Triada MTB 2013 - Etapa 1 - Brasov

23.06.2013

Triada MTB 2013 - Etapa 1 - Brasov

Un an incheiat de la prima mea cursa montana finalizata mai mare de 30 km

Tocmai participasem cu 1 zi inainte la Skoda Vello, un concurs de bike pe companii, si iaca sunt in drum spre Brasov, acolo unde cu un an in urma participam la prima mea cursa mai lunga de bike. Acum 1 an, participam cu emotie, cu un bike mult mai slab si cam neantrenat. Ma inscrisesem atunci in ultimul moment, duminica dimineata, si am facut 2 ore distanta Bucuresti-Brasov cu masina. Nu e de speriat acest record. Plecasem cu o prietena din Bucuresti, biker-ista montana si ea, care cam dormise tot drumul si la sosire imi spusese ca nici nu a simtit cand au trecut cele doua ore.Anul trecut cursa mi se paruse destul de tehnica si am parcurs-o destul de greu in 4h:30m cu tot cu socializarile de pe traseu si crampele musculare aferente unui inceput montan de 40 km. Cursa mi-a ramas la suflet, asa ca am venit si anul acesta cu o noua abordare si cu un nou bike.Nu m-am prezentat la sedinta tehnica cu o zi inainte si astfel am pierdut un loc printre fruntasii de la start. Daca incercai sa te strecori printre ei, aveai o penalizare de 5 min. Oricum, la final de cursa comparand GPS-ul Garmin al meu cu timpul oficial e o diferenta de 5-6 min. ceea ce m-a facut sa ma gandesc ca m-au confundat cu vreun intrus intre fruntasi care nu a participat la sedinta tehnica.
In fine, m-am pozitionat ''corect'' la start, obosit dupa o noapte in care am ascultat petrecaretii de Rusalii de la pensiunea unde innoptasem, poze, toate cele si gata si start-ul.
O trecere rapida prin oras si incepe urcarea pe asfalt , destul de lunga, si apoi pe forestier cam vreo 9 km.Si se ajunge la o altitudine de 1300 m. Deh, in Brasov ai peste tot strazi unde te poti antrena la deal !

Recunosc ca aici, pe aceasta urcare, se face o diferenta mare intre concurenti. Am urcat destul de bine, fara sa ma dau jos de pe bicla, cam in 48 min. Destul de mult, as zice, dar sa nu fiu asa de aspru ! Au fost altii mai buni pe urcare, insa pe coborarea tehnica au pierdut timp. Asa ca acest traseu pune bine in balanta urcarea si coborarea. Pe mine ma avantajeaza (si imi plac) coborarile tehnice si in viteza, asa ca m-am lansat in coborari imediat dupa km 9 care marca de fapt sosirea in Poiana Brasov( Cariera Veche ). Culmea e ca traseul te pacaleste. Sunt coborari, apoi urcari si tot asa. Coborarile nu sunt line, mare parte tehnice asa ca iti poti lua gandul de la un timp mai bun scos pe coborare. Asa a fost intre km 9 si km 26.
Radacini umede, caci plouase cu o zi in urma, pietre, pamant umed si carari destul de inguste pe multe portiuni de traseu. Undeva pe la km 15 am ridicat bike-ul in spate sa pot urca. Bineinteles ca traseul a avut si portiuni prin poieni sau drumuri forestiere in deal, trecere prin balti,pe langa oi de-ale localnicilor, ce mai , o minunatie ! Ceasul meu Garmin arata destul de bine de la kilometru la kilometru si eram mandru de mine. Am trecut in viteza de primul punct de alimentare, insa am oprit la cel de-al doilea inaintea ultimei urcari catre km 26. Si a inceput coborarea, tehnica evident.
Intalneam pe traseu concurenti care se mai odihneau pe coborare. Era dificil. Imi suna telefonul, am casca la o ureche, raspund, apuc sa zic ca ajung in 30 min. ( asta insemna cu 30 min fata de estimarea mea initiala de 3h:30m) si hop ma vad aruncat intr-o tufa. Nu a fost nimic grav, m-am ridicat,nu a trecut nici un coleg, mai merg putin si intalnesc un coleg care ma avertizeaza ca urmeaza o portiune periculoasa si ca a vazut pe unul care a cazut rau. I-am zis ca deja cazusem,zambeste, ma intreba daca am sunt ok.Am mers mai departe usor.Era km 32. In coborare sunt pe Tampa, saua Tampei , apoi pe aleile pietonale unde trec pe langa oameni care se plimba si se feresc pe margini.Aveam viteza mare. Le multumesc celor stresati si aud cu placere vocea lor placut impresionata de gestul meu.E ceva sa simti oamenii in acest fel.Sa simti ca-ti intorc respectul aratat de tine si nu numai.
Am ultima urcare la km 37 pe Tampa, pe o portiune cu pietre mari si lunecoase si apoi coborare pe aceleasi pietre, pe langa oameni care stau lipiti de zidul de piatra, ii asigur sa stea linistiti si cobor usor pe langa ei.
Si la ultima coborare deosebit de tehnica m-au prins in poza, de fapt singura poza pe care am gasit-o.

Nu pot sa nu mentionez aici pe unul dintre asa zisii ciclisti montani, care striga in gura mare cuvinte urate la oameni ( oameni care erau oricum deoparte din calea noastra ), cobora destul de repede in spatele meu, insa cand m-a depasit nu mai arata acelasi curaj nebunesc. Am strigat la el cand l-am auzit cum vorbeste. Cel putin asa l-am vazut la ultimele 2 curbe la 180 grade si ultima coborare scurta si deosebit de tehnica. Era imbracat ca unul de downhill si se numeste Ruset Vlad.
Sport, entuziasm, curaj,aventura insa respect pentru oameni, d-le Ruset !

Despre organizare in continuare cei de la Geiger Pro Cycling stau destul de prost ( marcaje, apa terminata la final- se dadea doar 1 pahar ), insa pachetul de start este cel mai consistent dintre toate pachetele intalnite in competitiile de bike (bidon,tricou de calitate - ultra bumbac, baton/gel etc ).

In rest, toate bune si frumoase, am incheiat o cursa in aproape 3 ore pe care speram sa o termin in 3h:30m.

La anul sper sa ma bag la tura lunga de 70 km deosebit de tehnica !

Loc : 48 / 124 la categorie
         113 / 249 open