29.06.2013
No Stress - Primul meu triatlon individual
Cel mai frumos cadou pe care am putut sa mi-l fac de Sf.PetruNu-mi vine sa cred nici acum ca am terminat un triatlon la individual chiar daca de tip sprint.
A doua zi a trebuit sa fac ceva miscare dimineata devreme pina sa-si dea creierul seama ce fac ;)
Desfasurarea evenimentului a fost intr-un parc frumos numit Zumbaala Wake Park, la marginea lacului Mogosoaia, la o aruncatura de bat de Bucuresti. Ce nume nebunesc are parcul asta. E de origine africana sau provine de la un joc de cuvinte : Zumba A LA Wake Park.
Intru in atmosfera, imi parchez bike-ul, ma intalnesc cu mai multi cunoscuti, cu sau fara experienta. Multi la prima participare ca si mine, dupa cum zice organizatorul la sedinta tehnica.
Vad la Lucian un numar 125 pe umar si ma intreb de ce n-am si eu unul....pe umar. Ma conduce Lucian la o fata si iaca am si eu unul in care, culmea, sunt inversate doua cifre : 152. Radem amandoi.
Imi pun casca cat si ceasul de cronometrare in ea si il pornesc inainte de start cu 10 minute ca sa am tot traseul brut cu tot cu tranzitii. Sa pot vedea ulterior cat de mocait sunt ;)
Doar cu obiectivul in minte de a trece de proba de inot, m-am prezentat cu o concentrare atat de mare incat dupa cateva minute de la start mi-am pierdut-o. Asta e natura umana, oare ? Si am lasat-o mai moale sa ma depaseasca cei sau cele care ma tot "mangaiau" pe picioare ;)
Cu casca si ochelari cat de cat profesionali, ma simteam in siguranta cat sa ma tin la suprafata lacului. Apa calda cam la 24 grade. Erau doua lebede marcate ca balize pe langa care trebuia sa trecem. Aud in stanga apoi in dreapta, la ceva distanta de mine, strigate de ajutor, dupa care un tip cu o luntre care urma sa le sara in ajutor. Saracii erau terminati de forta puhoiului uman de la start.
Ajung la prima lebada,cam 150 m si deja era mai bine. Puhoiul de inotatori de "high si medium class" trecuse de mine si puteam sa ma balacesc linistit in marja de minute ramasa.
L-am vazut pe Lucian pe stanga si pe Vlad venind din spate relaxat, dar cu viteza mai mare decat mine.La cea de-a doua lebada ne-am dat mana si am continuat ultimii 150 m catre final. Din spate venea si Lucian.Si am avut cam aceeasi timpi la urcarea pe scara de lemn. Am pierdut ceva timp la dusuri si apoi la schimbarea in echipamentul de ciclism.
Ulterior am realizat ca timpul la inot este cel inregistrat cu tot cu tranzitia "swim-bike" asa ca Lucian a fost cel mai rapid. Eu am contorizat un deplorabil 27m:53s.
Si a urmat bike-ul unde puteam sa zic ca eram pe teritoriul meu. Imi setasem in minte un timp de 59 minute pe 26.6 km asfalt(30%) + off-road( 70%). Insa imi simteam piciorele fara vlaga si pe asfalt abia am ajuns la viteze de 28 - 30 km/h. Normal pentru mine era un 34-37 km/h.Iar pe off-road am cazut la 22 chiar spre 18 km/h si eram deja indignat.
Imi ziceam : "A trecut o jumatate din cursa si tot mai am o jumatate ;)" ... Evident, mai si faceam haz de necaz.
Urma alergare si ultima provocare. Imi era putin teama sa ma dau jos de pe bike. Imi fac curaj si picioarele au zis OK. Imi pun tenisii de alergare si ma indrept catre linia de start. Culmea ... cu ochelarii si casca de ciclist pe cap. Am trecut linia de start si am lasat casca in grija pozarilor de acolo continuandu-mi drumul. Eram in stare sa ma intorc sa-mi duc casca la "rastelul de bike". Naivitate de incepator ...bine ca n-am facut-o!
Alergam destul de greu cu pace de 5:07, adica vreo 11.7 km/h.
Ceasul meu era setat pe viteza si nu pe pace. Nu eram obisnuit cu el la alergare asa.Ramasese de la bike.Am putut sa tin o perioada scurta viteaza asta si incet-incet am coborat spre 5:30 pace. Ma mai si distram pe drum cu pustii care alergau pe langa participanti si ii incurajam sa ma urmeze pina la finish. Un puradel intalnit in fata chiar zicea catre un alt puradel ca vrea sa-si bata joc de cei mai obositi si ca-i intrece. Am trecut pe langa el si i-am zis sa alerge in acelasi ritm cu mine si sa ma intreaca la finish. Cred ca nu se astepta sa mai si vorbesc comparativ cu ceilalti colegii de alergare ;) asa ca s-a oprit din distractia lui.
Traseul era pe asfalt apoi pe off-road, apoi spre final tot pe asfalt pe langa lac. Am luat si o sticla de apa de la punctul de alimentare de la un copil fericit sa faca asta. Putin dupa, l-am intalnit si pe Ion alergand cu vreo 10 km/h, adica cam pace de 5:50.Am stat putin de vorba si am luat-o inainte sperand ca se va termina curand. Si imi tot numaram kilometrii ramasi. Mai erau 2 km si eu alergam constant cam la 5:30. Si se vede zona de tranzitie si finish-ul. Am terminat si asta conta cel mai mult. Cu un timp de 25m:51s la alergare, deasemenea cu mult fata de ceea ce puteam ( in jur de 22:40 ).
Triatlonul e ceva adevarat ce iti da poate da peste cap orice calcule la probele intermediare( depinde de energia consumata in fiecare proba). Si, poate cei experimentati sa ma contrazica. Pentru un incepator, raman la aceasta parere pina la proba contrarie ;)
Nu pot sa nu remarc si alte intamplari hazlii cum a fost cea din poza. Se pare ca cei doi nu erau concurenti oficiali inregistrati in competitie insa ei nu aveau nici un stres.
Vorba aia : No Stress sa fie pentru oricine !
Si in cele din urma, m-am vazut in clasament astfel :
Tip traseu : Scurt, incepatori
Timp net : 2:06:08
Locul 40 (primii 34%), General.
Locul 16 (primii 37%), Categorie M30-39.
Sper la anul sa incerc un Half Iron Man la Oradea, cu conditia sa rezolv inotul ;)
Multumiri organizatorilor,voluntarilor si tuturor celor implicati !
Felicitari!
RăspundețiȘtergereMultumesc Vlad ! Felicitari si tie ! Ai avut mult curaj sa incerci primul triatlon !
RăspundețiȘtergere