Inceputul si povestea primului meu maraton

06.10.2013 

BIM - Bucharest International Marathon 2013

Am preluat legatura de la Bogdan si iaca dupa cateva saptamani reusesc sa astern gandurile primului meu maraton.

Incercarile ne definesc,as zice, si nu numai in sport. Am incercat si mi-a iesit un 3h:48m:16s. Cum asa ? Ma intreb si acum. Dar, sa analizam putin.

M-am apucat sa alerg acum fix 1 an datorita unor prieteni: Bogdan,Narcis,Paul,Florin,Clara etc.Am invatat teoria si motivatia necesara de la ei, insa, in mare, tot cum simteam eu alergam. Adica, nu prea mult dar intotdeauna pe puls. Cu doar un semi-maraton in Mai 2013 la Bucuresti, cu mai multe competitii de MTB, un triatlon simplu, mi-a cazut cu tronc acest maraton. Doream sa fie o surpriza pentru prieteni si sa ma prezint direct la start alaturi de ei si sa vad ce iese. Asa ca am inceput tarziu sa ma antrenez si in luna Septembrie am 'hoinarit' circa 203 km, in special orientat pe antrenarea articulatiilor si mai putin pe puls.

A fost din scurt.Unii fac 3-4 luni cu programe serioase gen Asics sau carti ale unor celebri alergatori si vin eu care am vreo 200 km intr-o luna si alti 300 fragmentati pe vreo 8 luni si scot sub 4 ore. Cum ar zice Narcis, fiecare s-a nascut cu un pace.Ramane sa-l descopar pe viitor.

Cursa propriu-zisa

A venit si ziua cea mare. O zi superba cu atata lume si energie cumulata gata sa explodeze intr-un start fulminant. Incep alergarea alaturi de prietenul Bogdan si zic sa ma tin cu el caci avea o strategie de cursa bine definita si ... logica, as zice. Eram cu vreo 2 minute in spate fata de linia de start. Nu trece 1 minut si imi dau seama ca ar fi necesara o oprire tehnica (de pipi cum zice Bogdan pe blogul sau ). Trag o privire, e coada mare, renunt, merg mai departe, incerc sa indepartez gandul unei curse esuate. Imediat dupa start, se produce un blocaj, multimea se opreste, eu inca nu. Datorita usoarei presiuni, am decis sa alerg mai repede si sa ma opresc mai incolo.

In primii km, am inceput mai tare, alergam pe bordura sau pe iarba, si deja ma incercau niste dureri la tibie si gamba stanga. Aveam jambiere de compresie pentru prima data si ma gandeam sa scap de ele. Continui asa.
Il depasisem pe Bogdan, credincios pace-ului de 5:30 si strategiei sale. Pulsul foarte bun pentru mine (155 bpm) la pace de 5:10, mi-a dat curaj si am apasat pe acceleratie. Fara nicio oprire de hidratare,il depasesc pe Andrei pe la Arena Nationala( km 8 ),inscris la semi, care imi striga sa o las mai incet ca voi vedea eu dupa km 30.

Eu stiam un lucru : oprirea tehnica urma fie la km 15 fie chiar la 21 si apoi urma sa alerg cot la cot cu Bogdan.Asa ma gandeam.

N-a fost sa fie caci la km 12 il ajung pe Paul si Doamne-Ajuta ca am ramas cu el : 25 de km alergati cu voiosie, incurajari reciproce, mentinerea pace-ului dorit. Am si uitat de alte presiuni.
 
Am facut prima tura de semi cu PB personal 1h:50m si am primit de la fetele mele o sticla sanatoasa cu ... de toate.

Pe la km 24 un tip ma intreba daca alergam pentru 3h:45m, i-am zis ca nu stiu ca-s prima data la maraton, a ramas uimit, ne-a intrebat daca poate sa alerge cu noi. Ni s-a mai alaturat un tip. Eram un grup vesel. Dupa vreo 4 km au ramas putin in urma caci Paul o luase mai tare ( decat pace-ul stabilit ) dupa AC-DC-ul din urechi si eu ... dupa el. Dar, era bineeee de tot.

Am ajuns la celebrul km 30 de unde pentru mine fiecare km in plus insemna un nou Personal Best.Imi dadea aripi. Nicio durere majora. Paul tot mai aprig de picior si tare voios, imi zicea ca de la km 35 incepe alta cursa. Ne apropiem de km 34 (chiar in poza alaturata), lume multa, poze, filme, trec iarasi de fetele mele,care ma alimenteaza cu ceva energie.
De pe margine eram incurajati si chiar auzeam "Bun ritm.Constant.Bravo.Tineti-o asa".

Ajung la km 37 si cam aici am inceput sa merg. Simteam cu adevarat amorteala in partea de jos,imi ziceam ca nu sunt obisnuit cu aceste distante si nu sunt destul de antrenat. Ganduri si iarasi ganduri obositoare ... Inima imi spunea altceva si la propriu si la figurat( puls 165 bpm mai mic cu 10-12 bpm ca de obicei). Si am ascultat-o. Mareee lucru sa-ti asculti inima (valabil si in viata ) ! Cu ceva masaje laterale invatate de la Bogdan, am mers asa doar 100 m. Paul o luase inainte si tinea ritmul. Mi-am revenit. Mental m-am tinut deosebit de bine pina la final in ciuda unor povesti cu alergatori cazuti psihic sau fizic inainte cu doar 2,3 sau 4 km.
Mi-am zis ca nu voi fi astazi unul din ei. Pentru mine fiecare km era un PB si o reduta de trecut.


Ma apropii de finish, o iau prin partea dreapta (gresit de fapt) caci asa imi aratase cineva. Aproape de finish, striga cineva la mine ceva, ii zic tura 2, ma intorc, ma bag pe sub o panglica, inca 100 m pina la final si gata cei 42.195 km, ma rog, cu ceva erori minore.
Si iaca Personal Best de distanta si de timp si culmea fara nicio durere. Doar multaaaa bucurie.
Si evident, am rezolvat la final problema tehnica intr-un mod decent. Ulterior, am auzit solutii care, pentru moment, imi este greu sa le accept.
  
Si ma tot intreb daca o fi adevarat ce tot aud : "Cu cat inaintezi in varsta cu atat esti mai bun !". Si ma uit pe clasamente la categorii peste 40 si pare adevarat. Sunt timpi de admirat acolo pe care nu stiu daca e cazul sa-i ating ;)

Eu zic ca reusita asta de 3h:48m a constat :

• intr-o nutritie obisnuita specifica curselor de MTB. A functionat si la alergare.
• tehnici de respiratie formate in timp
• incurajarilor primite de la cei ce ma cunosc
• si nu in cele din urma, alergarea cot la cot cu Paul intr-o sinergie perfecta ;)

Multumesc tuturor care m-au convins si sustinut sa alerg si felicitari si lor pentru cursele formidabile! Nu banuiam ca as putea sa fac asemenea distanta !

Rezultat

General               : 207 (pentru cei 203 km alergati la antrenamente) / 685 -->primii 30%
Categorie M35-40 : 42 / 156--> in primii 27%

Apropo : Am capatat curaj si m-am inscris pentru tragerea la sorti pentru Berlin 2014. Sa vedem ce iese din urna !

Inceputul si povestea primului meu triatlon individual

29.06.2013

No Stress  - Primul meu triatlon individual

Cel mai frumos cadou pe care am putut sa mi-l fac de Sf.Petru

Nu-mi vine sa cred nici acum ca am terminat un triatlon la individual chiar daca de tip sprint.
A doua zi a trebuit sa fac ceva miscare dimineata devreme pina sa-si dea creierul seama ce fac ;)

Desfasurarea evenimentului a fost intr-un parc frumos numit Zumbaala Wake Park, la marginea lacului Mogosoaia, la o aruncatura de bat de Bucuresti. Ce nume nebunesc are parcul asta. E de origine africana sau provine de la un joc de cuvinte  : Zumba A LA Wake Park. 
Intru in atmosfera, imi parchez bike-ul, ma intalnesc cu mai multi cunoscuti, cu sau fara experienta. Multi la prima participare ca si mine, dupa cum zice organizatorul la sedinta tehnica.
Vad la Lucian un numar 125 pe umar si ma intreb de ce n-am si eu unul....pe umar. Ma conduce Lucian la o fata si iaca am si eu unul in care, culmea, sunt inversate doua cifre : 152. Radem amandoi.
Imi pun casca cat si ceasul de cronometrare in ea si il pornesc inainte de start cu 10 minute ca sa am tot traseul brut cu tot cu tranzitii. Sa pot vedea ulterior cat de mocait sunt ;)
 
Doar cu obiectivul in minte de a trece de proba de inot, m-am prezentat cu o concentrare atat de mare incat dupa cateva minute de la start mi-am pierdut-o. Asta e natura umana, oare ? Si am lasat-o mai moale sa ma depaseasca cei sau cele care ma tot "mangaiau" pe picioare ;)

 

Cu casca si ochelari cat de cat profesionali, ma simteam in siguranta cat sa ma tin la suprafata lacului. Apa calda cam la 24 grade. Erau doua lebede marcate ca balize pe langa care trebuia sa trecem. Aud in stanga apoi in dreapta, la ceva distanta de mine, strigate de ajutor, dupa care un tip cu o luntre care urma sa le sara in ajutor. Saracii erau terminati de forta puhoiului uman de la start.

Ajung la prima lebada,cam 150 m si deja era mai bine. Puhoiul de inotatori de "high si medium class" trecuse de mine si puteam sa ma balacesc linistit in marja de minute ramasa.
L-am vazut pe Lucian pe stanga si pe Vlad venind din spate relaxat, dar cu viteza mai mare decat mine.La cea de-a doua lebada ne-am dat mana si am continuat ultimii 150 m catre final. Din spate venea si Lucian.Si am avut cam aceeasi timpi la urcarea pe scara de lemn. Am pierdut ceva timp la dusuri si apoi la schimbarea in echipamentul de ciclism.
Ulterior am realizat ca timpul la inot este cel inregistrat cu tot cu tranzitia "swim-bike" asa ca Lucian a fost cel mai rapid. Eu am contorizat un deplorabil 27m:53s.


Si a urmat bike-ul unde puteam sa zic ca eram pe teritoriul meu. Imi setasem in minte un timp de 59 minute pe 26.6 km asfalt(30%) + off-road( 70%). Insa imi simteam piciorele fara vlaga si pe asfalt abia am ajuns la viteze de 28 - 30 km/h. Normal pentru mine era un 34-37 km/h.Iar pe off-road am cazut la 22 chiar spre 18 km/h si eram deja indignat.
Imi ziceam : "A trecut o jumatate din cursa si tot mai am o jumatate ;)" ... Evident, mai si faceam haz de necaz.

Am revenit spre final de tura 1, pentru ca in tura 2 sa cresc viteza medie. Deja depasisem multi si imi ziceam : "Doamne, atat de multi m-au depasit la inot ?" Si cred ca asta m-a motivat mai mult.Erau si de la stafeta,evident, insa nu mi-am pus problema. Am terminat in mare viteza si tura 2 ajungandu-l pe colegul meu Ion pe care nu-l intalnisem de altfel la start. Timpul era acceptabil insa nesatisfacator pentru mine : 1h:12m la bike. Intarziasem 13 minute fata de ceea ce imi propusesem.

Urma alergare si ultima provocare. Imi era putin teama sa ma dau jos de pe bike. Imi fac curaj si picioarele au zis OK. Imi pun tenisii de alergare si ma indrept catre linia de start. Culmea ... cu ochelarii si casca de ciclist pe cap. Am trecut linia de start si am lasat casca in grija pozarilor de acolo continuandu-mi drumul. Eram in stare sa ma intorc sa-mi duc casca la "rastelul de bike". Naivitate de incepator ...bine ca n-am facut-o!

Alergam destul de greu cu pace de 5:07, adica vreo 11.7 km/h.
Ceasul meu era setat pe viteza si nu pe pace. Nu eram obisnuit cu el la alergare asa.Ramasese de la bike.Am putut sa tin o perioada scurta viteaza asta si incet-incet am coborat spre 5:30 pace. Ma mai si distram pe drum cu pustii care alergau pe langa participanti si ii incurajam sa ma urmeze pina la finish. Un puradel intalnit in fata chiar zicea catre un alt puradel ca vrea sa-si bata joc de cei mai obositi si ca-i intrece. Am trecut pe langa el si i-am zis sa alerge in acelasi ritm cu mine si sa ma intreaca la finish. Cred ca nu se astepta sa mai si vorbesc comparativ cu ceilalti colegii de alergare ;) asa ca s-a oprit din distractia lui.
Traseul era pe asfalt apoi pe off-road, apoi spre final tot pe asfalt pe langa lac. Am luat si o sticla de apa de la punctul de alimentare de la un copil fericit sa faca asta. Putin dupa, l-am intalnit si pe Ion alergand cu vreo 10 km/h, adica cam pace de 5:50.Am stat putin de vorba si am luat-o inainte sperand ca se va termina curand. Si imi tot numaram kilometrii ramasi. Mai erau 2 km si eu alergam constant cam la 5:30. Si se vede zona de tranzitie si finish-ul. Am terminat si asta conta cel mai mult. Cu un timp de 25m:51s la alergare, deasemenea cu mult fata de ceea ce puteam ( in jur de 22:40 ).

Triatlonul e ceva adevarat ce iti da poate da peste cap orice calcule la probele intermediare( depinde de energia consumata in fiecare proba). Si, poate cei experimentati sa ma contrazica. Pentru un incepator, raman la aceasta parere pina la proba contrarie ;)


Nu pot sa nu remarc si alte intamplari hazlii cum a fost cea din poza. Se pare ca cei doi nu erau concurenti oficiali inregistrati in competitie insa ei nu aveau nici un stres.

Vorba aia : No Stress sa fie pentru oricine !



Si in cele din urma, m-am vazut in clasament astfel :


Tip traseu : Scurt, incepatori
Timp net   : 2:06:08 
Locul 40 (primii 34%), General.                   
Locul 16 (primii 37%), Categorie M30-39.

Sper la anul sa incerc un Half Iron Man la Oradea, cu conditia sa rezolv inotul ;)

Multumiri organizatorilor,voluntarilor si tuturor celor implicati !

Triada MTB 2013 - Etapa 1 - Brasov

23.06.2013

Triada MTB 2013 - Etapa 1 - Brasov

Un an incheiat de la prima mea cursa montana finalizata mai mare de 30 km

Tocmai participasem cu 1 zi inainte la Skoda Vello, un concurs de bike pe companii, si iaca sunt in drum spre Brasov, acolo unde cu un an in urma participam la prima mea cursa mai lunga de bike. Acum 1 an, participam cu emotie, cu un bike mult mai slab si cam neantrenat. Ma inscrisesem atunci in ultimul moment, duminica dimineata, si am facut 2 ore distanta Bucuresti-Brasov cu masina. Nu e de speriat acest record. Plecasem cu o prietena din Bucuresti, biker-ista montana si ea, care cam dormise tot drumul si la sosire imi spusese ca nici nu a simtit cand au trecut cele doua ore.Anul trecut cursa mi se paruse destul de tehnica si am parcurs-o destul de greu in 4h:30m cu tot cu socializarile de pe traseu si crampele musculare aferente unui inceput montan de 40 km. Cursa mi-a ramas la suflet, asa ca am venit si anul acesta cu o noua abordare si cu un nou bike.Nu m-am prezentat la sedinta tehnica cu o zi inainte si astfel am pierdut un loc printre fruntasii de la start. Daca incercai sa te strecori printre ei, aveai o penalizare de 5 min. Oricum, la final de cursa comparand GPS-ul Garmin al meu cu timpul oficial e o diferenta de 5-6 min. ceea ce m-a facut sa ma gandesc ca m-au confundat cu vreun intrus intre fruntasi care nu a participat la sedinta tehnica.
In fine, m-am pozitionat ''corect'' la start, obosit dupa o noapte in care am ascultat petrecaretii de Rusalii de la pensiunea unde innoptasem, poze, toate cele si gata si start-ul.
O trecere rapida prin oras si incepe urcarea pe asfalt , destul de lunga, si apoi pe forestier cam vreo 9 km.Si se ajunge la o altitudine de 1300 m. Deh, in Brasov ai peste tot strazi unde te poti antrena la deal !

Recunosc ca aici, pe aceasta urcare, se face o diferenta mare intre concurenti. Am urcat destul de bine, fara sa ma dau jos de pe bicla, cam in 48 min. Destul de mult, as zice, dar sa nu fiu asa de aspru ! Au fost altii mai buni pe urcare, insa pe coborarea tehnica au pierdut timp. Asa ca acest traseu pune bine in balanta urcarea si coborarea. Pe mine ma avantajeaza (si imi plac) coborarile tehnice si in viteza, asa ca m-am lansat in coborari imediat dupa km 9 care marca de fapt sosirea in Poiana Brasov( Cariera Veche ). Culmea e ca traseul te pacaleste. Sunt coborari, apoi urcari si tot asa. Coborarile nu sunt line, mare parte tehnice asa ca iti poti lua gandul de la un timp mai bun scos pe coborare. Asa a fost intre km 9 si km 26.
Radacini umede, caci plouase cu o zi in urma, pietre, pamant umed si carari destul de inguste pe multe portiuni de traseu. Undeva pe la km 15 am ridicat bike-ul in spate sa pot urca. Bineinteles ca traseul a avut si portiuni prin poieni sau drumuri forestiere in deal, trecere prin balti,pe langa oi de-ale localnicilor, ce mai , o minunatie ! Ceasul meu Garmin arata destul de bine de la kilometru la kilometru si eram mandru de mine. Am trecut in viteza de primul punct de alimentare, insa am oprit la cel de-al doilea inaintea ultimei urcari catre km 26. Si a inceput coborarea, tehnica evident.
Intalneam pe traseu concurenti care se mai odihneau pe coborare. Era dificil. Imi suna telefonul, am casca la o ureche, raspund, apuc sa zic ca ajung in 30 min. ( asta insemna cu 30 min fata de estimarea mea initiala de 3h:30m) si hop ma vad aruncat intr-o tufa. Nu a fost nimic grav, m-am ridicat,nu a trecut nici un coleg, mai merg putin si intalnesc un coleg care ma avertizeaza ca urmeaza o portiune periculoasa si ca a vazut pe unul care a cazut rau. I-am zis ca deja cazusem,zambeste, ma intreba daca am sunt ok.Am mers mai departe usor.Era km 32. In coborare sunt pe Tampa, saua Tampei , apoi pe aleile pietonale unde trec pe langa oameni care se plimba si se feresc pe margini.Aveam viteza mare. Le multumesc celor stresati si aud cu placere vocea lor placut impresionata de gestul meu.E ceva sa simti oamenii in acest fel.Sa simti ca-ti intorc respectul aratat de tine si nu numai.
Am ultima urcare la km 37 pe Tampa, pe o portiune cu pietre mari si lunecoase si apoi coborare pe aceleasi pietre, pe langa oameni care stau lipiti de zidul de piatra, ii asigur sa stea linistiti si cobor usor pe langa ei.
Si la ultima coborare deosebit de tehnica m-au prins in poza, de fapt singura poza pe care am gasit-o.

Nu pot sa nu mentionez aici pe unul dintre asa zisii ciclisti montani, care striga in gura mare cuvinte urate la oameni ( oameni care erau oricum deoparte din calea noastra ), cobora destul de repede in spatele meu, insa cand m-a depasit nu mai arata acelasi curaj nebunesc. Am strigat la el cand l-am auzit cum vorbeste. Cel putin asa l-am vazut la ultimele 2 curbe la 180 grade si ultima coborare scurta si deosebit de tehnica. Era imbracat ca unul de downhill si se numeste Ruset Vlad.
Sport, entuziasm, curaj,aventura insa respect pentru oameni, d-le Ruset !

Despre organizare in continuare cei de la Geiger Pro Cycling stau destul de prost ( marcaje, apa terminata la final- se dadea doar 1 pahar ), insa pachetul de start este cel mai consistent dintre toate pachetele intalnite in competitiile de bike (bidon,tricou de calitate - ultra bumbac, baton/gel etc ).

In rest, toate bune si frumoase, am incheiat o cursa in aproape 3 ore pe care speram sa o termin in 3h:30m.

La anul sper sa ma bag la tura lunga de 70 km deosebit de tehnica !

Loc : 48 / 124 la categorie
         113 / 249 open
         

Calatorie de la Cer la Pamant - 26 Mai 2013

 

De la Cer la Pamant ! 

26.05.2013

Prima mea pedalare inedita si spectaculoasa in conditii incitante

"Calatorie de la Cer la Pamant" : Film cursa bike salina Tg.Ocna

Este si prima competitie de bike de acest gen din Romania.Lansata acum in 2013 la Targu Ocna, cu insuficienta publicitate si cu o surprinzatoare organizare pentru inceput.O competitie indoor/outdoor cu intrare in salina in coborare 3 km, zona turistica 1 km si urcare 3 km, dupa care urcare sustinuta din ce in ce mai mare si ulterior coborare. Tot circuitul salina si exterior era de 14 km. Ideea era de a parcurge cat mai multe ture de 14 km in 2 ore. Aceasta limita nu era fix impusa. O tura se considera incheiata daca se depasea timpul limita de 2 ore cu o marja de 30 minute.

Entuziasmat de acest tip de cursa, ma inscriu fara sa stau prea mult pe ganduri si n-am regretat. Imi setasem timpi intermediari si cate ture voi reusi sa fac, adica 3 la numar. Era posibil in conditii de vreme buna. A si fost la start-ul cursei, un soare cu cativa nori pe cer. Aveam sa aflu mai tarziu ce urma. Am gasit o poza foarte fain facuta de sus cu startul competitiei formate cam din 120 de participanti.


Mi-am pus GoPro-ul pe casca, eram printre primii la start alaturi cu cumnatul meu, pe care
l-am adus sa guste pentru prima data frumusetea unei competitii de bike montan.
S-a dat start-ul, am pornit catre salina, intrarea destul de dificila cu santuri in beton,sare si umezeala pe teren drept, urmata de coborarea de 3 km in spirala. Bike-rii din spate ma impingeau, parca,pe acest teren, nou pentru mine, grabiti intr-o calatorie nebuna.



Pe coborare depaseam in viteza mare cu frane
''tehnice'' la curbe si schimbari de pinioane.
Ca la cursele de masini ce mai! Aceleasi tehnici!
Pe coborare, acelasi teren umed si plin de sare pe care puteai sa patinezi si in special sa deraiezi artistic in decor in conditiile unui semi-intuneric luminat destul de bine de farul de pe ghidonul meu.

Am terminat coborarea, intru in zona turistica foarte frumoasa de altfel, cu spatii largi si inalte, foarte luminata si cu acelasi teren lunecos.

Urmeaza urcarea de 3 km in spirala care am crezut ca nu se mai termina. Rotindu-te in cerc pe pante mai mult sau mai putin dificile, ma determina sa schimb foile si pinioanele in diverse combinatii. Era o greseala de-a mea impins de starea pe care o aveam. Si nu ma afecta cantitatea de sare si umezeala din salina cum am auzit pe la altii.Bike-ul meu imi permite sa urc numai pe foaia din mijloc si sa schimb numai pinioanele chiar daca panta are o inclinatie mai mare. Parca tehnologia DynaSys de la Shimano se numeste. Am urcat si panta din salina, ajung pe terenul din tunel catre iesire, un grabit striga de zor in spatele meu la mine, nu pot sa merg mai repede pe acel teren si nici nu se putea depasi. Aveam vreo 18 km/h,acceptabil zic eu, si mergeam cu grija ca vorba aia nu trageam la podium. I-am si replicat colegului de cursa. Finalizarea unei cursei in siguranta e mult mai importanta decat multe altele. A urmat urcarea continua de 200-300 m in altitudine intinsa pe 2 km. O parte din ea se vede pe video de mai jos. Am urcat pe bike o parte, pina nu s-a mai putut dupa care push-bike. Evident, cei din categoria Elite urcau incet dar pe bike. De exemplu castigatorul Kelemen Arpad.Ajuns sus aproape de finalul urcarii , a inceput grindina, m-am urcat putin pe bike cat se mai putea, si iarasi push-bike inca 50 m dupa care coborarea.

Am rasuflat usurat ca voi coborari chiar
daca conditiile erau dificile.
Surpriza mare ! 
Se facuse noroi, iar cauciucurile mele Swalbe Rapid Rob m-au lasat de data asta. Patinam artistic cu riscul de a intra si eu in decor ca
alti participanti.Vezi minutul 7:04 din video-ul alaturat cu un participant. Uite-l, nu-i !
Am coborat mai mult pe langa bike, alunecam
si pe picioare.La un moment dat, intr-un loc mai abrupt, am cazut din picioare pe spate si m-am facut frate cu noroiul. Nu stiu cum dar anul asta am avut contact cu noroiul si m-a luat pe nepregatite la echiparea bike-ului.
O prietena( si multe chestii bune zic femeile ) imi zicea ca :
"Noroiul denota implicare,pasiune,voiciune".
M-a pus putin pe ganduri.


Am terminat prina tura, ajung aproape de sosire, ploua torential, sunt fericit ca urmeaza sa termin tura si sa intru iarasi in salina. Aveam un timp de 01h:04m fata de ce imi estimasem eu initial de 40min-maxim 50min, insa in conditii normale.

Ma apropii in mare viteza de intrarea in salina, dau ochelarii jos caci ma jeneaza, murdari fiind de noroi, ii scap pe jos, opresc, ii pun la spate. Pentru ca, mai tarziu, sa-mi dau seama ca i-am pierdut. Fac tura de salina mult mai bine ca prima, fiindca eram constient ca pe urcarea din exterior nu o sa se mai poate din cauza noroiului si a ploii. In salina pe tura 2 eram constient ca timpul meu va fi mai mare si asa a si fost 01h:15m aproximativ. Urcarea din salina am facut-o rapid, iar in exterior push-bike pe noroi si coborare pe langa bike. Ajuns in mare viteza la sosire si fericit, cum se vede si in poze, de lupta, aventura, schimbarea de strategie si nu in cele din urma, palpitatiile date de acesta cursa. Sunt fericit ca mi-au gasit si ochelarii.
La final de cursa, intrebari, pareri despre traseu si organizare, strangeri de mana cu primarul din Tg.Ocna, poze. A fost extraordinar.

Multumiri participantilor si oficialitatilor care au fost aproape de acesta competitie.Si nu in cele din urma, pentru punerea la dispozitie a unor dusuri pentru bunul meu prieten, bike-ul. Poate si pentru noi, era necesar ;)

Timp total : 02h:23m
Loc           : 26 / 63  categorie 30-39
                   52 / 120 open


Toate bune si frumoase cand se termina cu bine si sa mai fie si la anul !

Prima Evadare 2013 ! Inceputul unei pedalari pe cinste ... pe plat !

12.05.2013

Primul meu record de viteza pe plat oficial Prima Evadare MTB 2013

 Ciclismul nu e sport. E sado-masochism de nivel inalt.

Da. Zic ca e adevarat atata timp cat e practicat numai pe sosea si pe plat.
La off-road( inclusiv MTB ) e altceva. Te lupti cu diverse obstacole pe plat sau montan, iei decizii rapide, vremea te poate suprinde de cele mai multe ori creand conditii si mai provocatoare, in orice moment poti pierde minute fie din cauza unei lipse de tehnica si/sau inspiratie fie din cauze independente (pana, defectiuni la angrenaje etc etc ). Daca doresti sa te clasezi bine cat de cat si daca nu ai obiective si ceva pregatire, mental ''evoluezi''... in jos pe tot parcursul unei curse.

Si a venit startul competitiei Prima Evadare,cel mai mare concurs de bike din Europa de Est, fiind la a-2-a participare aveam sperante mai mari fata de anul trecut. Cu o noua bicla.
Mi-am pus un obiectiv ambitios de 2h:30m pentru 55 km fata de anul trecut de 3h:26m.Si, avand in vedere ca aceasta cursa a avut 58.6 km, m-am cam incadrat in estimari.

Din experienta stiu ca, daca nu iti pui obiective mari de care sa te apropii la momente rezonabile de timp, mobilizarea si concentrarea tind sa fie mai mici.Si sportul te invata sa le pui in practica si in viata. Mi-a placut mesajul, mai putin partea de inceput( e si normal la dimensiunile mele) : 
Start small think big !

Am plecat destul de tarziu catre locul de start. Nu aveam un numar castigator din editia trecuta care sa ma impinga mai in fata la punctul de start( in primii 500).Eram 746.Nu-i bai ca odata ajuns acolo relativ bine dupa o incalzire de 6 km pe drum, am dat de prietenul alergator Lucian. Cu un numar de concurs peste 1000, entuziast cum il stiu si cu o energie debordanta, Lucian se plasase destul de aproape de plutonul de 500. Cum asa ? Venise devreme de tot si m-am lipit de el si el de mine ;). Glumesc ! A nu se intepreta altceva ;) . Cum el era la prima participare la acesta competitie, avea ambitii mari si a reusit la final cu vreo 8 min inaintea mea. Ce a facut maratonistul din el !


Toate bune si frumoase, lumea vine, veselie mare, se fac valuri pentru marcarea evenimentului pe video. Emotii, bucurie, placere, energie ! Imi pregatesc ceasul, fac ultimele verificari, langa mine si Lucian, apar participanti in tricouri cu sigla firmei unde lucrez. Sunt incatat sa aflu de ei si fac cunostinta cu unii (chiar francezi). Ma uit dupa altii pe care ii stiu : Narcis, Robert, Ionut, Clara (nu mai credeam ca vine insa finalul cursei ne-a dat intalnire ) etc. Multimea e mare.Nu vad coada, doar capul.Doar din elicopter se vede.
Start-ul s-a dat, pornim in mare viteza, cu peste 27 km/h pe asfalt catre Gradina Zoologica,facem un ocol de 3 km pina la intrarea in padure pentru trierea concurentilor.Intram in padure, mai depasesc pe drum destui, incepe sa se ingusteze, se merge in mare viteza pina la trecerea soselei de centura. Prin padure razele soarelui cu umbra frunzelor, creeaza iluzii inselatoare prin ochelari. De data asta mi-am luat ochelarii potriviti. Ajungem la centura, in sir indian, nu prea puteai sa depasesti in viteza, totul e ingust. Stau calm , trec calea ferata si merg pe poteca dupa altii inca vreun 1 km dupa care camp deschis timp de 15 km unde poti accelera cat te tin piciorele. 
 
Asa am si facut urcand media spre 25 km/h. 
Aveam resurse si era loc de o medie de 27 km/h 
chiar daca drumul avea santuri. 
Aveam o temere mai veche legata de km 38 
unde se intampla ceva cu mentalul meu.
Un fel de zid. Gonesc in continuare, nici pozarii de pe margine nu reusesc sa ma prinda in poze. 
Mi se fac semne mai incet la curbe, nici prin gand nu-mi trece.

Inainte de primul punct de alimentare (cam km 22 - Palatul Ghica -Caciulati) batea vantul mai tare si, in plus,rulam pe o portiune cu pietris unde dai la pedale destul de greu. 

Multi mergeau pe margine pe portiuni de iarba si incercau care mai 
de care sa se depaseasca pe locuri acelea stramte. Deodata vad in fata mea pe dreapta, un coleg de 
firma cade in urma unei atingeri a rotii altuia, 
pare ca nu are nimic.Intru pe asfalt, mai e putin pina la punctul de alimentare. Ca si elitele, nu ma opresc, ceasul arata binisor. Aici se faceau si filme cu fiecare concurent. 
Aveam sa aflu dupa aceea.

Cobor prin spatele palatului, singura coborare tehnica de pe traseu si iarasi imping la pedale tot cu rezerve de energie. 
Ajung la km 30 in 1h:15m destul de bine. 

Intru in padure, pe poteci rulez cu grija, am timp sa zambesc la poze si sa salut suporterii.
Mai incolo  ma depaseste un tip cu cursiera :) ... de sosea. Oooo...da ce avem noi aicea ?
Pare nedrept insa tipul a riscat sa-si strice bijuteria pe off-road pentru acest concurs.
Rulam bine cu o medie de 21-24 km/h prin padure, cu incetiniri pe alocuri datorita unor santuri, gropi, denivelari, zona lombara zicea si ea ca e bine, si supriza am ajuns la km 35, niciun zid inchiput de care ma temeam. Ma intreceam cu participanti cu tricouri Giant.Cand ma depaseau cand ii depaseam. Am inceput sa vad numai Giant in jurul meu. Mi-am zis : Ce naiba ! Iluzia zidului a inlocuita de Giant ''everywhere'' ?

Am inceput sa dau ce a mai ramas din mine si am mai scapat de Giant. Ii simteam in ceafa insa atata timp cat erau in spate nu ma deranja.Unul chiar s-a dus inainte.Am ajuns pe ultimii 4 km, buni de stricat bicicleta.
Evident ca am lasat-o la o medie de 15 km/h. Si ajung la ultima curba inainte de sosire unde ies putin in decor dezechilibrat, ma depasesc vreo 4,5 si revin, bucuros de timpul obtinut : 2h:38m.


Am obtinut medalie de Top 500 facuta din metal si aflu putin mai tarziu ca am si o medalie de loc 1 pe campanii fiind inregistrat cu timpul nr. 4 la baieti.

La anul, daca vremea e tot asa, sper la un timp mult mai bun.
Totul depinde de noi ? Nu chiar intotdeauna ...;)
  
Timp : 2:38:41 ( 22 km/h media )
Locul 269 din 2584 (primii 10.5%), General.                  
Locul 112 din 1016 (primii 11%), Categorie M30-39.

Inceputul unei alergari ... la propriu !

19.05.2013

Primul meu semi-maraton oficial Bucharest Half Maraton 2013

Obiectiv initial : 1h:45m

Rezultat final   :

• Loc 4 la Feminin ( dintr-o eroare )

• Loc 374 la Masculin ( pe bune )

Se spune ca daca nu-ti setezi obiective nu ai cum sa-ti masori succesul. 

Si mi-am setat unul destul de ambitios. De 1h:45m pentru primul meu semi-maraton ceea ce insemna un pace de 5. Abia asteptam sa alerg oficial cei 21.097 km. Cu ceva emotii ca voi renunta la semnalele repetate ale unei dureri la fascia piciorului drept (un ligament in talpa piciorului). In plus, pregatirea destul de slaba amplifica emotia inceputului. Un inceput in alergare pe care mi-l doream reusit.Imi amintesc de un film Forest Gump si de pildele din el si ma simt motivat chiar de la inceput.
Plec la drum spre Pta Constitutiei, cu o bratara din hartie cu timpii intermediari notati sa-i respect pe traseu ca maratonistii adevarati.Cred ca asta-i buna cand te lovesc ganduri de micsorare ritm sau alte derapaje mentale.
Bogdan sa traiasca caci el mi-a sugerat-o.

Cu un numar de incepator notoriu(1229) ma plasez cuminte la coada plutonului, chiar intrand in zona celor de la crosul de 10 km unde erau mai multe fete in prima linie. Aproape de ora start-ului, o fata observa ca sunt de la semi si ma arunca mai ... in fata.
Acolo fac cunostinta cu Vlad care facuse deja un semi oficial si il stiam doar de pe Net.

Nu dureaza mult si cica s-a dat start-ul. Nici nu am stiut initial si am vazut multimea pusa in miscare. Pina sa ajung in dreptul liniei de start au trecut vreo 2 minute.
Asa lume multa la un loc nu vazui decat pe la concerte caci la Prima Evadare, concurs de bike unde am fost cu 1 saptamana in urma, era un numar dublu de oameni si prinsesem un loc mai in fata decat acum.Dar, asta-i alta poveste.

Si uite asa, trec startul, incerc sa tin timpul de pe bratara, nu am loc sa alerg mai repede si deja imi zic ca voi rata timpul la primul meu km oficial.
Si asa a fost. Am recuperat pe urmatorii caci incet-incet unii erau deja obositi, altii se pastrau pentru mai tarziu.

Dupa 3 km parcursi ma depaseste un tip simpatic impingand un
carucior cu 2 copii, ii zambesc si salut, si ma gandesc oare se poate asa ceva ? Era ceva inedit sa vad in realitate.
Mai tarziu am vazut pe blog-ul sau ca-l cheama Adrian Ber si e ultra-maratonist. Un fel de Forest Gump cu responsabilitati.M-a motivat.M-am trezit si in poza cu el depasindu-ma. 
             
Nu ma las mult timp impresionat si continui in ritmul meu pe ceas cu pace in jur de 5.
Caldura mare deja incepe sa se resimta amplificata de asfaltul fara umbre de pe Bd. Unirii.Erau vreo 25 si temperatura crestea. Si eram doar pe la km 4.Alergam cu o sticla in mana de lichid, beau mai mereu si fac fata bine caldurii.

Deja ma indrept catre Arena Nationala cu acelasi pace de 4:57 maxim 5 pe ceasul Garmin. Ulterior, am aflat ca e inselator si nu intotdeauna precis.Pe la km 7 , cred ca intoarcerea de la Diham i se zice, vad in jurul mereu oameni care abia trag, inca nu pot sa ma arat slab. Era prea devreme.

Alerg cu placere si inca cu zambet pe fata, ma intersectez cu Bogdan fara sa ma vada si care parea destul de obosit pentru acest km. Aveam amandoi acelasi obiectiv de timp asa ca incercam sa-l ajung (plecase mai devreme oricum) si sa fie un fel de pace-maker pentru mine.
Speram sa ma intersectez si cu Narcis sau Lucian insa nu am avut norocul asta. Au viteze ametitoare.

Ajung la Arena Nationala si nici macar nu ma opresc la punctul de alimentare.Simt ca vreau sa ajung mai repede la km 10.Nu e posibil sa maresc viteza pe caldura asta.
Si depasesc in continuu in acelasi ritm.Toate bune si frumoase pina la km 10 si ma pacalesc mental ca mai pot putin, trec de punctul de alimentare de la km 10 si nu servesc apa.

O mica greseala, caci mi se terminase apa din sticla din mana si la km 12 am facut putin mars pierzand 40 sec. din timpul castigat ca sa-l ajung pe Bogdan.
Cei din spate pe care i-am depasit succesiv incepeau sa ma depaseasca si m-a motivat sa continuu la pace 5 si 5:10.
Urma km 13,14,15 o zona unde se fac multe poze,unde erau si fetele mele si am tras tare. Si vorba aia cand iti faci asteptari ca va urma ceva ( punctul de alimentare) vei fi dezamagit. Si ...surprize, surprize ! Asa a fost si abia la km 17 am gustat din asteptari, adica din apa mult ravnita !
Asa ca km 15,16 si 17 am cam incarcat bateriile fie in mars ca orice incepator fie in viteza, intr-un fel de intervale.Ma cam jucam cu inimioara pe caldura asta.Ajunsese la 27-28. Era greu sa cred ca mai am doar 5 sau 6 km si nu puteam sa tin pace-ul de 5.Eram putin furios.
Bratara cu timpii fantastici puteam sa o arunc.Depasisem si imi faceam iluzii ca ultimii 4 km o sa accelerez la pace 4:40 si recuperez.
Ma intersectez iarasi cu Bogdan la fel de obosit si care acum m-a observat. Iarasi Adrian Ber cu caruciorul insa pe partea cealalta. Asta era pe Calea Victoriei.

Incredibil, am zis.
Si dupa circa 1 minut mi-am ajustat pace-ul la 4:40 min/km si sa-l tin pina la final.
In timpul asta m-a prins un fotograf si in poza ... oficiala, pe bani.Norocul meu ca aici mi-am gasit sa fac sprint-ul.
Am tinut-o asa si nu depaseam 5 pe ceas, motivat si de curba care o vedeam la podul de la Opera crezand ca e intoarcerea. Supriza iarasi cand mi-am dat seama ca aceasta se facea mai incolo la Eroilor.
Doamne,mi-am zis ca ultimii km sunt cei mai grei si nu-i credeam pe cei care mai povesteau asa ca m-am alimentat cu inca o sticla pe la km 19 si putin mars.

Am continut la un 5:16 urmand ca sa fac sprint-ul final de 600 m cu 4:35 - 4:40 si am depasit destui. Foarte aproape de final simt in spatele meu ca accelerase ambitios un tip pe care tocmai il depasisem si ...resursele nu mi se terminasera.
Mi-am dat seama ca m-am temut degeaba la km 19 si ca puteam sa tin un sprint sustinut pe ultimii 2 km.

Si s-a terminat frumos cu medalie, cu un scurt interviu la ProTV luat de o frumoasa reportera si cu unii muschi la picioare groznic de solicitati.

URAA si am facut primul meu semi terminat cu PB (Personal Best) .

Si urma wk.urmator aventura de bike din salina de la Tg.Ocna.

Si uite asa mi-am depasit obiectivul cu succes :

Timp net: 1:53:53 (5:16 min/km)
Locul 374 (primii 27%), General.                   
Locul 139 (primii 32%), Categorie M35-45.

Sanatosi sa fim ca va exista si o data viitoare !

P.S: Am uitat sa spun ca, initial, eram trecut la categoria Feminin si iesisem locul 4, F35-45. Oare ce se intampla daca eram pe loc 3 ? Scandal sau ridicol ?