luni, 25 septembrie 2017

Ciucas Ultra 2017 - 105 km - Primul Ciucas,primul Ultra - Alergabil și de nesperiat,cu ceata, ploaie și întuneric pe alocuri

Nu știu alții cum sunt dar eu când ma gândeam la un ultra de 105 km în alergare ma furnicau și ma dureau toate cele, prin auto-sugestie, desigur. Sâmbăta 9 Septembrie 2017, am decis sa-mi petrec toată ziulica într-o alergare combinata cu mers de 105 km lungime și diferența pozitiva de nivel de circa 5000 m, cu muuulte puncte de apa și unele cu mâncare.Am terminat lejer, fără nicio durere, în viteza maxima impreuna cu Florin, într-un timp de 19h:28m pe loc 41-42 din 133 participanți (fete si baieti) la start și 165 înscriși. Cam 44 au renunțat pe traseu. Timpul nu a fost un obiectiv major și de la km 54 s-a întâmplat sa socializez plăcut.

Ah, am uitat sa va avertizez ca va fi un post destul de lung asa ca pe măsura distantei ;) scris la o oarecare distanta însă mai avem și treburi pe lângă pasiuni.Uneori ma lungesc la vorba chiar și în curse, salut pe toți, deși par uneori un tip ursuz și competitiv. As vrea uneori dar nu-mi iese ;) Hai sa încep prima mea poveste lunga împărțită pe descrieri separate : pentru cunoscători și mai putin cunoscători ;) Voi începe cu secțiunea pentru mai putin cunoscători :

Descriere generala 

Traseul este un circuit ce pornește și se termina în stațiunea Cheia,județul Prahova și urca prin munții Ciucas, Grohotiș și Tătaru atingând înălțimea maxima pe Vf Ciucas de 1954 m (foto alăturată).De cum s-au deschis înscrierile pentru 2017, m-am înscris direct la ULTRA Ciucas. Nu mai fusesem aici, nu mai alergasem niciodată distanta asta, auzeam pe toată lumea ca e frumos. Știam însa ca e un traseu ...cam alergabil,vale-deal nu prea lejer, în gen EcoMarathon la care fusesem, tot pentru prima data în Mai 2017.

Descriere succinta pentru mai putin cunoscători ( poate fi sărită de ceilalți ;) )

A fost o data cândva anul trecut o cursa de 100 km pe care doream sa o încerc. De ce ? Nu ma întrebați căci nu am răspuns logic.Fiecare își găsește răspunsul la : "De ce sa alerg ? sau De ce fug atâta?".Forest Gump s-a oprit cândva ;) Am ales o cursa mai ușoară ca altitudine și bine organizata cum este Ciucas Ultra 105 km.Nu am făcut ca Forest Gump, asa deodată,multi km. Am decis sa fac câteva curse montane înainte și am reușit sa particip la 5 concursuri cu distante în jur de 45-50 km în 2017 din luna Mai până în August. Anul trecut m-am apucat "sa trag de munte" și urcările scoteau plămânii din mine și gafaiam ca unul de 80 ani. Participasem doar la 3 concursuri montane și mai multe antrenamente.Anul 2017 mai puține antrenamente doar 5 sau 6 și în majoritate cu Mihai T. ( the special one ), amândoi din Piatra Neamț.Restul scări în parc Carol sau dealurile din parc Tineretului din București.O astfel de cursa se împarte pe bucăți mai mici cum , de altfel, se împart în viată toate lucrurile mari ce par irealizabile.
Cursa asta are primii 30 km superbi fie prin păduri, poieni mirifice cu puține stâni,canioane cu teren nisipos,formațiuni stâncoase așezate de zei pe coline cu iarba descoperite la poalele cărora găsești afine din abundenta,culminând cu ieșire scurta în forestier și drumul național 1A Cheia - Brasov, mai exact in Pas Bratocea, un loc larg unde parchează chiar și TIR-uri. Aceștia i-am alergat și urcat destul de repede încât eram pe loc 15, cred. Porțiunea următoare intre km 30 (Pas Bratocea) și km 60 (baraj Măneciu) este una cu mare descoperire la soare și foarte putin prin pădure.Destul de plictisitoare, până ai întâlniri de gradul 1 cu niște dulăi mari ciobănești care se plictisesc și ei și vor sa (te) alerge. Traseul este fie pe forestier fie pe coline de deal și vale cu teren de iarba înaltă unde atenția trebuie sa fie maxima și are cele mai multe stâni dar și ciobani de treaba.Paradoxal, aici își consuma multi energie și ajung epuizați mai încolo sau cu diverse alte probleme.

Următoarea bucata după km 60 este pe drum forestier cam 27 km.Peisaje în jur remarcabile și locații locuite de localnici.Mai sunt și câini de pe la stâni sau casele din vale.Apoi, până la final încă 17 km sunt majoritatea prin pădure la deal și la vale dintre care vreo 3-4 km sunt în gol alpin. In cei 17 km sunt incluși niște 3 km criminali de urcare pe o panta de 60 sau 70 grade. Si vine într-un moment de final de cursa ca o cireașă pe tort.Aici poți găsi răspunsul la întrebarea : "De ce sa nu mai alerg pe munte ?"

In finalul celor 105 km, am constatat următoarele :

  • am ars un număr de 11.800 calorii 
  • am consumat lichide 11,5 litri lichide : 9 l apa, 1,2 l Cola, 1 l Redbull, 0,3 l ciorba
  • am mâncat echilibrat ceva mâncare pe la puncte : multa brânză sărată și roșii, ciorba, cașcaval, salam presat câteva bucatele,ceva dulciuri (jeleuri,cornulețe,banane,...)
  • am avut foarte puține dureri la mușchi nesemnificate (anul trecut eram crăcănat o săptămână )
  • pot sa ma simt vulnerabil in diverse momente pe munte știind de ursi,lupi,mistreți,câini ciobănești prin preajma 
  • "Durerea e temporara.Poate dura 1 min, o ora, o zi sau chiar 1 an; eventual, se reduce dacă altceva ii va lua locul.Oricum, dacă renunț, ea va rămâne veșnic." - citat Lance Armstrong,unul dintre cei mai buni cicliști ai lumii

Ce pot sa spun : Exagerați putin și cu creativitate în ceea ce faceți și ce va doriți (nebuniile strica cel mai putin) și ca mișcarea echilibrata (eu nu sunt un model) și din bucurie e benefica la corp și creier aducând anduranță și vitalitate în timp.Timpul e cel care ne sancționează si ne aduce aminte ce vârstă reala avem.

Preambul

Mai întâi de toate, am decis sa nu folosesc bețe tot traseul cu toate ca era o soluție sa le iau înainte de ultima urcare supărată de la km 90 (cum au făcut unii din top ) dar nu puteam sa le las la voluntari sau puncte de alimentare (official rules). Cu toate acestea, "mi-am lipit de mână" măcar un băț de trekking sa-mi dau încredere că pot speria niște câini ciobănești, ursi, lupi, etc.
Cu experiența montană subțire de anul trecut ( niște "amărâte" de maratoane montane, 3 la număr ) și cu experiența mai consistentă de anul acesta (o cursa montană în fiecare lună), am zis sa încerc sa iau 5 puncte pentru o eventuala participare ulterioară la alte concursuri montane internaționale.

In timpul acesta scurt, am învățat multe :
  • că trebuie sa fii destul de pregătit mental si apoi fizic. Insă cea mai mare cursa a mea fusese 52 km - Transilvania 100k
  • că abandonul era gestionabil dacă la km 60 corpul îmi spunea ceva
  • că urcările sunt importante și fac diferența iar unii aleargă bine de tot
  • că nutriția de anduranță montană și hidratarea sunt foarte importante înainte și mai ales în timpul cursei ( contrar la ce am mai auzit și văzut DOAR afișat cum că "Sa-ți obișnuiești corpul cu cât mai putină apă" ).Un ghid în figura alăturată.
  • neglijam coborârile considerându-le destul de ușoare. Nu-i deloc ușor.E e o artă.Am progresat.
  • să mă uit la top 12 și sa învăț de la ei. Am văzut comportamente interesante în ani diferiți :) Am bifat.
  • nu am avut timp să citesc niciun blog pe tema Ciucas Ultra și, de aici, greșeala de a nu cunoaște porțiuni de traseu importante cum ar fi lungul forestier după km 60. M-am uitat doar pe lista oficiala la diferențele de nivel fără sa știu tipul de teren.
Ce pot sa spun e ca am învățat în timp cum îmi place : încet,sigur și "cu preludiu" ( fără accidentări,cu sănătatea la nivel maxim, cu imunitatea monitorizată,... ).

Dacă la cursele din 2017 am avut destule motive, unele haioase ( fie ca așteptam pe buturugi, fie adidași lunecoși și nepotriviți, fie adidas rupt și abia finalizata cursa din Făgăraș 2x2), în cursa asta exista un singur gând. Nu era despre adidașii mei noi, doar 30 km făcuți cu ei, Akasha, ci despre o alergare de vreo câteva ore în noapte, prin pădure, cu ceva ursi,lupi sau porci mistreți, poate singur cu lanternele mele,vulnerabil. Mă speria și mă întărâta, în același timp.

Nu mai spun ca cu 3 zile înainte de cursa eram dus cu ambulanta de la birou la spital doar pentru a mi se introduce intravenos glucoza și niște vitamine(intoxicație cu multi sâmburi de caise). Noaptea dinaintea cursei a fost scurta,ca de obicei, în cazul meu, la cort plasat în spatele Salii Sporturilor din Cheia.Eram în modul "Romantic", adormisem undeva pe la 11:45 noaptea, pentru ca în jur de 1:00 AM sa ma trezească o sporovăiala a vecinilor mei de cort care ținea de 1h și ceva (cum zicea un reclamant).L-am incurajat și eu pe reclamant imediat.Culmea e ca mai târziu unul din "sporovelnici" era partenerul meu, Florin, organizator TTR în București.

Cursa efectiva 


Cursa a început, în noapte, la ora 6:00 AM. Fara caști și mp3 player-ul pe care nu-l găsisem de dimineața. Ce făceam eu atâția km ? Cu lanterna pe cap, alături de alți 4 prieteni entuziaști și alergaciosi (foto alăturată) grupați în echipa de 2, fiecare cu obiective diferite de timp mai mult sau mai putin spuse,ma simțeam "singur" și cu gândul ca poate, pe seara, voi găsi un partener. Aveam un obiectiv de 19 ore ... la vedere.Chiar la start am dat de Mircea Radu cu partenera lui, Diana, și cu obiectiv similar de 19 ore. Creștea sentimentul de siguranță în mine ;)

Am luat același rucsac încărcat cu mult mai puține chestii ca la cursele de maraton( o punga de covrigei și semințe decojite ca mâncare). Si doar 1 bidon cu apa în loc de 2 însa aproape ca nu a fost nevoie până la Valea Stanii, km 8. Alergam în noapte pe cărări de pădure când la deal când la vale. Am pus ceasul GPS sa înregistreze și l-am oprit după primii 2,6 km. L-am pus din nou în modul TRACK având traseul încărcat în ceas.Mi-a folosit extraordinar de mult mai târziu pentru a ma ghida în noapte și ceata, mai ales.
Dar, sa o iau pe puncte de control/alimentare luând un model mai vechi de la prietenul Bogdan P.

Km 3,7 - P1 - Culmea Buzăianu (1156m):

Primul punct de alimentare P1 era la acest km aproximativ, prin pădure, încă în noapte, niște băieți inimoși cu pahare de apa și bidon așteptau. Am luat unul în fuga.Zorii zilei îmi dezvăluiau o zi excelenta. Cred ca undeva prin pădure și spatiile largi, la km 6, ne-am rătăcit în grup de 6 oameni. Ne deplasasem multișor spre dreapta.Primul ajutor din partea ceasului meu care ma avertiza ca ne-am abătut. Am revenit la drum văzând multitudinea de alergători mirați cu privirile spre noi.


Km 8 - P2 - Valea Stanii (965m) : 

Până la P2 e coborâre. Aici încarc cele 2 bidoane parțial, mănânc ceva repede din multitudinea de cornulețe,jeleuri,fructe delicioase care te rugau sa ramai.Am plecat după 1-2 min. Mai glumesc cu cei împreună cu care m-am rătăcit.Era un tip care zicea ca are 24 ore la dispoziție dar fuge de rupea totul.Mai târziu aflasem de la el, când l-am ajuns, ca făcuse la 2x2 cam 10h. Bun asa, nu știam cum se aleargă și l-am salutat ca rămân mai la coada plutonului ca-mi place...he he. Bine am făcut căci mai târziu după km 36, l-am întâlnit vorbind cu genunchiul său drept. Aceeași placă cu diverse alte probleme și la alții dar după km 75.

Km 19,7 - P3 - Curmatura Vaii Stanii (1436m)  :

Alerg mai departe. Ma gândeam ca punctul P3 la km 19,7 e cu apă cum scria pe site. A fost teapă, erau 2 voluntari care notau doar numărul și timpul. Insă porțiunea de drum ce urma era cu urcuș mai mult și îmi convenea de minune. Am mai socializat putin cu Mircea și Diana, însă încet-încet prindeam viteză.Un forestier de câțiva km, ma făcu sa accelerez și sa țin cadența cu alții ... cum e la ciclism. Aici cei de top 10 aleargă de rup cu 4 sub mie.Drumul chiar mă împingea să alerg putin la deal pentru ca să intru aproape singur într-un splendid canion.Nisip pe jos,nerecomandat pentru alergare. Mă uitam în spate nimeni, în fata nimeni. Pe aici, văzusem o bufnită anul trecut. Nu era cazul sa mă mai sperie acum. M-a prins un băiat din urmă și am bifat o poză. Ies din canion într-o poiană în deal, urc și teapa de la km 19,7 se confirmă. Cu limba scoasă, mă gândesc doar la mâncarea de la P4, cabana Ciucas, la numai 4 km. Si uite asa îmi păcălesc creierul cu încă o distantă.

Km 23,7 - P4 - Cabana Ciucas(1613 m) : 

Da, e un loc unde se poate ajunge cu mașina pentru cei care merg mai putin pe munte. Aici, mâncare multă și bună-dispoziție. Ajung în 3h asa cum îmi prevestea în glumă Mihai T. la start. Înfulec ceva, destul de mult în 3 minute și plec. Da, recunosc, sunt "sac fără fund"( mănânc și ies des) la mâncare cum îmi zic fetele, prima ar fi sora-mea. Destul de fresh o iau repejor către Vf Ciucas,fără prea multi prin jurul meu.Eram chiar asa în față ? Cursa era lungă de tot și strategia de alergare ușoara nu ținea.


Km 26,5 - P5 - Varful Ciucas(1954 m) - foto stânga:

Destul de fresh, în vârf, aud ca am al-10-lea timp ceea ce era de domeniul fantasticului. M-am gândit, bineînțeles,că voluntara doar mă "incuraja prin omisiune". Descoperisem ulterior că, în realitate, eram doar pe loc 15, tot incredibil.

Km 32,6 - P6 - Pas Bratocea(1276 m) - DN1A:

Ajung aici într-un timp bunișor de 4h:25m. Stau vreo 10 min cu o gașcă mare de oameni, chiar era timp și de spus bancuri.Cei de top 10 nu stau atâta. Aveau și redbull la 500 ml, fără bere însă. Amândouă au același efect pentru mine. Oficial,voi renunța la asa ceva în curse. Încarc maxim bidoanele, mănânc la fel, căci aud că următorii 18 km nu au apă deloc ceea ce era fals.

Km 42,3 - P7 - Vf.Grohotis (1749m) :

Acest kilometru m-a salvat. Am avut singurii 2 km ( Km 35 și 36 ) din toată cursa în care rezerva de sare a scăzut dramatic cât și electroliți încât a trebuit să mă opresc o dată pentru 2 min și încă o dată la km 40 pentru 7 min. Am totalizat vreo 7 min de pauza pe o distanta de 10 km.
As spune ca aveam o "pierdere" de 20 min de la cabana Ciucas până aici.

Km 47,4 - P8 - Vf Ulita( 1512m ) :

E un drum interesat până aici. Mergeam și alergam pe un forestier care se bifurca.Drumul bun și mai lung e în dreapta și nu cel din stânga direct către o cruce. Pe drumul bun sunt întotdeauna sunt niște câini simpatici care te anunță din depărtare ca vor alerga oricând mai tare ca tine.De data asta am strigat la stăpânii ciobani și i-au chemat cu niște ligheane de mâncare .. he he. De pe drumul forestier, traseul de cursa o cotește brusc la stânga pe iarbă și o coamă mica de deal spre cruce.Beau apă, glumesc putin și o iau pe coclauri pe o iarba nasoală de tot, înaltă cu bucăți de pământ în care riști sa-ți rupi ceva. Drumul coboară în pădure.Track-ul oficial GPS de pe site-ul Ciucas, te înșeală putin sau chiar ceasul Fenix 3 al meu are niște erori grave. In cursa era bine marcat.
Am coborat prin pădure și urcat pentru a ieși pe dealuri descoperite în bătaia soarelui. Remarc în spatele meu o fată. Venea mai repede ca mine. Ajung în final la un izvor unde curge apă o picătura de apa pe teavă. Discutam cu fata deja, Ioana, care ajunsese, în final,pe loc 2 ulterior.Terminase chiar 7500 Elite.
Ma întorc putin, după ce urc un delușor, pentru a lua un bidon cu apă de la izvor. Cam pierd timp inutil.Curgea foarte încet. Nu știam de următorul punct alimentare la numai 300 m. Ioana știa căci nu s-a oprit nicio clipa la izvor. Mie nu mi-a zis.Uite ca eram fete care alergau singure și nu se temeau de o eventuala cădere a nopții.Ce înseamnă experiența turelor lungi de ultra !

Km 51,4 - P9 - Stana Nebunu (1369m):

Aveam un timp uimitor și neașteptat de 8h:22m. Hopa, la punct beau doar apa muulta, păstrez 1 bidon încărcat deja de la izvor, îl vad pe Dumitru așezat spre surprinderea mea (ceva probleme), fac cunoștință oficial cu el. Il știam de pe Strava și culmea, suntem vecini de parc în București.Sa zic ca pierd 2 min și după numai câțiva pași mari  o ajung pe Ioana.Ce naiba eram asa "Speedy Gonzales" ma miram si eu. Mai aveam doar 10 m până la baraj Măneciu, Morgana pentru ciorba mult gustoasă și alte proteine "sănătoase" din carne.

Km 61,8 - P10 - Baraj Măneciu (603m) - ora 14:40 :

Pare ca am coborât mult de la 1369m la 603m pina la baraj.Erau doar 10km.Estimare să ajung în 50-55 min, adică după 9h:10m - 9h:15m.Insă am întâlnit pe parcurs o alta fata, tot Ioana ca nume, loc 5 și am socializat vreo câțiva km. Am ajuns după 9h:40m. Fenomenal ca timp și ca stare fresh, oricum.
Mă pun imediat pe luat de toate,inclusiv ciorbică, redbull care îmi da aripi (iarăși, o prostie) și stau să mă mocăi la mâncat, la schimbat șosete, adidasii era cazul dar am decis ca nu,pus la încărcat ceasul Fenix 3, etc etc , ii vad pe alții cum se grăbesc și mă întrebam de ce. Si trec ...50 min fără sa realizez.Enorm de mult având în vedere că eram bine. Când să plec dau de Florin Simion, un alergător extraordinar pe munte și asfalt.De data asta, neantrenat cum zice el și prins în multiple evenimente personale și cu tensiune mare de la lipsa de somn. Ca și mine, de altfel, poate eu mai mult antrenat anul acesta, cum mă "peria" Florin ;) Am plecat amândoi spre marele necunoscut, credeam că voi urca 14 km prin pădure. Era ora 16:30 când am plecat.

Km 73,5 - P11 - Vf lui Crai (1447m): 

Forestier continuu 16-17 km cu vale și deal însă per total urca vreo 500 m. Oficial cică vreo 800 m. Am luat-o ușurel cu Florin,ne-am dat mana oficial.Am făcut cunoștință cum zice el.Ne știam dar nu ca și oameni.Un om deosebit pentru care merita dat la o parte orice dorință de a performa. Imi depășisem cu mult capacitățile până la baraj.Ne luam cu vorba, cu povesti de viată, cu câte o fotografie, Florin mai constata din când în când că mergem prea încet și ii înțepenește ceva, mai alergam ușor să nu explodeze tensiunea la cap a lui Florin sau să apuc eu să trec în alt mod. Modul "Conversatie" îmi plăcea de minune.
Cam asa arată forestierul ăsta.

Punctul lui Crai era la km 76 (nu la km 73,5) și era doar o cișmea cu apă amenajată. Adevăratul punct era la km 77,3 după urcări pe forestier (cred că Belvedere se numea punctul), era Victor I. acolo ca voluntar care făcea poze grozave și nota toți alergătorii ca ora de sosire.A făcut chiar share la listă dar nu am mai găsit-o ulterior.Mi-a plăcut că puteam compara ce s-a întâmplat cu unii alergători buni după acest km. Merci în numele tuturor, Victor !

Km 86,4 (oficial 81,8) - P12 - Sub Tabla Butii (1273m):

La finalizarea drumului forestier ( vreo 27 km de la baraj până aici), e un punct mic și inimos de alimentare la intrare în pădure în coborâre. Erau Dinu T. și Octavian I., l-au recunoscut pe Florin, am luat putină apă în bidon. După Dinu, cică mai erau 15 min până la următorul punct. Cred că timpul ăsta era pentru cei de top. Era enervant de alergat pe un forestier cu șanțuri mari la vale, pe întuneric doar cu frontalele.

Km 88,8 (oficial 84 ) - P13 - Valea Stanii (965m):

Mâncare cât cuprinde aici. Îmi făcea cu ochiul multe bucate, dar cumpătat cum sunt, mă arunc mai mult pe brânză sărată și cu roșii. Dau să înhaț un cârnăcior dar ceva ma oprește. Il vad pe Florin cu sunculita, părea gustoasa.Gelurile nu mai mergeau demult la mine, doar apa. Aici aveau și ...COLAAA. Am băgat și un shot de cafeina iar Florin singurul Activator.Urma să urcam cea mai tare urcare văzută de mine vreodată.

Km 96,8 - P14 - La Rascruce (1804m): 

De la punctul de alimentare, urcăm ușor spre Zăganu( în poza de mai jos și apoi spre Vf Gropsoare pe creastă),lin și încet-încet urcuș normal prin pădure. După vreun 1,2 km de mers asa, cărarea cotește spre stânga și .. ALELUIA. Urma cam 3 km de chin la o panta de 60-70 grade , cred, cu o diferență de 900m de nivel.Urc în cadență normală pentru mine.Florin putin mai în spate simțea ceva la stomac. Sunculita servita la checkpoint vorbea acum. O întâlnesc pe Ioana, loc 5,care se abia mai urca și picioarele nu o mai ajutau.Am adoptat-o,am întrebat-o dacă rămâne cu un alt alergător care se vedea în vale, era bucuroasă să rămânem cu ea, ne așteptam pe câte o buturugă, pardon câte o piatră sau rădăcină de copac. Eu vorbeam mai des, mai strigam, Ioana mă întreba cum de sunt asa de fresh, iar după un timp Ioana începuse sa-și revină, o luase înainte,o mai strigam din când în când să ne aștepte, dar sus nu am mai găsit-o. Florin încă nu-și revenise.Abia sus unde ne așteptau Iulian G. și Cristina C.,am servit câte o roșie și deja Florin era mai sprinten (Mulțumim voluntarilor inimoși !). Urmau încă 2 km de creastă în urcare și semi-coborâre intre Zăganu și Gropsoare, cu ceată densă și anunț de front atmosferic ploios. Descifram destul de greu marcajele luminoase intermitente cu rosu plasate la 50 m fiecare la înălțime, mergeam practic foarte încet căutând următorul marcaj.Verificam cu eventuale benzi legate pe jos, dar nu erau. Terenul umed, alunecos, iarbă și pământ în gol alpin. După rătăciri prin bezna și ceată, ma întrebam
ce căutam eu acolo dar mă simțeam bine, nu știu din ce motiv. Ne întâlnim cu unul din voluntarii din cort ( Ce oameni adevărati să stea acolo în ploaie la cort :) ) care ne direcționează către stânga la 90 grade prin ceată,ploaie și întuneric. Cred ca era "La Răscruce". Gataaaa cu urcările !



Km 99,8 - P15 - Cabana Silva (1277m) sau Muntele Rosu : 

Coborârea părea scurtă și destul de abruptă pe un teren umed deja.Ploaia se oprise.Eu și Florin eram destul de odihniți. Mersul în urcare/coborâre prin ceata din golul alpin ne-a dat răgaz de recuperare.

Deja o parte era prin pădure destul de scurt. Am ieșit din pădure observând o "linie de lumini" pe jos ca la aterizarea unui avion pe timp de noapte.Erau marcajele fosforescente. Voluntarii de la punct porniseră goarnele.Ne văzuseră în noapte de departe.Nu-mi era foame, în mod straniu.Erau cornulețe,măsline, brânza, cașcaval, fructe, destule ce mai.Am luat însa niște agheasma mare de dimineață ... veșnica COLA.Florin lua pe săturate din bunătățuri. Am dat sa plec ușor înainte, alunec pe iarba umedă și o trântă ușoară, mă îndepărtez și îl aștept pe Florin sa-și aranjeze echipamentul pentru ultima parte de coborâre prin pădure și o bucată de forestier. Alergam bine,repede, ne mai oprim putin din când în când.


Km 104,1 - Sosire - Cheia(883m)

Intram în final în Cheia, pe lângă niște case, niște câini pe drum, mergem fără să alergăm altfel ne-ar fi alergat ei putin mai tare. Ne depărtam și continuăm alergarea până vedem FINISH-ul.Destul de proaspeți alergam mână de mână victorioși cât putem de tare la vale, deja pe sosea.Ne-am îmbrățișat la final pentru cursa asta superbă.Eram destul de fresh amândoi.Eu, cu mai putina experiență, eram super fericit de energia și prospețimea după o asemenea cursă.














Am mai stat putin la povesti, mâncat din nou o ciorbă de la masa din Sala Sporturilor și direct la culcare ... în cort. Înainte de asta mă gândeam la cele 2 grupe de prieteni entuziaști de la start( Mihai+Cornel - obiectiv 22 ore și Adi+Alex - obiectiv nedefinit). Putin mai târziu, spre surprinderea mea, eram trezit de prietenul Cornel incantat de timpul meu, ne-elocvent pentru mine, care terminase împreună cu Mihai în 20h:30m, super-tare.Bravo băieți ! Vorba lui Cornel, pe care i-o întorc acum : "Aveți potențial !" ;)

După un somn scurt, iau micul dejun cu un alt Florin I., loc 6, un experimentat al ultra-ului Ciucas,stau la vorbă cu Adi,Cornel și alții. Se pregătește deja cursa copiilor.Plec repede cu Mihai spre Bucuresti fără să mai stau la premiere și poze. Poate la anul ;) Dupa 1 săptămână deja făceam prima alergare prin parcul meu iubit din Bucuresti.Am scăpat fără nicio durere la mușchi, articulații, genunchi etc etc doar deasupra labei piciorului ceva am resimțit din cauza unei călcături strâmbe la vale înainte de Măneciu.

Felicitari de final 

Organizare excelenta, marcaje pe măsura, mâncare din belșug și fără comentarii, voluntari de excepție și inimoși fără de care un asemenea concurs nu ar fi posibil.Am auzit si critici la adresa organizatorilor pe care am încercat sa le estompez.Chiar am participat prima data aici si ca organizare a fost excelent.

Si nu in ultimul rând, Felicitări găștii mele entuziaste pentru tot și , în special, lui Mihai T. pentru sfaturile prețioase despre cursa și pentru antrenamentele în Ciucaș.

Pentru viitor 

Cu mâna pe inima, cursa asta se termină in 16h:30m pentru mine și chiar fără antrenamente speciale, dar cu ințelepciune, se poate face în 16h. O atenție deosebită si unde am observat comportamente similare la alții și renunțări, este forestierul de 10 km intre Pas Bratocea si Vf Ulita și cei 27 km tot forestier intre baraj Măneciu și Sub Tabla Butii.Sunt câteva alte detalii care fac o diferență.

Sa ne auzim și la anul sănătoși, bucuroși de alergare, antrenați și mai înțelepți ! Bineînțeles, dacă ajung pe Mont Blanc la vreun concurs cunoscut, Ciucas Ultra se va mai amână cu alti ani ;)


luni, 31 octombrie 2016

Maratonul International Bucuresti 2016 - Am "promovat" clasa

Data cursa : 09.10.2016

Nu am cum sa ma laud cu un numar impresionat de maratoane (5 la numar in circa 3 ani) dar cu siguranta pot sa ma laud cu a-3-a participare la MIB. Si cred ca imi place atat de mult soarele incat a fost o zi minunata cu soare de iarna timpurie.A plouat cu 1 zi inainte, a fost soare la maraton si ploaie a doua zi. Asemanator a fost si la Triatlon Mamaia 2016 unde valurile s-au linistit dupa multe zile,vant minim si soare maxim (detalii aici).La fel si la toate weekend-urile de vara la munte.

O particularitate importanta de anul acesta a fost si separarea clara a Maratonului montan Piatra Craiului de data de desfasurare a Maratonului Bucuresti ceea mi-a permis in premiera sa particip la 2 maratoane distantate doar de o saptamana.Mai multe detalii despre MPC aici.
Dar si faptul ca am realizat ca se poate sa fac fata cu brio la aceste curse lungi. Succesul de acum, in premiera pentru mine, se datoreaza MPC-ului.Chiar daca nu am tras acolo, m-au durut muschii coapselor inca 3-4 zile asa incat dupa maratonul asta de sosea nu aveam absolut nimic si puteam sa reincep alergarea imediat.


Asadar, un nou MIB si o gramada de cunoscuti alergatori. O incalzire obisnuita dar scurtata la 1 km cu Paul care avea o masca pe gura si nas de speria si fortele de politie prezente (elevation mask, cred ca se numea ).Noutatile fata de celelalte maratoane au fost :

1. Pantofi sport noi si usor de aceia cu care
     alerga meseriasii, adica foarte usori.Vechii  
     Asics Kayano erau mult prea grei.
2. Un echipament propriu nou, portocaliu pentru
    mine, care culmea s-a suprapus cu tricoul oficial dat de organizatori (poza alaturata).Deja ma
    gandeam la cum o sa fiu pierdut in marea portocalie.
3. Noua achizitie in materie de ascultat muzica - factor important de altfel
4. Un antrenament de vara montan intens sincronizat cu unul de long run-uri prin Franta pe teren
    adecvat pentru alergatori ( 1 saptamana cu vreo 75 km ).
5. O atitudine directa orientata pe alergare, presarata pe alocuri cu socializari de inceput ( Alin,
    Mircea ) si linistea aceea a unui om pregatit care stie ce vrea .. sic,sic Bogdan, te astept in "clasa"
    asta ;)
6. O lipsa de mancare totala in dimineata de dinaintea maratonului. Dupa 2 maratoane "esuate" si cu un triatlon Mamaia cu dureri in zona ficatului, m-am lasat de laptele cu seminte si/sau oua la mic
    dejun.George, mii de multumiri si te adaug la "Hall of fame" !
    Da,sunt slab si mancacios, un sac fara fund cum zice iubita de sora-mea ..he he
7. Posibilitatea de inscriere pe medalie a numelui si timpului (pentru prima data la MIB)

Cu Paul in poza alaturata, cel cu un PB la semi-maraton sub 1h:30m si neinscris pe medalie :)

Traseul era ca si anul trecut, unul dintr-o singura bucata, doar unele mici segmente le parcurgeam de 2 ori. Toate urcarile erau incluse in circa 18 km de alergare apoi un plat combinat cu fals plat inspre Arena Nationala. Am pornit maratonul pe un pace de 4:50 - 5:00 avand in vedere dealul imediat ce urma de langa Parlament si incet-incet acceleram chiar fara sa-mi dau seama.Muzica si pantofii sport ultra-usori erau de vina ;) Pe la km 2 vine din spate lansat sa ma salute si sa ma incurajeze Claudiu, un MTB-ist feroce si alergator bun.Era iepure de data asta. Imediat socializez cu Alin (la semi) si apoi cu Mircea(maraton). Dupa vreo 5-6 km eram singur in ritmul meu pe o Cale a Victoriei supra-aglomerata de semi-maratonisti si stafeta.Ma alimentasem bine cu lichid inainte, nu mai aveam nevoie de pauze tehnice ca la anterioarele 2 MIB-uri, saltam bine pe pace mediu de 4:40 - 4:43. Am tinut-o tot asa pina la km 26. Era o premiera oricum si pentru mine.


Alimentare clasica inceputa pe la km 10 si cateva geluri de suport pentru pace-ul maret. Inclin sa afirm ca alergarea de sosea nu se compara cu cea montana. Destul de "plictisitor" sa tii o directie(ca doar incerc sa tin si eu o trasa GPS cat mai corecta, nu-i asa ?) cand vad pe multi ca ma intrec si mi se pun in fata si dupa cativa metri incetinesc. Cred pe undeva pe la km 8-9 aud un zgomot si o vad o agitatie de maini.Miros de la o posta optimismul, sinceritatea,bucuria, entuziasmul.Imi place la nebunie.Era Bogdan P, evident, cu o figura vesela incat ma asteptam deja la o poanta la care nu aveam timp sa-i raspund. Era examenul de trecere in alta clasa pentru mine ;) si stiu ca avea incredere in mine facand poante pe grupul de Alergare facebook.M-am bucurat sa-l vad si a fost singura data. Supriza a fost sa-l revad ca suporter infocat pe Mihai, pietrean de-al meu si om de munte, ultra-maratonist si mpc-ist.Era pe la km 11-12 asezat strategic la statia metrou Izvor.
Am zis sa mai fac o alimentare cu apa pe la punctul de la km 15 si una in deal pe langa palat Parlament la km 18. Mai consumasem si 3 geluri mici de 20 g.Nu stiu daca au avut efect sau nu.
Cert e ca zburam imperturbabil fara nici un gand notoriu.Iar MUZICA faina de tot din urechile mele,ma purta mai repede spre finish !
La km 22 am incercat un shot cu cafeina, nu ca as fi simtit, doar ca precautie si inca 5 km a fost excelent. Aveam o medie de 4:43 fenomenala, pentru prima data. De la km 27, incepeam sa simt piciorele mai grele sau doar era fals platul de pe Bd.Unirii astfel ca la km 30 m-am oprit sa beau multa apa si sa incerc ultimul shot cu cafeina.Eram cu Personal Best la km 30 cu medie de 4:46. Aveam un timp de 2h:22m. Fenomenal ! Mai erau doar 12 km pina la final.Ar fi insemnat in acest ritm 58 minute, hai maxim cu pace 5:00 doar 1 ora. Insemna ca urma un rezultat mare de 3h:20m daca continuam asa.
L-am observat in spate la diferite intoarceri si pe Andrei Gligor, o mai veche cunostinta din ultimii 2 ani, inclusiv la MIB ( MIB 2015 aici ).Era pacer atunci ...cu crampe ;)

Din pacate, picioarele imi erau mai grele decat eram la km 25.Mult mai grele si doar facusem 5 km.Mai mult, intentionam sa maresc ritmul dupa km 30. In acest fel, cred ca am mai facut opriri sa ma alimentez cu apa fie am mai mers cateva secunde de vreo 3 ori la urmatorii km : 34; 36.5 si 41.
La km 37 ma asteptau fotografii mei personali.Eram in ritm, nu prea s-au putut tine dupa mine. Pe ultimii 2 km doream doar sa tin un pace bun cat sa fie sub 3h:30m si m-am concentrat pe asta. Se vede in poza alaturata.
Deasemenea Andrei Gligor a venit tare din spate pe ultimii metri, chiar 50 m reusind sa treaca linia inaintea unui incepator ca mine (nu stiu daca sa spun despre mine ambitios, poate e prea mult).Se vede in poza alatura in spate ... he he.
Am terminat sub 3h30m si am trecut clasa in alta categorie de alergatori.
Voi continua sa zbor ;)

Timp care ma multumeste si mai ales locul la categorie :

Timp efectiv(PB)  : 3h:28:14s
Loc categorie        : 10  / nu pot sa zic ca nu au filtru la lista de rezultate
Loc general           : 117 / 927


Multumiri si salutari calduroase celor care mi-au fost aproape ! 

Laurentiu : esti inimos rau, frate si un ucenic tare bun ! Te astept in alergare ;) !

 Hall of Fame ! 
cu cele 3 participari la MIB :)
Cat timp se inscriptiona medalia, am fugit repede la volanul unui TIR al unui suporter infocat si pozar personal ;) De fapt, urma sa aiba un drum lung si facuse un efort de placere sa vada atmosfera unui maraton in timp ce altii injurau ca traficul a fost oprit si deviat in Bucuresti.Inima omului si gradul de intelegere fata de ceilalti spune multe !

                          






Un "prim la dublu" - Primul MPC si primul in sens invers - Maraton Piatra Craiului 2016(montan)


Data : 01 Octombrie 2016

Cu un picior de Crai,
Pe o gura de Rai ...

Imi era putin teama de un maraton montan inainte cu o saptamana de cel de sosea de la Bucuresti. Era prima data cand se intampla ca datele calendaristice ale acestor doua maratoane sa fie separate. In plus, era primul MPC pentru mine si culmea, cum mi se intampla mie, sa fie si primul in sens invers dupa o perioada de 10 ani in acelasi sens. M-am trezit si eu cand au aparut niste schimbari :) Asa a fost si la triatlonul de la Mamaia anul asta : inot in mare in contextul in care stiam ca e in lac.Aveam teama de mare.
Dar, iaca soarta ma pune numai in fata schimbarilor ... in bine.

Se anunta ca fiind cel mai frumos maraton din tara, nu insa si cel mai greu. Sa mai adaug si ultimul capac : Nu am fost niciodata in Piatra Craiului. Deci, inca un motiv de "prima data".

Cica, din slaba mea experienta de viata, "prima data" se traieste mai intens si nu se uita niciodata.


Ajung la Zarnesti cu inca 3 baieti de baieti, ajunge si Mihai cu noua sa achizitie, ridicam kitul si ne cazam la o pensiune noua si frumoasa la vreo 12 km de locul de start. Evident, neexperimentati toti in privinta cazarii in zona MPC, am gasit in ultima clipa loc de cazare datorita lui Cornel.Avea el relatii ;)
Cursa mare, multi participanti (vreo 800 multi prea multi pentru o cursa montana), multi cunoscuti cu experienta,un covor rosu pe care au aterizat direct in fata, in aplauzele tuturor,cei meritosi in cursele anterioare sau cursele internationale.Foarte frumoasa initiativa organizatorilor. De remarcat un veteran la categoria 70+ ca si participant mult apreciat ...

Profilul mai ciudat ca nicioadata pentru cei experimentati, pentru mine doar o curiozitate placuta :) O diferenta de nivel pozitiva cam de 2300m pe 41 km, care de fapt au fost cam 38 km pe ceas.Destul de usurel spre deosebire de Retezat SkyRace tot cu 2300m dar pe 28 km.


Startul si primii 2 km sunt pe sosea si destul de rapizi daca ai un "motor" bun. Ma luase viteza cu 4:25 si 4:30 ca pace.Mihai si Lau ramasesera mai in urma si se intrebau, cu siguranta,cei cu mine.Eu stiam : Hai sa-i motivez sa ma prinda ! Lau mi-a zis ca va profita ca eu nu voi trage la cursa asta avand maratonul de sosea dupa o saptamana. Asa era :)
Traseul se continua pe urcari usoare si alergabile inca vreo 2 km culminat cu ceva mai dificil intre km 5 si 9.Undeva pe la Km 7,5 pe ceasul meu ma depaseste Florin Simion, un alergator foarte experimentat.Eram surprins sa fie in spatele meu pina atunci.Si apoi el a terminat in 5h38m cu o ora inaintea mea.Deasemenea in varf,pe ceasul meu, km 9 ma depaseste si Carmen Albisteanu( ulterior am mai depasit-o la vale chiar daca luasem 2 trante).Ii citisem, inainte de cursa, blogul cu MPC 2015 sa am si eu habar de cursa asta.Urca incredibil ca si tehnica si nu numai.Si ea a terminat in 5h35m.
Deci, pare o tactica buna sa alergi mai incet la inceput. In ceea ce ma priveste, nu fusese dificil pina aici si ...gata, urma sa se termine prima urcare la km 9. Pe figura, pare sa fie gresit km 12,5 ca si varful primei urcari dar poate sunt si erori mari de GPS. O discutie pentru prietenul Bogdan cum calculeaza ITRA aici.
Poate MPC-ul nu e acreditat ITRA si atunci as putea avea dreptate cu Garmin-ul meu de triatlonist Fenix3...he he.
De la km 8-9 nu mai e mult pe coborare pina la Plaiul Foii , primul punct de alimentare.Dar, am uitat sa zic de echipele de incurajare de pe traseu care mi-au dat emotii mari. In varf, chiar canta o fata cu voce angelica la chitara, foarte frumos,de altfel, cu toate ca nu am auzit bine ce spunea in versuri.Parea ceva nepotrivit dar nu aveam timp prea mult.Veneau Lau si Mihai din urma doar !!. De Cornel imi parea rau ca nu a participat cu toate ca a facut drumul pina acolo.Se inscrisese sa-mi faca o surpriza placuta ...he he.De la cursa 2x2 din Fagaras din August, nu se mai antrenase deloc.

Coborarea din primul varf era alunecoasa pe niste pietre netezi, cu radacini sub o umiditate cu ceva noroi.Plouase in zilele anterioare.Am luat trante aici ce mi-au afectat cotul drept.La palme noroc cu manusile de ciclist. Aproape de Plaiul Foii ma intrece Carmen intrand in filmarea mea video. Deh, mai si filmam ca am o samanta de artist in mine. Ajung la Plaiul Foii, era km 12,5 si il intalnesc pe Alex (din poza de mai jos) care imi zice sa alergam impreuna de aici incolo. Eu refuz sa mai alerg pe drum drept forestier asa ca a luat-o inainte. Aveam nevoie si de o pauza tehnica la un copac mai ferit de multitudinea de fete ce ma intrecea.Ce sa-mi fac, mai sunt pudic uneori :) Forestierul il parcurg la o socializare cu un alt maratonist de sosea (din poza alaturata).

Vreo 1,5 km si incepe urcare cea mare si inspaimantatoare de vreo 10 km alternand cu niste coborari mici. Am baut multa apa pe traseu cu toate ca aveam in spate un litru ... dar nu iesea bine pe furtun. Nene, si rucsac cu de toate aveam.
Il simteam la urcarea asta.Ma intrebam cum au facut control la echipamentul obligatoriu. Am vazut destui fara hainele cerute ca obligatorii.Practic erau multi FARA rucsac si evident fara echipament cu maneca lunga.Da, eu eram pentru prima data si nu stiam.
Pe urcarea 2 din profil, fenomenala, solicitanta, nu am prea tras, am facut multe poze, chiar serveam si cate un baton, am si stat langa niste fete frumoase rontaind cate ceva. Ma gandeam ce fac Lau si Mihai. Pe Alex l-am lasat inainte sa se duca insa nu m-am gandit ca e asa de aproape in fata mea cand am auzit timpul lui la final.
Peisaje superbe cu pereti de stanca,urcari chiar pe cablu aproape de varf, portiuni in care se putea chiar alerga la deal Ma gandeam sa ma menajez mereu.Sus de tot erau Valea Urzicii si saua Funduri ulterior cum se vad pe poza de profil de mai sus in articol. Ah, si aici se sta, nenica, la coada incat se pierde muuult timp. Asa-i la un maraton montan ... aglomerat.

Chiar am mai calcat stramb de vreo 2 ori incercand sa alerg si STOP. Am zis ca voi cobora dupa km 24 cu grija, fara nicio tragere. Am ramas fara apa, impropriu spus, caci aveam 1 litru de lichid in spate.N-am tras din el. Deh, era palinca mea ascunsa  ;)
Aproape de punctul cu apa de la km 29 pe profil (pe ceasul meu la km 25) nu mai alergam de ceva timp.Mergeam in coborare.Si am mers inca 1,5 km pina la punctul de alimentare. Stau aici si infulec bine.Vreo 8 minute in total. Enorm ar fi spus un performer. Ii asteptam pe Lau si Mihai.Ma intrebam cum de Mihai nu ma depasise la cat de bine performase la Ciucas 100k. Vad ca nu vin, gata, am zis .Pina aici, asta a fost sansa lor. Si am tras ultimii 12 km destul de tare.Eram plin de energie si vedeam deja maratonul urmator de la Bucuresti.Portiuni drepte, cu putin deal pe alocuri, cu coborari usoare, alergat de rupeam, am trecut vartej pe la ultimele alimentari, am intrecut destui concurenti obositi.Cred ca se intrebau de unde mai am rezerve :) Eram incurajat si conectat la energia suporterilor. Ultimii km au fost pe un forestier si asfalt de sosea tot la vale. Destul de simplu, banal.
Camera mea video nu mai putea filma demult timp.Se blocase.

Finalul ma suprinde in pozele de mai jos sau alaturate : tot zambind. Da, da , zambeam ca Lau si Mihai nu m-au ajuns...glumesc, sigur.

La final, cum stateam intins pe iarba la finish, il vad pe Lau cu 10 min ajuns dupa mine.Vine cu inima larg deschisa si ma intreaba de timpul scos :) Da, pentru comparatie ...he he. A alergat in continuu si a dat tot ce a putut din el sa ma intalneasca.Nu a fost sa fie azi :) Are maaare potential. Bravooo, Lau ! Mihai a abandonat cu o durere la genunchi la Ploiul Foii. Iar prietenul Bogdan( apare prin conversatia de FB de mai jos ) daduse in mine cu mesaj pe facebook sa ma tina la curent cu deplasarea lui Lau si Mihai de parca eu stateam pe telefon in timpul cursei ...ha ha

In final, vorbeste timpul scos : unul caracterizat de alergare pana la Plaiul Foii si pe ultimii 12 km.Restul m-am menajat si asteptat pe baieti.
                                 
                           Hai sa zicem un timp mediocru de :
Timp
6h:42m pentru 38 km pe ceas( 41 km oficiali )

Open        : 266 din 773 (30-40%)
Categorie : 74 din 211 (30-40%)
Rezultate  http://time-it.ro/2016/MPC/

Si mai jos o conversatie "feisbuciana" amuzanta legata de rucsacul meu incarcat si de pataniile mele cu bagaje stricate pe ruta Bucuresti-Paris-Bucuresti cu Tarom si AirFrance (chiar in Septembrie 2016 cu bagaj nou cumparat si alte 2 platite la inceput de an ) :)

Bogdan Pop Bai da ce rucsac greu ... :)))
Petrica Crismariu Yep, 1 litru de palinca asigurat ,neconsumat 
Petrica Crismariu

Write a reply...
Paul Matei ia si un troller data viitoare Petrica ...nu poti sa stii peste ce situatii neprevazute dai
Petrica Crismariu O idee buna  ! Oricum se strica pe traseu si o să-i folosesc roțile pe coborare ,poate am viteză mai buna 
Petrica Crismariu

Write a reply...
Bogdan Pop Cred ca il avea si pe Cornel in rucsac 
Petrica Crismariu Cornel ,a rămas acasă ,de data asta 
Petrica Crismariu

Write a reply...
Ionut Stoenescu Se vede Centripeta...See Translation
Petrica Crismariu Totul la vedere  Sunt transparent ,doar palinca de 1 litru o ascund  în bidon ...na v-am spus-o 
Petrica Crismariu

Write a reply...
Petrica Crismariu Măi,băieti,sunteti de comă ...data viitoare să veniți și voi toți să facem să râdă "Craiul" si ceilalți performer-i obositi de pe traseu 

Invataturi : 

- Evolutia extraordinara a lui Carmen in decursul unui an cu circa 1 ora ca si timp lasand in urma
  multi maratonisti de sosea/munte pe care ii stiu si erau mult,mult in fata ei si a mea.Motivant !
- Tehnica ei de urcare foarte interesanta ( am avut timp sa o vad .. daca se mai si relaxeaza omul ;) )
- Bucuria de alerga fara nici o presiune
- Faptul ca pot cu 2 maratoane la interval de 1 saptamana.Recuperarea e cheia, Alex sa traiasca !
- Faptul ca pot sa dorm 4 ore in noaptea de dinainte si sa alerg onorabil (mi s-a intamplat la toate
   alergarile montane )

Si ...felicitari organizatorilor pentru tot ( mai putin pentru controlul riguros la echipament obligatoriu.Fara rucsac si fara menajare, treceam clasa si la montan ;) ) :

- muzica pe traseu ;
- checkpoint-uri incarcate,covorul rosu
- modalitatea de apreciere a celor merituosi

La final, in poza din stanga, l-am intalnit pe Ionut.Supriza !! Si muschetarii alergaciosi la MPC 2016 mentionati in articol sunt in poza din dreapta jos.De la stanga la dreapta: Mihai, Alex, Lau si autorul.


Si ...medalia de maraton montana cea mai faina de pina acum la participarile mele ... tricoul lasa de dorit fiind un bumbac de purtat prin casa ;)