luni, 15 ianuarie 2018

"Mont(an)er" de Romania - O retrospectiva 2017 a "primelor"


Înainte de retrospectiva mai haioasa sau mai putin, țin sa menționez doua puncte :
  • Strava, un site sport, îmi zice ca am alergat cam 2000 km în 2017, știu, putini pentru specialiștii în domeniu și 50.000 m altitudine, mulțumitori pentru mine.
  • Dupa 1 an 2017 cu doar 6 curse de munte si cateva antrenamente pe munte și un 2016 pentru prima data la curse montane, am aflat în 12 Ianuarie 2018 ca am ieșit din urna tragerilor celebrelor curse Ultra-Maraton Mont Blanc, Franța cu precădere la cursa CCC de 101 Km cu 6100+ diferență de nivel, ceea ce ma face tare bucuros aplicând pentru prima data.


Dar sa încep :
Cum în ultima vreme sunt în "urcare"(monter in franceza ; mont=munte) continua în învățarea limbii franceze asemenea urcărilor montane, am zis sa dedic un articol "montan" alergării anului 2017 și în special, a "primelor".Ma limitez doar la limba romana pe care sper sa o mai înțeleg peste ani și ani. Sa clarific putin sa nu se înțeleagă din titlul < "retrospectiva primelor" > niste premii sau prime în bani sau altceva. Cam asa : 5 curse trail cu participare pentru prima data printre care prima de 50 km și prima de 105 km, alte 2 curse abonat deja,1 pentru prima data neprezentare la start, 1 cursa de sosea pentru prima data abandon (DNF). Ah, țin sa precizez ca scriu asta, în primul rând, pentru mine, copii sau nepoți, cei apropiați și care au un timp sa citească câteva experiențe de inceput ale unui amator. Cei care și-au atins deja planul de nervi cu statistici,laude,etc etc din diverse surse , se pot opri aici din "escaladarea" textului.
Se întâmplă rar sa scriu o retrospectiva și o datorez altor "curse" (medicale,administrative,etc) cu bătaie mai lunga din cursul anului.Nu ma laud cu nici un premiu sau loc fruntaș doar cu experiențe trăite la maxim alături de prieteni, de cei dragi,finalizarea multora din ele fiindu-mi de ajuns pentru condiția fizica,mentala,clarviziunea lucrurilor și ...
Am început cu stângul un sezon la care ma înscrisesem la mai multe curse încă din primele luni ale lui 2017 cu super-băieții Mihai, Lau, Alex, Cornel, ulterior Adi sau chiar Bogdan. Era al-2-lea an pe munte pentru mine.Erau așadar în lista vreo 7-8 :
  • 3 Aprilie : Semi-maraton montan Intersport de la Brasov : 21 Km - Neparticipare
  • 6 Mai      : Maraton montan EcoMaraton 40 km 2300 m          - Prima Data 
  • 20 Mai    : Ultra-Maraton montan Transilvania 50 km 3300 m - Prima Data
  • 17 Iunie  : Maraton montan Retezat Sly Race 28 km 2300 m   - Abonat, il tai de pe lista
  • 15 Iulie   : Ultra-Maraton montan in echipa Maraton 7500 45 km 3200 m - Abonat
  • 19 Aug   : Ultra-Maraton montan 2x2 Fagaras 45 Km 4200 m - Prima Data (cel mai dificil)
  • 9 Sept     : Ultra-Maraton montan Ciucas X3 105 Km 4900 m - Prima Data
  • 15 Oct    :  Maraton sosea 42 Km Bucuresti                         - Primul abandon din "cariera"
  • 10 Dec    : Semi-maraton București Baneasa Winter 21 Km     - Prima Data (neplanificat)
Deja nu începuse bine anul și entuziasmul partajat în gașca noastră era la maxim.Se discuta chiar și de faimosul UTMB din Alpii Francezi și Elvețieni și calcule de puncte pentru calificarea la una din cursele organizate.Unele din concursurile de mai sus au puncte internaționale clasificate de o asociație sportiva ITRA (International Trail Running Association). Cred ca este visul multor alergători ultra-montani sa participe la una din cursele de peste 100 km din Alpii Francezi.Nu era și al meu dar iată-ma înscris și acceptat :)

EcoMaraton 40 Km - "O buturuga de maraton" (fara puncte ITRA) - Prima data aici


Daca înainte cu 2 sapt de prima cursa din lista,m-am accidentat prostește cazând pe asfalt în Parcul Tineretului pe genunchiul stâng si astfel neparticipand, pentru cea de-a doua EcoMaraton eram mai montat.Pe cât de montat, pe atât de dezumflat eram după prima sapt din Aprilie (misiune profesionala în Paris) de o răceala pusa bine de tot acolo împreuna cu recuperarea mea la genunchi.Mai erau doar 3 săptămâni până la cursa de la Moeciu de sus, EcoMaraton, prima data pentru mine. Eram în gașcă mare, toată formația de băieți menționați mai sus, cazați la "Mama Cozonacilor", un loc deosebit cu tot ce trebuie,inclusiv buna-dispoziție.M-am camuflat bine de tot în noul echipament luat din Franța (adidasi Hoka - niște buldozeri, pantalon lung, șosete trail, rucsac cu bidoane cu pipeta lunga, foita de ploaie-vânt, bluze, ...) încât eram singurul din 1000 participanți, cred, îmbrăcat asa pe o vreme destul de buna cu ceva soare.Concursul asta are un traseu inedit in forma de trifoi cu 2 bucle inchise cu revenire in punctul central unde toata lumea te aplauda frenetic. Nu sunt fun caci e o ocazie sa te vadă toți terminat chiar dupa prima bucla ...he he. Si chiar după prima bucla a trifoiului, m-am demotivat subit și pe urcarea celei de-a doua, m-am așezat sa vad ce este prin-jur ca prea o luasem asa cu toate cele pe mine si ud leoarca.Dau de ...prima buturuga, interesant ca pe la alte curse nu erau :) Fac poze,peisaje din film scoase,beau ceva și iau un prim gel (km 15, cred).Ma ridic și hai iarăși, merg 5 min și iarăși pauza pe buturuga și apoi ... tehnica.Vine Alex, totul e ok ? Da, se duce tare. Mai merg ceva chiar chiar și pe porțiuni alergabile. Imi vine subit motivația sa alerg după Alex dar stai sa vezi dacă-l mai ajung. Mai erau în spate Mihai, Bogdan, Lau si Adi. Din păcate, cam tot traseul, fain tare de tot, am găsit destule buturugi și am profitat din plin.Ce bine era ! Făceam intervale din alea unde trageam mai tare, în special în urcare și stăteam destul de mult pe la multiplele puncte de alimentare. Resimțeam lipsa unor antrenamente montane.Era o stare amestecata de așteptare a prietenilor din urma, cu alergarea după Alex, ba cu admirare de peisaj și poze, ba cu intensitate a efortului și încărcătura din spate. Chiar după bucla 2, din mulțimea care ovaționa, apare Elena P. sa-mi propună dacă doresc sa las din "încărcătură". Ii mulțumesc, dar eram în stare sa car și o buturuga.Una după alta, l-am depășit pe Alex pe la km 30 în mare viteza de coborâre.Era și el în alergare ușoară. Am aflat ulterior ca se accidentase.L-am așteptat peste 1-2 km la punct de alimentare dar nu apărea. M-am dus până la final ușor sub 6 ore. La scurt timp au venit Mihai și Bogdan apoi ceilalți. Adi era terminat și surprins de efort încă de la km 6.

Buturuga a fost lait-motivul cursei , ce mai : "O buturuga de maraton" pentru mine dar și motiv de ras sau chiar supărare pentru unii prieteni.Nu-i bai ca ne-am reîntâlnit la următoarele și mi-au arătat bățul ;) sa nu mai stau pe buturugi. Oricum, nu mai vin sa alerg pe aici în anii următori de frica buturugilor și peisajelor rupte din filme. Ca și profil, aici e de fuga la deal și vale, nu gluma, nicidecum sa fii furat de tentații. Alături încărcătura din spate și camuflajul de îmbrăcăminte.




Transilvania 50 km :"Suferință și provocare" (3 puncte ITRA) - Prima data aici

Va întrebați : "De ce sa suferi?" Nu mai participi sau renunti,ar fi un răspuns Nu era o opțiune decât în caz extrem.Prima cursa în care planificasem totul în detaliu inclusiv timpul pe bucăți cu excepția ... suferinței.Este o cursa grea ce ajunge la Vf Omu(peste 2500 m) și pornește din curtea castelului Bran și ajunge tot aici.O grămadă de străini cum n-am văzut la nicio alta cursa din Romania : englezi (m-am împrietenit cu unul), slovaci, cehi, danezi, spanioli, ...Atata densitate pe cm2 de străini rar vezi.


Mai erau înscriși Lau la 50 km (pozna din stânga-jos) care a și terminat fiind deja accidentat și Cornel la 50 km ca suport moral pentru George, fratele sau, terminând și ei la cursa de 30 km. Specificul acestei curse este ca dacă ești înscris la cursa de 100 km, 80 km, 50 km poți termina oricare distanta mai scurta la libera alegere fără a fi penalizat și primind în final o medalie. Urcarea continua de 1400 m în diferența de nivel de la Bran la un punct de unde cobori spre Malaiesti (10 km), pare frumoasa până la un punct în care ma lovesc crampele.Nu gâfâiala, nu picioare grele, nu oboseala, ci picioare străbătute de fulgere și mușchi blocați. Si era doar începutul cursei (primii 7 km). Foarte rar mi se întâmplă sa am crampe căci consum apa și bag electroliți pe parcurs. Insa de data asta, efortul intens raportat la nivelul meu de antrenament era dezastruos.Nu eram pregătit fizic dar când ești vreodată pregătit ? Asa e și în viata, cred. Ma adaptez și urc spre vârf pe o ceata și vânt neprielnic.Mai puteam sa zambesc daca era vreun pozar prin preajma.Ajung la Malaiesti, culmea în timpul propus. M-a incurajat sa ma uit spre urcarea inspaimantatoare prin Hornul Mare plina de zăpadă,pe zăpadă,cu aceleași crampe. Daca eram sus de Horn, rămâneau 5 min până la Vf Omu. Cred ca mi-am păcalit frumos mentalul în felul acesta. Făcusem 35 min. de la capul de sus Horn la Omu.Vânt, ceata mare de abia vedeam, cu marcaje bune dar invizibile, chiar se zicea ulterior ca le sabotase cineva. Sus, după Vf Omu, m-am rătăcit putin cu 2 străini în coborârea asta spre .. o prăpastie. Eu știam drumul corect către refugiul Bătrâna dar organizatorii l-au scurtat putin.Traseul cobora către Peștera trecând pe lângă refugiul Bătrâna.Starea mea era buna, crampele tot acolo, la locul lor. Eram motivat de muzica dar mai ales de speech-uri motivaționale de-alea specific americane de-mi ridicau și parul de pe cap. Am luat pentru prima data in viata ... Activatorul de la Sponser ( suna a miracol, știu în urcarea către șaua Strunga plus alți electroliți. Unii străini sa-mi ofere și ei niște leacuri. Suferința nu ma împiedica sa continui alături de oameni sociabili.Timpul trecea altfel.Se pornise și ploaia de luna Mai,putin cam rece.Restul de 20 km cred ca au fost cu mare noroi și patinaj artistic fie urcări ușoare și multe coborâri. Prietenul englez ma părăsise și băga viteza la vale patinând și se ținea extrem de bine.Eram profund uimit de tehnica sa de noroi pe coborâre :) Probabil picioarele lungi nu ma ajuta la vale și pe noroi.
Si ma vad la finish pe o ploaie torențială ușor sub 10 ore : 9h56m . Nesperat de bun timpul la primul 50k dar si surprins ca mai puteam vreo 20 km.Crampele ma slăbiseră bine de tot. Ceea ce nu te omoară, te întărește.
La anul mai vin la cursa mare : 100 Km.Sper sa fac echipa cu "ultras-ul" prieten Cornel căruia ii plac extremele.

Retezat SkyRace 28 km : "Un SkyRace " (fără puncte ITRA) - de antrenament

Il voi tăia de pe lista în anii următori. E departe de București, urci o data și bine, admiri peisaje de creasta incredibile dacă ai noroc ca prinzi vreme buna și apoi cobori rău de tot pe smocuri de iarba instabile.Cam asa îl descriu.Anul trecut l-am descris în detaliu aici. De obicei, în același weekend,după aceasta cursa,mai fac trasee împreună cu Cornel, însa în 2017 vremea nu a fost prielnica și am plecat "plouați" spre București.
Anul acesta a fost de test împreuna cu Cornel, Alex și Adi. Un neverosimil 5h:36m pentru mine și Alex+Adi și-au luat "revanșa" după buturuga de EcoMaraton terminând cu 10 min mai devreme iar Cornel la 20 min după mine, super tare. Particularități de anul asta :
  • vânt extrem de puternic pe platou ca abia ma țineam pe picioare la cele 82 kg ale mele și 1,89 m înălțime.
  • grindina din spate pe coborârea blestemata pe smocuri de iarba uda.Blestemam adidasii Hoka,luasem deja 2-3 trânte și îmi frânam picioarele în bete. Mușchii coapselor ardeau.
  • înainte de platou, ma oprisem de 3 ori.Ceva nu mergea.Mi-am dat seama ca urcasem/coborâsem 14 km fără glucide, fără gel. Greșeală din care aveam sa învăț ...
  • Adi urca bine de tot fără a avea apa la el și aproape fără a se opri la punctele de alimentare. Poate pe distante scurte prinde bine, te simți ușor, dar la carte spune clar ca nu e bine pe termen mediu/lung.Era preludiul lui pentru 2x2 de mai târziu din 19 August.



















Ah, în final, mi-a plăcut enorm Cornel la nivelul lui de antrenament.Nu aleargă deloc pe asfalt dar e fenomenal la acest tip de cursa : urca și coboară în continuu. Îmi zice după cursa : "Sa ma gândesc ca
pentru Maraton 7500 sa le propun lui Alex sau Adi pentru echipa de 2 cu mine în locul lui".

Maraton 7500 45 Km : "Mă dor toate" (3 puncte ITRA) - Cel mai frumos, în echipa de 2

Nici gând sa-l las pe Cornel pentru acest maraton în echipa de 2.Am mai participat în ultimii 2 ani și acum ne propusesem sa fie ultimul împreună la 45 Km la un super-timp. Editiile anterioare :
  • 2015 - prima data în bocanci (singurul din acea cursa pe o căldură sufocanta ) : finish în 12h
  • 2016 - cu traseu deviat pe la Malaiesti in loc de Bucsoiu : finish in 9h:20m ( click aici pentru un articol destul de haios și cu video-uri detaliate de pe traseu )
  • 2017 - cu traseu deviat iarăși pe la Malaiesti : finish în 8h:14m si loc 13 (cat) / 14 (gen) din 140
Daca, în primii 2 ani, numele echipei era "Legweak" era timpul sa fie "Mă dor toate" anticipând obiectivul nostru propus intre 8h și 8h:30m.Eram o echipa de ... 80 kg fiecare (doar înălțimea era vizibila). Deh, anul acesta fata de 2016 eram în armonie amândoi și realiști, fără calcule fanteziste și vise ipotetice. In condiții de munte, nu prea mai visezi și începi sa simți de toate, la un moment dat, chiar și liniștea aia visata de atâția cursati ai dezvotarii personale.
Am ajuns în ultima clipa sa ridicam kit-ul de concurs Vineri seara foarte târziu ( ora 22:00 ) și am stat la cort lângă start. Ne-am lepădat de șederea de lux de la pensiunea Valea Cocorei din ultimii 2 ani ( 300 RON / noapte sau 65 EUR / noapte).Noaptea scurta la cort dar somn mult mai eficient ca la pensiune...he he.

Dar sa spun ca : Maraton 7500 este o competiție frumoasa de alergare montana prin munții Bucegi, pe trasee marcate oficial, adică turistice,fără nevoia unor marcaje speciale specifice cursei(doar mici excepții). Are 2 probe : HOBBY de 45 km și diferență de nivel de 3700 m(oficial se pare,dar pe GPS mi-a arătat la cele 2 curse mereu 3200 m) și ELITE de 90 km cu diferență de nivel de 7500 m.V-ați prins numele concursului vine de la diferența de nivel maxima prezenta la proba ELITE.

Traseul de anul asta urca de 2 ori la Vf Omu. Cornel al meu era rupt încă de pe prima urcare de la Peștera la Omu.Eu speram și făceam poze căci știam ca mai încolo nu mai aveam ocazia.Ce a urmat după ce am ajuns prima data la Omu, a fost nebunie.Nu-mi venea sa cred ce rapid ma trăgea Cornel pe Valea Cerbului pe care am făcut-o in 1 ora și foarte putin.Apoi urcam de la Gura Diham la Omu pe la Cabana Malaiesti. Putin mai bine pentru Cornel , la mine mergea bine totul și ma țineam de echipa Alex V. și Lucian G. (alături o poza însa pe primul segment Peștera-Vf Omu ). Cornel îmi tot zicea sa-mi economisesc benzina în urcare.Pasul mare ma avantajează probabil iar în picioare nu mai aveam Hoka ci super La Sportiva Mut.Aproape de Malaiesti, ii depășim pe Alex si Lucian, nu stiu de ce au redus motoarele.Deh, la Malaiesti , Cornel nu ezita sa-i propună organizatorului sa facă oficial traseul pe la Malaiesti in loc de Bucsoiu daca tot îl deviază an de an. Zâmbeam și știam ca ce urma era viteza indiferent de deal sau vale.Aveam sa ma pozez pe urcarea după Malaiesti cu neobosiții aviatori Virgil și Dada.

Cum ziceam, nu îmi puneam absolut nicio problema de timp.Era doar antrenament pentru mine și depindea doar de Cornel.Cu Cola în mana sau RedBull pe urcări cream tentații, pofte și vise celorlalți participanți. Ajungem sus la Vf Omu pentru a doua oara și ne grăbim. Cornel dicta,organizatorii zic : "Ia uite ce se grăbesc ăștia". Coboram de acum mai lin ceea ce pentru Cornel era o excepție. EL NU ALERGA pe diferențe de nivel. Uitându-se însă la timp era stupefiat și trăgea de el. Mi-a plăcut enorm. A început și ploaia, eu cu foita mea protectoare , el în tricou și bucuros "pedala" către finish. Era încă departe.Chiar era prea liniște pe traseu, nicio echipa în fata sau spate. Pe final, ne-au ajuns o echipa de mixt de top, dar până la final i-am lăsat în urma. Pe ultimii 2-3 km de forestier, Cornel se resimțea tare. Anul trecut îmi zicea ca de acum începea cursa pentru el :) acum ma întreba de o sfoara de tractare ...he he.Cam atât pe scurt !
In 2018, hai sa ne vedem sănătoși și mai subțirei la cursa mare ELITE de 90 km cu 7500 m diferența de nivel în 2018.
Am terminat cu deviza reala pentru amândoi : "Mă dor toate" în 8h:14m pe un loc 13 nesperat pentru ca la 15-20 min sa vina Alex cu Lucian.Poze de final și nelipsitul pepene rosu,supa,altele. Cea mai frumoasa cursa din Romania ever !


Ultra Maraton 2x2 45 Km 4200 m : "Duritate și splendoare" (3 puncte ITRA) - Prima data aici

Simplu, cursa asta e cea mai dura din Romania plecând de la cabana Bâlea din Făgăraș către vârful Moldoveanu (2544 m - cel mai înalt) cu întoarcere și redirecționare către Vf Negoiu și înapoi la cab Bâlea. Este planificata cam in jur de 19-20 August in fiecare an.Are vreo 13 urcări și coborâri pe teren stâncos,în gol alpin,fără copaci care sa te apere de soare, ploaie, vânt,vijelii etc etc.

Nu cred ca voi mai alerga pe aici în viitorii ani ( pagube : un adidas și un bat rupți ), cel putin în 2018 NU, fiind participant la CCC Mont Blanc (31 August),  asa ca pun mai multe poze acum.

Este în luna August când se presupune a fi cea mai buna vreme. Si asa a fost.Pentru mine un soare destul de puternic după o anumita ora și cred ca am vrut sa renunț când m-am întors de la Vf Moldoveanu cam ușor sub 6 ore. Din gașca noastră de început de an, Alex și Adi erau vedetele acestei curse. Cornel renunțase în favoarea curselor de bike extrem Randoneurs (1000 km), Mihai constatase ca nu e de el la una din recunoașteri, iar Lau a rămas în recuperare la genunchi după cursa din Mai Transilvania 50k. Peisaje superbe pe Făgăraș, urcări și coborâri periculoase pe stânci, nu mai țineam minte cum e spre Negoiu dar am constatat ca e mult mai aventuros. Recunosc ca același Cornel stătea la intersecție la șaua Capra când m-am întors dinspre Moldoveanu și m-a convins sa continui însa peste 100-200 m în urcare și apoi coborâre, am agățat un bolovan și s-au rupt prețioșii mei adidasi La Sportiva. De aici încolo, a fost doar mers, mai rapid pe urcări, ușor pe coborâri sa nu rămân fără pantof.Oricum aveam la dispoziție încă 8 ore ca timp limita și l-am parcurs în 7 ore ușor, fără stres, salutându-i și incurajându-i pe toți. Poate terminam în 11h:30 sau 12h dar au fost 13h ore fix cu aceeași pantofi de la care a trebuit sa-mi iau rămas bun. Probabil deja prea uzați.


La final, ultimii 200 m, alergam pe asfalt incurajat de Elena P. și Cornel în filmare video.



Cred ca a fost ultima mea cursa aici la 2x2. Credeam ca are mai mult de 3 puncte ITRA.


Ultra Maraton montan Ciucaș X3 105 Km 4900 m : "Alergabil și de nesperiat" (5 puncte ITRA) - Prima data aici

A fost prima mea cursa la Ciucaș, direct la ultra-maraton, fără semi sau maraton. A fost o cursa frumoasa, fără oboseala sau stres prea mare despre care am scris detaliat aici.


Un preambul la acesta cursa la care nu prea mai speram sa ajung cu 3-4 zile înainte asa cum menționam în articol (o bucata din el redata mai jos ) :
"Nu mai spun ca cu 3 zile înainte de cursa eram dus cu ambulanta de la birou la spital doar pentru a mi se introduce intravenos glucoza și niște vitamine(intoxicație cu multi sâmburi de caise). Ceea ce nu te doboară, te întărește :) Noaptea dinaintea cursei a fost scurta,ca de obicei, în cazul meu, la cort plasat în spatele Salii Sporturilor din Cheia.Eram în modul "Romantic", adormisem undeva pe la 11:45 noaptea, pentru ca în jur de 1:00 AM sa ma trezească o sporovăiala a vecinilor mei de cort care ținea de 1h și ceva (cum zicea un reclamant).L-am incurajat și eu pe reclamant imediat.Culmea e ca mai 
târziu unul din "sporovelnici" era partenerul meu, Florin (în poza de mai sus), organizator TTR în București."

Maraton sosea Bucuresti 42 Km : "Evităm plictiseala" - Primul abandon din "cariera"

Al 4-lea maraton la București iarăși cu traseu schimbat. am fost norocos sa prind de fiecare data un nou traseu.Am singurul meu record de 3h:28m și acesta la maraton București înregistrat în 2016.Am însă și primul abandon din "cariera" înregistrat ...acum în 2017. Cred ca nu îmi mai pasa atâta timp cât evit o accidentare sau pur-și-simplu am pierdut motivația datorita altor probleme în afara sportului.Am început foarte bine alături de Paul Matei P. și am ținut cam tot traseul un pace în jur de 4:40 - 4:42. O singura dezechilibrare a fost la km 15 undeva prin interiorul parcului Cișmigiu. Făcusem o greșeală de nealimentare cu apa și glucide care bănuiesc ca trebuia mai din timp. Insa revenirea a fost imediata și am continuat până la km 21 unde am ieșit la semi. Mă încerca un fel de "periostita tibiala", o inflamație a învelișului tibiei în partea din fata.Asta din cauza încercării mele de a schimba stilul de alergare și sa prind o viteza mai mare cu un efort mai mic. Asta nu se face direct și cu niște pantofi sport de cursa (ușori, fără spuma - suspensii ca sa le zic mai altfel, ... ). In plus, subit pe la km 17 mi-a dispărut motivația și mental s-a produs un declic asa ca am decis sa ies în afara decorului cursei și sa ma prezint altădată mai bine. Raman la părerea ca acest maraton e destul de scump pentru ceea ce oferă. Nu cred sa mai vin aici și în 2018. Poate găsesc alternative mai plăcute.Primul meu abandon e marcat chiar la a-10-a ediție a maratonului București. Dezamăgitor, nu ?

Semi-maraton București Baneasa Winter 21 Km : "Doar de test" - Prima data aici

S-au scris destule despre acest semi-maraton prin pădurea Băneasa din București.Ma opresc sa fac vreo descriere tehnica neinteresanta :) Doar menționez ca traseul are 21 km și e ca e dintr-o bucata cu câteva mici intersecții. A fost cu noroi la un moment dat căci înainte de cursa a început o ploaie și o ușoară grindina care s-a liniștit imediat.Orice mișcare pe noroi devine mai grea și implica putin mai mult efort care se resimte bine de tot spre final de cursa.
Am venit doar cu bucuria unui antrenament, dar și pentru ca îmi plac kiturile de participare consistente și acesta a fost unul din ele ( polar sport, compresa cald-rece, etc etc - nu mai spun ca au fost cadouri ulterior pentru cei dragi). Am făcut chiar încălzire în grup înainte de start cu muzica și un DJ sportiv foarte zgomotos.Rar fac acte de-astea în grup.Cred ca deja eram încălzit dinainte cu o scurta alergare și ma amuza acum.















In fine, am pornit în valuri pentru a se evita aglomerația pe cărările din pădure.Cum eram în primul val, m-am lăsat dus de el cu un pace normal de 5 / km.Putin accidentat la tibie ("periostita tibiala"), nu aveam vreun obiectiv de timp ci sa alerg pe un teren neasfaltat și traseul ăsta era perfect.Primii km lejeri, deja de la km 8-9 încerc ceva apa de la un punct de alimentare și deja parca simțeam lipsa antrenamentelor dinainte de cursa. Da, eram de 3 săptămâni cu jena de la tibia și cum îmi trecea, cum încercam sa alerg, ma durea și tot asa. Păstrez ritmul până pe la km 13 unde iau singurul gel.Cu toate astea, nu am accelerat și din contra.Cu o ploaie mocăneasca începută de la pe km 11, noroiul se adâncea pe cărările pădurii Băneasa si picioarele erau din ce în ce mai grele. Mai era putin până la finish, doar câțiva km mai greoi. Nu aveam presiunea unui rezultat și asta e marele avantaj în a evita suferințe, neplăceri, etc etc.Am terminat în final cu un timp de 1h:48m și iarăși cu o diploma de aruncat la cos sau ...la nepoți cum eram cândva ...he he 

Las rândurile astea aici pentru copii și nepoți și pentru frumusețea diferitelor curse sportive pe care le fac pentru prima data. In 2018, voi cauta curse la care sa ma înscriu tot pentru prima data și planul meu general ar fi :

Curse montane :

  • Brasov Maraton (38 km )  : 21 Aprilie 2018
  • Transilvania 100k (100 km) : 19 Mai 2018
  • Maraton 7500 ( proba de 90 km cu diferență de nivel 7500+) - cel mai greu din Romania : 13 Iulie 2018  
  • Posibil Retezat Maraton 39 km cu 3000+ diferență : 4 August 2018 - cică se face cam în 8-10 ore,deci pare destul de "colturos"
  • Franta : Mont Blanc CCC 101 km cu diferență de nivel 6100+ : 31 August 2018
  • Ciucas 105 km cu 4900+ diferenta de nivel : 8 Septembrie 2018
Posibil ceva curse de MTB și atât !

Mulțumesc mult tuturor care mi-au fost alături, iertare celor pe care nu i-am menționat, sănătate și putere în 2018 și după tuturor nebunilor amatori care se bucura de aceste activități și ... de viata !







luni, 25 septembrie 2017

Ciucas Ultra 2017 - 105 km - Primul Ciucas,primul Ultra - Alergabil și de nesperiat,cu ceata, ploaie și întuneric pe alocuri

Nu știu alții cum sunt dar eu când ma gândeam la un ultra de 105 km în alergare ma furnicau și ma dureau toate cele, prin auto-sugestie, desigur. Sâmbăta 9 Septembrie 2017, am decis sa-mi petrec toată ziulica într-o alergare combinata cu mers de 105 km lungime și diferența pozitiva de nivel de circa 5000 m, cu muuulte puncte de apa și unele cu mâncare.Am terminat lejer, fără nicio durere, în viteza maxima impreuna cu Florin, într-un timp de 19h:28m pe loc 41-42 din 133 participanți (fete si baieti) la start și 165 înscriși. Cam 44 au renunțat pe traseu. Timpul nu a fost un obiectiv major și de la km 54 s-a întâmplat sa socializez plăcut.

Ah, am uitat sa va avertizez ca va fi un post destul de lung asa ca pe măsura distantei ;) scris la o oarecare distanta însă mai avem și treburi pe lângă pasiuni.Uneori ma lungesc la vorba chiar și în curse, salut pe toți, deși par uneori un tip ursuz și competitiv. As vrea uneori dar nu-mi iese ;) Hai sa încep prima mea poveste lunga împărțită pe descrieri separate : pentru cunoscători și mai putin cunoscători ;) Voi începe cu secțiunea pentru mai putin cunoscători :

Descriere generala 

Traseul este un circuit ce pornește și se termina în stațiunea Cheia,județul Prahova și urca prin munții Ciucas, Grohotiș și Tătaru atingând înălțimea maxima pe Vf Ciucas de 1954 m (foto alăturată).De cum s-au deschis înscrierile pentru 2017, m-am înscris direct la ULTRA Ciucas. Nu mai fusesem aici, nu mai alergasem niciodată distanta asta, auzeam pe toată lumea ca e frumos. Știam însa ca e un traseu ...cam alergabil,vale-deal nu prea lejer, în gen EcoMarathon la care fusesem, tot pentru prima data în Mai 2017.

Descriere succinta pentru mai putin cunoscători ( poate fi sărită de ceilalți ;) )

A fost o data cândva anul trecut o cursa de 100 km pe care doream sa o încerc. De ce ? Nu ma întrebați căci nu am răspuns logic.Fiecare își găsește răspunsul la : "De ce sa alerg ? sau De ce fug atâta?".Forest Gump s-a oprit cândva ;) Am ales o cursa mai ușoară ca altitudine și bine organizata cum este Ciucas Ultra 105 km.Nu am făcut ca Forest Gump, asa deodată,multi km. Am decis sa fac câteva curse montane înainte și am reușit sa particip la 5 concursuri cu distante în jur de 45-50 km în 2017 din luna Mai până în August. Anul trecut m-am apucat "sa trag de munte" și urcările scoteau plămânii din mine și gafaiam ca unul de 80 ani. Participasem doar la 3 concursuri montane și mai multe antrenamente.Anul 2017 mai puține antrenamente doar 5 sau 6 și în majoritate cu Mihai T. ( the special one ), amândoi din Piatra Neamț.Restul scări în parc Carol sau dealurile din parc Tineretului din București.O astfel de cursa se împarte pe bucăți mai mici cum , de altfel, se împart în viată toate lucrurile mari ce par irealizabile.
Cursa asta are primii 30 km superbi fie prin păduri, poieni mirifice cu puține stâni,canioane cu teren nisipos,formațiuni stâncoase așezate de zei pe coline cu iarba descoperite la poalele cărora găsești afine din abundenta,culminând cu ieșire scurta în forestier și drumul național 1A Cheia - Brasov, mai exact in Pas Bratocea, un loc larg unde parchează chiar și TIR-uri. Aceștia i-am alergat și urcat destul de repede încât eram pe loc 15, cred. Porțiunea următoare intre km 30 (Pas Bratocea) și km 60 (baraj Măneciu) este una cu mare descoperire la soare și foarte putin prin pădure.Destul de plictisitoare, până ai întâlniri de gradul 1 cu niște dulăi mari ciobănești care se plictisesc și ei și vor sa (te) alerge. Traseul este fie pe forestier fie pe coline de deal și vale cu teren de iarba înaltă unde atenția trebuie sa fie maxima și are cele mai multe stâni dar și ciobani de treaba.Paradoxal, aici își consuma multi energie și ajung epuizați mai încolo sau cu diverse alte probleme.

Următoarea bucata după km 60 este pe drum forestier cam 27 km.Peisaje în jur remarcabile și locații locuite de localnici.Mai sunt și câini de pe la stâni sau casele din vale.Apoi, până la final încă 17 km sunt majoritatea prin pădure la deal și la vale dintre care vreo 3-4 km sunt în gol alpin. In cei 17 km sunt incluși niște 3 km criminali de urcare pe o panta de 60 sau 70 grade. Si vine într-un moment de final de cursa ca o cireașă pe tort.Aici poți găsi răspunsul la întrebarea : "De ce sa nu mai alerg pe munte ?"

In finalul celor 105 km, am constatat următoarele :

  • am ars un număr de 11.800 calorii 
  • am consumat lichide 11,5 litri lichide : 9 l apa, 1,2 l Cola, 1 l Redbull, 0,3 l ciorba
  • am mâncat echilibrat ceva mâncare pe la puncte : multa brânză sărată și roșii, ciorba, cașcaval, salam presat câteva bucatele,ceva dulciuri (jeleuri,cornulețe,banane,...)
  • am avut foarte puține dureri la mușchi nesemnificate (anul trecut eram crăcănat o săptămână )
  • pot sa ma simt vulnerabil in diverse momente pe munte știind de ursi,lupi,mistreți,câini ciobănești prin preajma 
  • "Durerea e temporara.Poate dura 1 min, o ora, o zi sau chiar 1 an; eventual, se reduce dacă altceva ii va lua locul.Oricum, dacă renunț, ea va rămâne veșnic." - citat Lance Armstrong,unul dintre cei mai buni cicliști ai lumii

Ce pot sa spun : Exagerați putin și cu creativitate în ceea ce faceți și ce va doriți (nebuniile strica cel mai putin) și ca mișcarea echilibrata (eu nu sunt un model) și din bucurie e benefica la corp și creier aducând anduranță și vitalitate în timp.Timpul e cel care ne sancționează si ne aduce aminte ce vârstă reala avem.

Preambul

Mai întâi de toate, am decis sa nu folosesc bețe tot traseul cu toate ca era o soluție sa le iau înainte de ultima urcare supărată de la km 90 (cum au făcut unii din top ) dar nu puteam sa le las la voluntari sau puncte de alimentare (official rules). Cu toate acestea, "mi-am lipit de mână" măcar un băț de trekking sa-mi dau încredere că pot speria niște câini ciobănești, ursi, lupi, etc.
Cu experiența montană subțire de anul trecut ( niște "amărâte" de maratoane montane, 3 la număr ) și cu experiența mai consistentă de anul acesta (o cursa montană în fiecare lună), am zis sa încerc sa iau 5 puncte pentru o eventuala participare ulterioară la alte concursuri montane internaționale.

In timpul acesta scurt, am învățat multe :
  • că trebuie sa fii destul de pregătit mental si apoi fizic. Insă cea mai mare cursa a mea fusese 52 km - Transilvania 100k
  • că abandonul era gestionabil dacă la km 60 corpul îmi spunea ceva
  • că urcările sunt importante și fac diferența iar unii aleargă bine de tot
  • că nutriția de anduranță montană și hidratarea sunt foarte importante înainte și mai ales în timpul cursei ( contrar la ce am mai auzit și văzut DOAR afișat cum că "Sa-ți obișnuiești corpul cu cât mai putină apă" ).Un ghid în figura alăturată.
  • neglijam coborârile considerându-le destul de ușoare. Nu-i deloc ușor.E e o artă.Am progresat.
  • să mă uit la top 12 și sa învăț de la ei. Am văzut comportamente interesante în ani diferiți :) Am bifat.
  • nu am avut timp să citesc niciun blog pe tema Ciucas Ultra și, de aici, greșeala de a nu cunoaște porțiuni de traseu importante cum ar fi lungul forestier după km 60. M-am uitat doar pe lista oficiala la diferențele de nivel fără sa știu tipul de teren.
Ce pot sa spun e ca am învățat în timp cum îmi place : încet,sigur și "cu preludiu" ( fără accidentări,cu sănătatea la nivel maxim, cu imunitatea monitorizată,... ).

Dacă la cursele din 2017 am avut destule motive, unele haioase ( fie ca așteptam pe buturugi, fie adidași lunecoși și nepotriviți, fie adidas rupt și abia finalizata cursa din Făgăraș 2x2), în cursa asta exista un singur gând. Nu era despre adidașii mei noi, doar 30 km făcuți cu ei, Akasha, ci despre o alergare de vreo câteva ore în noapte, prin pădure, cu ceva ursi,lupi sau porci mistreți, poate singur cu lanternele mele,vulnerabil. Mă speria și mă întărâta, în același timp.

Nu mai spun ca cu 3 zile înainte de cursa eram dus cu ambulanta de la birou la spital doar pentru a mi se introduce intravenos glucoza și niște vitamine(intoxicație cu multi sâmburi de caise). Noaptea dinaintea cursei a fost scurta,ca de obicei, în cazul meu, la cort plasat în spatele Salii Sporturilor din Cheia.Eram în modul "Romantic", adormisem undeva pe la 11:45 noaptea, pentru ca în jur de 1:00 AM sa ma trezească o sporovăiala a vecinilor mei de cort care ținea de 1h și ceva (cum zicea un reclamant).L-am incurajat și eu pe reclamant imediat.Culmea e ca mai târziu unul din "sporovelnici" era partenerul meu, Florin, organizator TTR în București.

Cursa efectiva 


Cursa a început, în noapte, la ora 6:00 AM. Fara caști și mp3 player-ul pe care nu-l găsisem de dimineața. Ce făceam eu atâția km ? Cu lanterna pe cap, alături de alți 4 prieteni entuziaști și alergaciosi (foto alăturată) grupați în echipa de 2, fiecare cu obiective diferite de timp mai mult sau mai putin spuse,ma simțeam "singur" și cu gândul ca poate, pe seara, voi găsi un partener. Aveam un obiectiv de 19 ore ... la vedere.Chiar la start am dat de Mircea Radu cu partenera lui, Diana, și cu obiectiv similar de 19 ore. Creștea sentimentul de siguranță în mine ;)

Am luat același rucsac încărcat cu mult mai puține chestii ca la cursele de maraton( o punga de covrigei și semințe decojite ca mâncare). Si doar 1 bidon cu apa în loc de 2 însa aproape ca nu a fost nevoie până la Valea Stanii, km 8. Alergam în noapte pe cărări de pădure când la deal când la vale. Am pus ceasul GPS sa înregistreze și l-am oprit după primii 2,6 km. L-am pus din nou în modul TRACK având traseul încărcat în ceas.Mi-a folosit extraordinar de mult mai târziu pentru a ma ghida în noapte și ceata, mai ales.
Dar, sa o iau pe puncte de control/alimentare luând un model mai vechi de la prietenul Bogdan P.

Km 3,7 - P1 - Culmea Buzăianu (1156m):

Primul punct de alimentare P1 era la acest km aproximativ, prin pădure, încă în noapte, niște băieți inimoși cu pahare de apa și bidon așteptau. Am luat unul în fuga.Zorii zilei îmi dezvăluiau o zi excelenta. Cred ca undeva prin pădure și spatiile largi, la km 6, ne-am rătăcit în grup de 6 oameni. Ne deplasasem multișor spre dreapta.Primul ajutor din partea ceasului meu care ma avertiza ca ne-am abătut. Am revenit la drum văzând multitudinea de alergători mirați cu privirile spre noi.


Km 8 - P2 - Valea Stanii (965m) : 

Până la P2 e coborâre. Aici încarc cele 2 bidoane parțial, mănânc ceva repede din multitudinea de cornulețe,jeleuri,fructe delicioase care te rugau sa ramai.Am plecat după 1-2 min. Mai glumesc cu cei împreună cu care m-am rătăcit.Era un tip care zicea ca are 24 ore la dispoziție dar fuge de rupea totul.Mai târziu aflasem de la el, când l-am ajuns, ca făcuse la 2x2 cam 10h. Bun asa, nu știam cum se aleargă și l-am salutat ca rămân mai la coada plutonului ca-mi place...he he. Bine am făcut căci mai târziu după km 36, l-am întâlnit vorbind cu genunchiul său drept. Aceeași placă cu diverse alte probleme și la alții dar după km 75.

Km 19,7 - P3 - Curmatura Vaii Stanii (1436m)  :

Alerg mai departe. Ma gândeam ca punctul P3 la km 19,7 e cu apă cum scria pe site. A fost teapă, erau 2 voluntari care notau doar numărul și timpul. Insă porțiunea de drum ce urma era cu urcuș mai mult și îmi convenea de minune. Am mai socializat putin cu Mircea și Diana, însă încet-încet prindeam viteză.Un forestier de câțiva km, ma făcu sa accelerez și sa țin cadența cu alții ... cum e la ciclism. Aici cei de top 10 aleargă de rup cu 4 sub mie.Drumul chiar mă împingea să alerg putin la deal pentru ca să intru aproape singur într-un splendid canion.Nisip pe jos,nerecomandat pentru alergare. Mă uitam în spate nimeni, în fata nimeni. Pe aici, văzusem o bufnită anul trecut. Nu era cazul sa mă mai sperie acum. M-a prins un băiat din urmă și am bifat o poză. Ies din canion într-o poiană în deal, urc și teapa de la km 19,7 se confirmă. Cu limba scoasă, mă gândesc doar la mâncarea de la P4, cabana Ciucas, la numai 4 km. Si uite asa îmi păcălesc creierul cu încă o distantă.

Km 23,7 - P4 - Cabana Ciucas(1613 m) : 

Da, e un loc unde se poate ajunge cu mașina pentru cei care merg mai putin pe munte. Aici, mâncare multă și bună-dispoziție. Ajung în 3h asa cum îmi prevestea în glumă Mihai T. la start. Înfulec ceva, destul de mult în 3 minute și plec. Da, recunosc, sunt "sac fără fund"( mănânc și ies des) la mâncare cum îmi zic fetele, prima ar fi sora-mea. Destul de fresh o iau repejor către Vf Ciucas,fără prea multi prin jurul meu.Eram chiar asa în față ? Cursa era lungă de tot și strategia de alergare ușoara nu ținea.


Km 26,5 - P5 - Varful Ciucas(1954 m) - foto stânga:

Destul de fresh, în vârf, aud ca am al-10-lea timp ceea ce era de domeniul fantasticului. M-am gândit, bineînțeles,că voluntara doar mă "incuraja prin omisiune". Descoperisem ulterior că, în realitate, eram doar pe loc 15, tot incredibil.

Km 32,6 - P6 - Pas Bratocea(1276 m) - DN1A:

Ajung aici într-un timp bunișor de 4h:25m. Stau vreo 10 min cu o gașcă mare de oameni, chiar era timp și de spus bancuri.Cei de top 10 nu stau atâta. Aveau și redbull la 500 ml, fără bere însă. Amândouă au același efect pentru mine. Oficial,voi renunța la asa ceva în curse. Încarc maxim bidoanele, mănânc la fel, căci aud că următorii 18 km nu au apă deloc ceea ce era fals.

Km 42,3 - P7 - Vf.Grohotis (1749m) :

Acest kilometru m-a salvat. Am avut singurii 2 km ( Km 35 și 36 ) din toată cursa în care rezerva de sare a scăzut dramatic cât și electroliți încât a trebuit să mă opresc o dată pentru 2 min și încă o dată la km 40 pentru 7 min. Am totalizat vreo 7 min de pauza pe o distanta de 10 km.
As spune ca aveam o "pierdere" de 20 min de la cabana Ciucas până aici.

Km 47,4 - P8 - Vf Ulita( 1512m ) :

E un drum interesat până aici. Mergeam și alergam pe un forestier care se bifurca.Drumul bun și mai lung e în dreapta și nu cel din stânga direct către o cruce. Pe drumul bun sunt întotdeauna sunt niște câini simpatici care te anunță din depărtare ca vor alerga oricând mai tare ca tine.De data asta am strigat la stăpânii ciobani și i-au chemat cu niște ligheane de mâncare .. he he. De pe drumul forestier, traseul de cursa o cotește brusc la stânga pe iarbă și o coamă mica de deal spre cruce.Beau apă, glumesc putin și o iau pe coclauri pe o iarba nasoală de tot, înaltă cu bucăți de pământ în care riști sa-ți rupi ceva. Drumul coboară în pădure.Track-ul oficial GPS de pe site-ul Ciucas, te înșeală putin sau chiar ceasul Fenix 3 al meu are niște erori grave. In cursa era bine marcat.
Am coborat prin pădure și urcat pentru a ieși pe dealuri descoperite în bătaia soarelui. Remarc în spatele meu o fată. Venea mai repede ca mine. Ajung în final la un izvor unde curge apă o picătura de apa pe teavă. Discutam cu fata deja, Ioana, care ajunsese, în final,pe loc 2 ulterior.Terminase chiar 7500 Elite.
Ma întorc putin, după ce urc un delușor, pentru a lua un bidon cu apă de la izvor. Cam pierd timp inutil.Curgea foarte încet. Nu știam de următorul punct alimentare la numai 300 m. Ioana știa căci nu s-a oprit nicio clipa la izvor. Mie nu mi-a zis.Uite ca eram fete care alergau singure și nu se temeau de o eventuala cădere a nopții.Ce înseamnă experiența turelor lungi de ultra !

Km 51,4 - P9 - Stana Nebunu (1369m):

Aveam un timp uimitor și neașteptat de 8h:22m. Hopa, la punct beau doar apa muulta, păstrez 1 bidon încărcat deja de la izvor, îl vad pe Dumitru așezat spre surprinderea mea (ceva probleme), fac cunoștință oficial cu el. Il știam de pe Strava și culmea, suntem vecini de parc în București.Sa zic ca pierd 2 min și după numai câțiva pași mari  o ajung pe Ioana.Ce naiba eram asa "Speedy Gonzales" ma miram si eu. Mai aveam doar 10 m până la baraj Măneciu, Morgana pentru ciorba mult gustoasă și alte proteine "sănătoase" din carne.

Km 61,8 - P10 - Baraj Măneciu (603m) - ora 14:40 :

Pare ca am coborât mult de la 1369m la 603m pina la baraj.Erau doar 10km.Estimare să ajung în 50-55 min, adică după 9h:10m - 9h:15m.Insă am întâlnit pe parcurs o alta fata, tot Ioana ca nume, loc 5 și am socializat vreo câțiva km. Am ajuns după 9h:40m. Fenomenal ca timp și ca stare fresh, oricum.
Mă pun imediat pe luat de toate,inclusiv ciorbică, redbull care îmi da aripi (iarăși, o prostie) și stau să mă mocăi la mâncat, la schimbat șosete, adidasii era cazul dar am decis ca nu,pus la încărcat ceasul Fenix 3, etc etc , ii vad pe alții cum se grăbesc și mă întrebam de ce. Si trec ...50 min fără sa realizez.Enorm de mult având în vedere că eram bine. Când să plec dau de Florin Simion, un alergător extraordinar pe munte și asfalt.De data asta, neantrenat cum zice el și prins în multiple evenimente personale și cu tensiune mare de la lipsa de somn. Ca și mine, de altfel, poate eu mai mult antrenat anul acesta, cum mă "peria" Florin ;) Am plecat amândoi spre marele necunoscut, credeam că voi urca 14 km prin pădure. Era ora 16:30 când am plecat.

Km 73,5 - P11 - Vf lui Crai (1447m): 

Forestier continuu 16-17 km cu vale și deal însă per total urca vreo 500 m. Oficial cică vreo 800 m. Am luat-o ușurel cu Florin,ne-am dat mana oficial.Am făcut cunoștință cum zice el.Ne știam dar nu ca și oameni.Un om deosebit pentru care merita dat la o parte orice dorință de a performa. Imi depășisem cu mult capacitățile până la baraj.Ne luam cu vorba, cu povesti de viată, cu câte o fotografie, Florin mai constata din când în când că mergem prea încet și ii înțepenește ceva, mai alergam ușor să nu explodeze tensiunea la cap a lui Florin sau să apuc eu să trec în alt mod. Modul "Conversatie" îmi plăcea de minune.
Cam asa arată forestierul ăsta.

Punctul lui Crai era la km 76 (nu la km 73,5) și era doar o cișmea cu apă amenajată. Adevăratul punct era la km 77,3 după urcări pe forestier (cred că Belvedere se numea punctul), era Victor I. acolo ca voluntar care făcea poze grozave și nota toți alergătorii ca ora de sosire.A făcut chiar share la listă dar nu am mai găsit-o ulterior.Mi-a plăcut că puteam compara ce s-a întâmplat cu unii alergători buni după acest km. Merci în numele tuturor, Victor !

Km 86,4 (oficial 81,8) - P12 - Sub Tabla Butii (1273m):

La finalizarea drumului forestier ( vreo 27 km de la baraj până aici), e un punct mic și inimos de alimentare la intrare în pădure în coborâre. Erau Dinu T. și Octavian I., l-au recunoscut pe Florin, am luat putină apă în bidon. După Dinu, cică mai erau 15 min până la următorul punct. Cred că timpul ăsta era pentru cei de top. Era enervant de alergat pe un forestier cu șanțuri mari la vale, pe întuneric doar cu frontalele.

Km 88,8 (oficial 84 ) - P13 - Valea Stanii (965m):

Mâncare cât cuprinde aici. Îmi făcea cu ochiul multe bucate, dar cumpătat cum sunt, mă arunc mai mult pe brânză sărată și cu roșii. Dau să înhaț un cârnăcior dar ceva ma oprește. Il vad pe Florin cu sunculita, părea gustoasa.Gelurile nu mai mergeau demult la mine, doar apa. Aici aveau și ...COLAAA. Am băgat și un shot de cafeina iar Florin singurul Activator.Urma să urcam cea mai tare urcare văzută de mine vreodată.

Km 96,8 - P14 - La Rascruce (1804m): 

De la punctul de alimentare, urcăm ușor spre Zăganu( în poza de mai jos și apoi spre Vf Gropsoare pe creastă),lin și încet-încet urcuș normal prin pădure. După vreun 1,2 km de mers asa, cărarea cotește spre stânga și .. ALELUIA. Urma cam 3 km de chin la o panta de 60-70 grade , cred, cu o diferență de 900m de nivel.Urc în cadență normală pentru mine.Florin putin mai în spate simțea ceva la stomac. Sunculita servita la checkpoint vorbea acum. O întâlnesc pe Ioana, loc 5,care se abia mai urca și picioarele nu o mai ajutau.Am adoptat-o,am întrebat-o dacă rămâne cu un alt alergător care se vedea în vale, era bucuroasă să rămânem cu ea, ne așteptam pe câte o buturugă, pardon câte o piatră sau rădăcină de copac. Eu vorbeam mai des, mai strigam, Ioana mă întreba cum de sunt asa de fresh, iar după un timp Ioana începuse sa-și revină, o luase înainte,o mai strigam din când în când să ne aștepte, dar sus nu am mai găsit-o. Florin încă nu-și revenise.Abia sus unde ne așteptau Iulian G. și Cristina C.,am servit câte o roșie și deja Florin era mai sprinten (Mulțumim voluntarilor inimoși !). Urmau încă 2 km de creastă în urcare și semi-coborâre intre Zăganu și Gropsoare, cu ceată densă și anunț de front atmosferic ploios. Descifram destul de greu marcajele luminoase intermitente cu rosu plasate la 50 m fiecare la înălțime, mergeam practic foarte încet căutând următorul marcaj.Verificam cu eventuale benzi legate pe jos, dar nu erau. Terenul umed, alunecos, iarbă și pământ în gol alpin. După rătăciri prin bezna și ceată, ma întrebam
ce căutam eu acolo dar mă simțeam bine, nu știu din ce motiv. Ne întâlnim cu unul din voluntarii din cort ( Ce oameni adevărati să stea acolo în ploaie la cort :) ) care ne direcționează către stânga la 90 grade prin ceată,ploaie și întuneric. Cred ca era "La Răscruce". Gataaaa cu urcările !



Km 99,8 - P15 - Cabana Silva (1277m) sau Muntele Rosu : 

Coborârea părea scurtă și destul de abruptă pe un teren umed deja.Ploaia se oprise.Eu și Florin eram destul de odihniți. Mersul în urcare/coborâre prin ceata din golul alpin ne-a dat răgaz de recuperare.

Deja o parte era prin pădure destul de scurt. Am ieșit din pădure observând o "linie de lumini" pe jos ca la aterizarea unui avion pe timp de noapte.Erau marcajele fosforescente. Voluntarii de la punct porniseră goarnele.Ne văzuseră în noapte de departe.Nu-mi era foame, în mod straniu.Erau cornulețe,măsline, brânza, cașcaval, fructe, destule ce mai.Am luat însa niște agheasma mare de dimineață ... veșnica COLA.Florin lua pe săturate din bunătățuri. Am dat sa plec ușor înainte, alunec pe iarba umedă și o trântă ușoară, mă îndepărtez și îl aștept pe Florin sa-și aranjeze echipamentul pentru ultima parte de coborâre prin pădure și o bucată de forestier. Alergam bine,repede, ne mai oprim putin din când în când.


Km 104,1 - Sosire - Cheia(883m)

Intram în final în Cheia, pe lângă niște case, niște câini pe drum, mergem fără să alergăm altfel ne-ar fi alergat ei putin mai tare. Ne depărtam și continuăm alergarea până vedem FINISH-ul.Destul de proaspeți alergam mână de mână victorioși cât putem de tare la vale, deja pe sosea.Ne-am îmbrățișat la final pentru cursa asta superbă.Eram destul de fresh amândoi.Eu, cu mai putina experiență, eram super fericit de energia și prospețimea după o asemenea cursă.














Am mai stat putin la povesti, mâncat din nou o ciorbă de la masa din Sala Sporturilor și direct la culcare ... în cort. Înainte de asta mă gândeam la cele 2 grupe de prieteni entuziaști de la start( Mihai+Cornel - obiectiv 22 ore și Adi+Alex - obiectiv nedefinit). Putin mai târziu, spre surprinderea mea, eram trezit de prietenul Cornel incantat de timpul meu, ne-elocvent pentru mine, care terminase împreună cu Mihai în 20h:30m, super-tare.Bravo băieți ! Vorba lui Cornel, pe care i-o întorc acum : "Aveți potențial !" ;)

După un somn scurt, iau micul dejun cu un alt Florin I., loc 6, un experimentat al ultra-ului Ciucas,stau la vorbă cu Adi,Cornel și alții. Se pregătește deja cursa copiilor.Plec repede cu Mihai spre Bucuresti fără să mai stau la premiere și poze. Poate la anul ;) Dupa 1 săptămână deja făceam prima alergare prin parcul meu iubit din Bucuresti.Am scăpat fără nicio durere la mușchi, articulații, genunchi etc etc doar deasupra labei piciorului ceva am resimțit din cauza unei călcături strâmbe la vale înainte de Măneciu.

Felicitari de final 

Organizare excelenta, marcaje pe măsura, mâncare din belșug și fără comentarii, voluntari de excepție și inimoși fără de care un asemenea concurs nu ar fi posibil.Am auzit si critici la adresa organizatorilor pe care am încercat sa le estompez.Chiar am participat prima data aici si ca organizare a fost excelent.

Si nu in ultimul rând, Felicitări găștii mele entuziaste pentru tot și , în special, lui Mihai T. pentru sfaturile prețioase despre cursa și pentru antrenamentele în Ciucaș.

Pentru viitor 

Cu mâna pe inima, cursa asta se termină in 16h:30m pentru mine și chiar fără antrenamente speciale, dar cu ințelepciune, se poate face în 16h. O atenție deosebită si unde am observat comportamente similare la alții și renunțări, este forestierul de 10 km intre Pas Bratocea si Vf Ulita și cei 27 km tot forestier intre baraj Măneciu și Sub Tabla Butii.Sunt câteva alte detalii care fac o diferență.

Sa ne auzim și la anul sănătoși, bucuroși de alergare, antrenați și mai înțelepți ! Bineînțeles, dacă ajung pe Mont Blanc la vreun concurs cunoscut, Ciucas Ultra se va mai amână cu alti ani ;)


luni, 31 octombrie 2016

Maratonul International Bucuresti 2016 - Am "promovat" clasa

Data cursa : 09.10.2016

Nu am cum sa ma laud cu un numar impresionat de maratoane (5 la numar in circa 3 ani) dar cu siguranta pot sa ma laud cu a-3-a participare la MIB. Si cred ca imi place atat de mult soarele incat a fost o zi minunata cu soare de iarna timpurie.A plouat cu 1 zi inainte, a fost soare la maraton si ploaie a doua zi. Asemanator a fost si la Triatlon Mamaia 2016 unde valurile s-au linistit dupa multe zile,vant minim si soare maxim (detalii aici).La fel si la toate weekend-urile de vara la munte.

O particularitate importanta de anul acesta a fost si separarea clara a Maratonului montan Piatra Craiului de data de desfasurare a Maratonului Bucuresti ceea mi-a permis in premiera sa particip la 2 maratoane distantate doar de o saptamana.Mai multe detalii despre MPC aici.
Dar si faptul ca am realizat ca se poate sa fac fata cu brio la aceste curse lungi. Succesul de acum, in premiera pentru mine, se datoreaza MPC-ului.Chiar daca nu am tras acolo, m-au durut muschii coapselor inca 3-4 zile asa incat dupa maratonul asta de sosea nu aveam absolut nimic si puteam sa reincep alergarea imediat.


Asadar, un nou MIB si o gramada de cunoscuti alergatori. O incalzire obisnuita dar scurtata la 1 km cu Paul care avea o masca pe gura si nas de speria si fortele de politie prezente (elevation mask, cred ca se numea ).Noutatile fata de celelalte maratoane au fost :

1. Pantofi sport noi si usor de aceia cu care
     alerga meseriasii, adica foarte usori.Vechii  
     Asics Kayano erau mult prea grei.
2. Un echipament propriu nou, portocaliu pentru
    mine, care culmea s-a suprapus cu tricoul oficial dat de organizatori (poza alaturata).Deja ma
    gandeam la cum o sa fiu pierdut in marea portocalie.
3. Noua achizitie in materie de ascultat muzica - factor important de altfel
4. Un antrenament de vara montan intens sincronizat cu unul de long run-uri prin Franta pe teren
    adecvat pentru alergatori ( 1 saptamana cu vreo 75 km ).
5. O atitudine directa orientata pe alergare, presarata pe alocuri cu socializari de inceput ( Alin,
    Mircea ) si linistea aceea a unui om pregatit care stie ce vrea .. sic,sic Bogdan, te astept in "clasa"
    asta ;)
6. O lipsa de mancare totala in dimineata de dinaintea maratonului. Dupa 2 maratoane "esuate" si cu un triatlon Mamaia cu dureri in zona ficatului, m-am lasat de laptele cu seminte si/sau oua la mic
    dejun.George, mii de multumiri si te adaug la "Hall of fame" !
    Da,sunt slab si mancacios, un sac fara fund cum zice iubita de sora-mea ..he he
7. Posibilitatea de inscriere pe medalie a numelui si timpului (pentru prima data la MIB)

Cu Paul in poza alaturata, cel cu un PB la semi-maraton sub 1h:30m si neinscris pe medalie :)

Traseul era ca si anul trecut, unul dintr-o singura bucata, doar unele mici segmente le parcurgeam de 2 ori. Toate urcarile erau incluse in circa 18 km de alergare apoi un plat combinat cu fals plat inspre Arena Nationala. Am pornit maratonul pe un pace de 4:50 - 5:00 avand in vedere dealul imediat ce urma de langa Parlament si incet-incet acceleram chiar fara sa-mi dau seama.Muzica si pantofii sport ultra-usori erau de vina ;) Pe la km 2 vine din spate lansat sa ma salute si sa ma incurajeze Claudiu, un MTB-ist feroce si alergator bun.Era iepure de data asta. Imediat socializez cu Alin (la semi) si apoi cu Mircea(maraton). Dupa vreo 5-6 km eram singur in ritmul meu pe o Cale a Victoriei supra-aglomerata de semi-maratonisti si stafeta.Ma alimentasem bine cu lichid inainte, nu mai aveam nevoie de pauze tehnice ca la anterioarele 2 MIB-uri, saltam bine pe pace mediu de 4:40 - 4:43. Am tinut-o tot asa pina la km 26. Era o premiera oricum si pentru mine.


Alimentare clasica inceputa pe la km 10 si cateva geluri de suport pentru pace-ul maret. Inclin sa afirm ca alergarea de sosea nu se compara cu cea montana. Destul de "plictisitor" sa tii o directie(ca doar incerc sa tin si eu o trasa GPS cat mai corecta, nu-i asa ?) cand vad pe multi ca ma intrec si mi se pun in fata si dupa cativa metri incetinesc. Cred pe undeva pe la km 8-9 aud un zgomot si o vad o agitatie de maini.Miros de la o posta optimismul, sinceritatea,bucuria, entuziasmul.Imi place la nebunie.Era Bogdan P, evident, cu o figura vesela incat ma asteptam deja la o poanta la care nu aveam timp sa-i raspund. Era examenul de trecere in alta clasa pentru mine ;) si stiu ca avea incredere in mine facand poante pe grupul de Alergare facebook.M-am bucurat sa-l vad si a fost singura data. Supriza a fost sa-l revad ca suporter infocat pe Mihai, pietrean de-al meu si om de munte, ultra-maratonist si mpc-ist.Era pe la km 11-12 asezat strategic la statia metrou Izvor.
Am zis sa mai fac o alimentare cu apa pe la punctul de la km 15 si una in deal pe langa palat Parlament la km 18. Mai consumasem si 3 geluri mici de 20 g.Nu stiu daca au avut efect sau nu.
Cert e ca zburam imperturbabil fara nici un gand notoriu.Iar MUZICA faina de tot din urechile mele,ma purta mai repede spre finish !
La km 22 am incercat un shot cu cafeina, nu ca as fi simtit, doar ca precautie si inca 5 km a fost excelent. Aveam o medie de 4:43 fenomenala, pentru prima data. De la km 27, incepeam sa simt piciorele mai grele sau doar era fals platul de pe Bd.Unirii astfel ca la km 30 m-am oprit sa beau multa apa si sa incerc ultimul shot cu cafeina.Eram cu Personal Best la km 30 cu medie de 4:46. Aveam un timp de 2h:22m. Fenomenal ! Mai erau doar 12 km pina la final.Ar fi insemnat in acest ritm 58 minute, hai maxim cu pace 5:00 doar 1 ora. Insemna ca urma un rezultat mare de 3h:20m daca continuam asa.
L-am observat in spate la diferite intoarceri si pe Andrei Gligor, o mai veche cunostinta din ultimii 2 ani, inclusiv la MIB ( MIB 2015 aici ).Era pacer atunci ...cu crampe ;)

Din pacate, picioarele imi erau mai grele decat eram la km 25.Mult mai grele si doar facusem 5 km.Mai mult, intentionam sa maresc ritmul dupa km 30. In acest fel, cred ca am mai facut opriri sa ma alimentez cu apa fie am mai mers cateva secunde de vreo 3 ori la urmatorii km : 34; 36.5 si 41.
La km 37 ma asteptau fotografii mei personali.Eram in ritm, nu prea s-au putut tine dupa mine. Pe ultimii 2 km doream doar sa tin un pace bun cat sa fie sub 3h:30m si m-am concentrat pe asta. Se vede in poza alaturata.
Deasemenea Andrei Gligor a venit tare din spate pe ultimii metri, chiar 50 m reusind sa treaca linia inaintea unui incepator ca mine (nu stiu daca sa spun despre mine ambitios, poate e prea mult).Se vede in poza alatura in spate ... he he.
Am terminat sub 3h30m si am trecut clasa in alta categorie de alergatori.
Voi continua sa zbor ;)

Timp care ma multumeste si mai ales locul la categorie :

Timp efectiv(PB)  : 3h:28:14s
Loc categorie        : 10  / nu pot sa zic ca nu au filtru la lista de rezultate
Loc general           : 117 / 927


Multumiri si salutari calduroase celor care mi-au fost aproape ! 

Laurentiu : esti inimos rau, frate si un ucenic tare bun ! Te astept in alergare ;) !

 Hall of Fame ! 
cu cele 3 participari la MIB :)
Cat timp se inscriptiona medalia, am fugit repede la volanul unui TIR al unui suporter infocat si pozar personal ;) De fapt, urma sa aiba un drum lung si facuse un efort de placere sa vada atmosfera unui maraton in timp ce altii injurau ca traficul a fost oprit si deviat in Bucuresti.Inima omului si gradul de intelegere fata de ceilalti spune multe !