap de ploaia apasatoare.Stiam ca jos in vale nu ploua.Dupa 1 km, mi s-a confirmat.

Km 65 - P9 (alimentare+paste+cafea) - cabana Bolboci ( 1430m )
Ora sosirii : 19:52 
Timp          : 1h:40m
Timp total : 14h:52m
Pauza        : 15 min + 5 min(intoarcere dupa bete)

Pentru doar 10 km, parea ca am facut destul de mult ca timp.Am alergat la un pace de 6 și ceva pe porțiuni drepte cât și pe coborârile pe smocuri de iarna dar cel mai enervant au fost cele 10 treceri peste pârâul din Valea Dorului care curgea șerpuit.Ulterior se intra pe un drum forestier și se coboară prin pădure către șoseaua de pe langa lacul Bolboci. Alergam pe sosea mai repede la pace de 6 combinat cu mers , cam 2 km ocoleste pina la trecerea pe barajul Bolboci. La cabana Bolboci, multi alergatori erau la masa, mi-am găsit un loc cu greu si voluntarii de acolo, foarte draguti, de altfel, mi-au încărcat ambele bidoane din rucsac in timp ce eu serveam pastele. O cafea si o cola au fost binevenite.Eram fericit ca nu știam ce ma astepta. Nu cunoșteam traseul deloc si imi calculam ca pentru ultimii 40 km din cursa nu avea cum sa-mi ia mai mult de 6-7 ore (varianta cea mai pesimista).Nu imi venea sa cred ca as fi terminat în 22 ore daca totul decurgea ca si pina acum.Am sunat pe Mihaela ca sunt bine și ca urmau ultimii km si ca vorba "Ori la bal ori la spital" ma motiva maxim.A rămas placut surprinsa și rasul ei m-a transformat într-un războinic ce urma sa se întoarcă victorios acasa.Cred ca exagerez, poate ma uitasem la filmul gresit. Am plecat rapid de la checkpoint si m-am întors la fel.Mi-am uitat betele.Am pierdut 5 minute, nu-i bai la cate ore avea cursa.Urma si noaptea de care ma temeam mai mult ca urma sa fiu singur inconjurat de fauna bogata a Romaniei.Cel mai rau e ca mi-am dat seama ca sageata de pe traseul incarcat in ceasul Garmin nu mai înainte pe traseu. Se blocase cumva cu toate ca GPS-ul de pe ceas funcționa și îmi arata nr de km.

Km 76,5 - P10 (alimentare) - Vf Bucsa ( 1720m )
Ora sosirii : 23:12
Timp          : 3h
Timp total : 18h:12m
Pauza        : 5 min

Am plecat pe la 20:12 efectiv de la Bolboci. Am inceput urcare usoara pe un forestier cam 1,5 km. Mers rapid.Eram bine, mi-am scos muzica, nu aveam nevoie.La un moment dat, drumul face dreapta urcand brusc catre inceputul unei zone de jnepenis.Intunericul incepea sa se lase. Am depasit chiar fete ce mergeau singure. Am capatat curaj dupa o mica pauza tehnica.De la articolul din 2017 a lui Marcel I. ma asteptam la multe de pe aceasta zona cand el s-a pierdut aici.Marcajul de cursa vargat nu era fosforescent si eram atent la el. Trebuia sa pun piciorul cu grija pe langa micile tufe de jnepeni,cararea nu era definita, chiar se pierdea in mai multe parti. Marcajul suplimentar a facut toata acesta parte de 3 ore pina la Bucsa. Eram atat de bucuros de luminile rosu intermitent situate la înălțime pe stalpi (nu era zona de copaci) incat am marit pasul.Mergeam rapid dar greu.A fost zona de 1 Km dupa care urcare si coborare continua pe un teren combinat cu pamant, piatra si bucati de iarba.Rar am alergat la vale.Eram mai multi care ne tot depaseam.A venit un cuplu slovac care ne-a depasit pe toti.Mergeau foarte repede si am zis ca sunt de-ai mei, de aceeasi inaltime de 1,85m si acelasi fuleu.Mi-am gasit parteneri de noapte. Am trecut de vf Bucsa (1848m) si dupa inca 2 km era checkpoint-ul (1720m). Nu imi venea sa cred cat am putut sa fac : 3h. Era deja jumatate din timpul de 6-7 ore estimat pina la final si facusem doar vreo 11 km.Imi venea sa o iau la fuga la vale catre Moeciu dar ma gandeam sa fac aceasi echipa cu slovacii.Am pornit catre Moeciu singur si, dupa o pauza tehnica, am ramas in aceeasi echipa.Nu aveau traseu pe ceas, se uitau foarte bine unde sunt marcajele.

Km 85 - P11 (alimentare+paste+cafea) - Moeciu de sus ( 940m )
Ora sosirii : 01:07 AM
Timp          : 1h:50m
Timp total : 20h:07m
Pauza        : 20 min

Am plecat de la checkpoint Bucșa in pas alert fără alergare la vale. Se putea da drumul la maxim aici. Am ținut sa merg la ritmul agreat mutual.Urmau 4 km de coborâre 700m in altitudine.Teren umed dar nicidecum noroios.Dupa coborarea asta, partea psihologica era ca intrai in Moeciu pe un drum plat forestier si traseul o cotea catre stanga pe un traseu de plimbare turistica urcand inca 2 km destul de abrupt.Daca eram singur chiar ca puneam intrebari divinitatii. Altfel eram intr-un grup mai mare cu multi alergatori ce ne-au ajuns din urma.Dar, echipa noastră a luat din nou distanta pe urcare finalizând cu ultimii 2 km la vale abrupta pe carari cu noroi din plin si mers cu grija ca si cum inotam intr-un bazin. Ultimii km spre Moeciu erau,de fapt, primii km din bucla 3 de la EcoMarathon aceia care ii blesteama multi.
O nota din partea mea : Am tot sarit niste garduri inchise si mari din butuci de copac subtiri. Nu stiu daca nu cumva traseul era chiar prin gradinile oamenilor adica un teren privat. Daca da, a nu se incerca in afara vreunui concurs.am ajuns in final si la checkpoint Moeciu cu gandul la urmatorii km si la final.Am stat ceva timp sa mananc niste paste, sa beau cola si cafea, cascavalul castigator in cursa asta,sa reumplu bidoanele, etc ..din astea. Palcuri de alergatori veneau si stateau putin.Am asteptat echipa cu care fusesem pina atunci.Si bine am facut.

Km 90,5 - P12 (alimentare) - Poiana Gaura( 1435m )
Ora sosirii : 03:07 AM
Timp          : 1h:40m
Timp total : 22h:07m
Pauza        : 5 min

Am plecat dupa vreo 20 min de la Moeciu.Traseul e pe asfalt vreo 200 m dupa care face brusc la stanga pe o poteca intre doua garduri. Nu fusesem atent dar vad ca 2 straini aveau pe ceas traseul bun. De la capatul potecii, se trecea un podet si se incepea urcarea brusc si abrupt. Ma intrebam de unde sunt scoase dealurile astea in Moeciu. Eram mai multi si echipa mea urca fantastic de repede. Ma tineam tare si urcam caci demult timp nu mai mergea traseul pe ceas.Se blocase de la Busteni (km 46).Asa ca pina la Poiana Gaura(urmatorul checkpoint) mergeam impreuna din nou pe o portiune din ultima parte de la Ecomarathon trecand prin poiana Gutanu.M-am speriat degeaba ca urcarile abrupte sunt la inceput apoi am mers la pas leger 5 km pe plat.Data viitoare o sa stiu sa alerg bine pe aici. Singura mea nedumerire este de ce am facut atat de mult de la Moeciu la Poiana Gaura: 1h:40m , nici acum nu realizez, fiind doar 5,5 km cu dif. 500m.
La checkpoint, spre surpriza mea placuta, era cel care stia traseul in detaliu si care il concepuse, cred: Andy Heading.Mi-a dat toate detaliile pentru ce urma. El e cel de la care poti afla orice despre traseu.Dupa un ceai cald, am plecat singur la pas mare si rapid pentru ultimii 15 km.

Km 106 - P13 (finish) - castelul Bran ( 1435m )
Ora sosirii : 06:12 AM
Timp          : 3h
Timp total : 25h:12m

Urmatoarea bucata e criminala as spune mai ales cand este noroi. De fapt, dupa urmatorii 10 km, se cam termina cursa pe munte.Se faceau in 2h:10m.Pregatit psihologic si cu detaliile tehnice in buzunar, am inceput sa urc pe forestier pina in padure in pas alert.E o urcare progresiva care se intinde pina in padure pe o distanta de 2 km si ajunge la o altitudine de 1615m .E o carare marcata turistic dar exista si marcaj de cursa.Nimic fosforescent.Am depasit ceva alergatori pina la intrarea in padure apoi am fost singur mai mult timp. A urmat o coborare coborarea brusca destul de pietroasa pe 1 km si cea mai dificila urcare din aceasta cursa : pieptis pe vreo 500m cu 88m diferenta nivel. Nervos am gasit resurse sa o urc rapid fara sa ma plang stiind ca urma o interminabila coborare cu noroi de vreo 5 km. Am continuat cu grija prin noroi in coborare depasind vreo 20 de alergatori. La intrarea pe asfalt deja zorii zilei incepeau sa-si faca prezenta.Au trecut deja 24 de ore si inca sunt pe picioare treaz si mergand drept :)
Am combinat alergarea pe asfalt cu mersul pina la intrarea in Bran si am facut stanga pe un forestier dragut care urca si cobora parca la infinit.Mergeam vioi, cu chef de viata, chiar ma intrebam de unde vine aceasta energie, empatizam cu cei pe care ii depaseam. Erau cam 4-5 km pe care i-am facut in 50 min.As zice ca cireasa de pe tort a fost o coborare de vreo 5-10 m aproape verticala cu noroi chiar langa Sala Sporturilor de unde am ridicat kitul de participare. Am depasit chiar un concurent ceh inainte de coborarea asta care imi raspundea cu "Yes" si "I know" la intrebari despre starea lui. M-am lasat balta, am intrat in curtea castelului si am trecut linia de sosire in aplauzele putinilor voluntari prezenti.La un minut a ajuns si cehul si un alt roman cu steag tricolor pe umeri. Urraaaa ! 

Asta a fost Transilvania 100k si muntii Bucegi / Leaota.

Concluzii de final
  • Am terminat chiar mai energic ca la Ciucas 100k 2017 ( primul mare ultra ) și ma simțeam cumva un profesionist.
  • Am avut senzația ca am urmat planul de nutriție și alimentare aproape de ideal cât și economia de energie a fost maxim posibila.
  • Ca timp, sunt super-incantat fiind foarte aproape de ceea ce mi-am propus : intre 24h30m si 24h:50m. Am simțit marea diferența intre a avea un singur obiectiv destul de realist și clar fata de varianta de a avea mai multe variante/scenarii de timp.Cred ca e ca in viata cand ai mai multe optiuni, nu esti destul de concentrat si motivat pe obiectiv.
  • Am invatat ce inseamna o cursa de ultra dificila, m-a calit. Si a fost o foarte buna experienta a ceea ce va urma:  
    • Maraton 8500 ( cel mai dificil ultra din Romania cu dif 8500 m (cel mai dificil ultra din Romania) din Iulie 2018 cu 6 puncte ITRA
    • UTMB CCC 100k din Franta August 2018
  • Am luat cele 5 puncte ITRA necesare curselor internaționale cum e UTMB din Franța 

  • Am experimentat cum e sa alergi cu greutati in spinare, cu un sac de 5 kg după ce l-am încărcat mai mult cu drop-bag-ul suplimentar si nereturnabil de la Bușteni
  • Partea mai trista e ca timpul alocat pregătirii unor astfel de curse poate fi destul de mare, cu plimbări la munte,cu alergari mai lungi, și , cum nu suntem singuri în viata, se poate lasă cu impact în viata partenerului. In cazul meu, ma antrenez destul de putin ( 40-50 km pe sapt ), dar va trebui sa revăd timpul alocat acestui hobby. 

Felicitări de final

Organizare excelenta anul acesta, marcaje pe măsura,mâncare din belșug(unii ar avea mai multe de adăugat),voluntari de excepție și inimoși fără de care un asemenea concurs nu ar fi posibil. Felicitari tuturor ! 

Nota : O foarte buna idee din partea organizatorilor a fost prezenta , la fiecare checkpoint, a profilului urmatoarei bucati de traseu ceea ce nu am vazut la alte curse din Romania. 

Si nu în ultimul rând, felicitări tuturor prietenilor mei alergători montani care au încercat uimitoarea experiența și celor care nu au încercat-o încă : Mihai T., Alex V, Cornel I. (partener la Maraton 8500), Bogdan P. , Adi U, ...

Lucruri de îmbunătățit 

Si pentru ca organizatorii iau în calcul orice sugestie legata de organizare, as zice următoarele : 
  • prima ar fi lipirea slaba a chipului de număr. A trebuit sa păstrez cipul în buzunar aproape toată cursa.
  • hârtia folosita la număr ar trebui sa fie de calitate , cel putin pentru cei de la 80k si 100k. Am avut numărul pe o centura de număr și mi s-a rupt. L-am pus în buzunar căci este important.
  • semnalizarea mai clara cu o lumina fosforescenta la intersecția drumului de asfalt ce pleacă de la checkpoint-ul Moeciu de Sus cu cărarea ce trece un parau și imediat se urca abrupt. Multi treceau și se întorceau din drum ratând intrarea.
  • Prefer sa se imbunartateasca alte lucruri mici decat sa se consume hartie pe emiterea unei diplome ca cea de mai jos or banii cheltuiti pe diplome sa fie donati