Transilvania 100K 2018 - 106 Km - Dracula Ultra-Dur

Data cursa : 19 Mai 2018 

In cât timp poate termina Petrica un ultra de 100 km dur și pentru alergători cu experiență montana ? Cred ca într-o săptămână cu tot cu miile de poze pe care le face. Dar, poate, cu gândul la fauna bogata și sălbatică din Carpați, va alerga mai mult și mai bine.
Cu siguranță, însă, pentru a scrie acest articol, i-a trebuit o luna și probabil că nu o voi mai citi după aceea.Rog să vă pregătiți pentru o lectură lungă.Va fi ca un ultra-maraton de 100 km de lectură;)

Anul trecut în Septembrie 2017 terminam cu bine și cu zâmbet prima mea alergare de 100 km la Ciucaș (undeva pe la Cheia Prahova). Avea o diferență de nivel de 4900 m.Mi se părea mare la acel moment, la fel și distanta. Am relatat în detaliu aici. Acum aveam cam aceeași distanta cu ceva mai multe urcări și coborâri dure, pornite și terminate la casa lui Dracula din Bran : 6700 m.
Îmi era ceva teama, o recunosc, de aceasta cursa.

La start, ma gândeam la o vorba : "Nu trebuie sa fii puternic ca sa începi dar trebuie sa începi pentru a fi puternic."
Iar la final, la un mesaj din poza alăturată.

Am petrecut pe munte cam 25 de ore plecând de la start la ora 5 Sâmbătă 19 Mai 2018 și ajungând la ora 6 Duminica 20 Mai 2018. Unii ar spune cata pierdere de timp, alții de ce fac unii asemenea plimbări nebunești, alții pur-și-simplu admira, respecta și incurajează aceste frumoase nebunii.
Aveam și un obiectiv de timp, de data asta, singurul de altfel de 24h30m - 24h:50m fără sa țin seama de condițiile meteorologice.Anul acesta a plouat mult,a fost mult noroi, a fost frig dar cu mult mai putina ceata.Aproape ca mi-a ieșit bine obiectivul și am terminat practic neobosit, sunt fericit de pregătire și echipare. Chiar ca pregătire, au fost doar 40-50 km mai mult pe asfalt, cu unele exceptii mici. Aaa, plus finalizarea cursei mi-a adus 5 puncte ITRA, cu posibilitate de calificare pentru curse montane internaționale. Dar hai sa povestesc mai jos : detaliat pentru cunoscători și succint pentru mai putin cunoscători.

Descriere generala : 

Traseul pleacă din curtea castelului Bran și se încheie tot aici. Vampirii încă sălăștuiesc pe undeva prin jur și străinii care, se pare, ca sunt mai multi decât romanii, vin mult mai entuziaști să-i întâlnească. Se pare ca numai cei din cursele de noapte au aceasta șansă. Am auzit ca unii și-au adus usturoi și crucifix, nu știu cât de autentice au fost în fata primejdiei vampirice...he he.
Trebuie sa precizez ca este singura cursa din Romania organizata de o asociație sportiva din Europa și marketing-ul lor asigura prezenta alergătorilor străini în număr mare. Asociația se numește Sport HG si toate detaliile tehnice,foarte utile,le-am aflat de la Andy Heading.
Traseul este caracterizat de un relief deosebit de dificil, dar si foarte pitoresc, cu ascensiuni și coborâri abrupte, pe toate tipurile de drum și poteci, având o diferență de nivel de 6700 m. L-am făcut în ideea unei curse asemănătoare la UTMB în Franța August 2018 dar, din auzite, mult mai ușoară ca relief. Ideea e ca am urcat la Vf Omu de 2 ori (vârf ce are peste 2500 m), apoi la Piatra Arsa pe Jepii Mari și ajungând în zona cabanei Bolboci apoi pe Vf Bucșa și în Moeciu, finalizând cu valea Gaura și Bran unde surpriza de final a fost un 5 km de vale și deal, un preludiu de încă 1 ora pe...dealurile Branului.

Cursa facuta de mine aici pe Strava : https://www.strava.com/activities/1584784827

Descriere succinta pentru mai putin cunoscători (poate fi sărită de ceilalți ;) )

Preiau o vorba înțeleaptă auzita la unii alergători : "Un semi se alearga, un maraton se bea si un ultra se mananca".
Si am mancat si baut la punctele de alimentare incat am uitat ca am in spate un rucsac de 5 Kg marit in greutate dupa 40% din distanta cursei. Este a doua mea cursa de 106 km, prima cursa dura cu adevarat, un loc 50 la general cam din 200 de curajosi la start.Cica a fost anul in care au terminat cei mai multi.Spre surprinderea mea nu l-am vazut pe Vlad Tepes la start la 5 dimineata pentru poze( poate doar la cursele mai mici de 50 km) si nici colegi de suferinta cu crucifix si/sau usturoi, chiar si fals, in bagaj. La cursa viitoare le pun in bagajelul de luat la Busteni(km 48 al cursei) nu de alta dar noaptea au efectul scontat ;) Poate asa o asa alerg mai repede. 

Cursa de 100 km a pornit la ora 5 dimineata impreuna cu cea de 80 km adica cu 2 ore inainte de start-ul fratilor mai mici. Eram cu prietenii Mihai și Alex,care și-au propus sa meargă împreună toată cursa. Am mers cu ei cam 3-4 ore la început și a fost bine de tot.S-a pornit pe cea mai criminala urcare de care am avut parte vreodată : Bran - Vf Omu prin Saua Țigănești ( 9 km cu diferența de nivel de 1450 m ), apoi coborâre brusca spre cabana Mălăiești și urcare pieptiș pe zăpadă prin Hornul Mare către Vf Omu la peste 2500 m. Coborârea către Peștera era o bagatelă de încă 1 ora juma. Până la check-point-ul Peștera erau doar 26 km făcuți lejer în 6 ore și, colac peste pupăză, cu doar 2 km înainte de supa cea fierbinte, a fost musai sa trec printr-un râu învolburat până aproape de genunchi.Deh, singura pereche de șosete de rezerva era consumata și am făcut schimb putin mai târziu, după bine-meritata supa cu tăiței din belșug de la Peștera și deliciosul cașcaval. Stai, ca eu consum cașcaval într-un an cât într-o cursa de-asta. Chiar dacă par subțire, cum zic unii, eu chiar înfulec bine la punctele astea și beau mult : apa, ceai, cola, fără bere, din păcate .. he he. Sunt ca o gaura neagra când e vorba de mâncare.

Dupa cei 26 km, urmau încă vreo 22 km până la următorul punct de mâncare de la Bușteni dar trebuia sa dovedesc urcușul către Babele(5Km), apoi către Vf Omu pe traseul de iarna (10km) cât și lunga și vestita coborâre pe valea Cerbului către baza pârtiei Kalinderu de la Bușteni (15Km).A fost palpitanta bucata asta,nu știu dacă sa mai spun dificil, cu ploaie,grindina,porțiuni de zăpadă pe urcări și coborâri pe unde chiar m-am dat ca o sanie la vale. Alta metoda nu aveam decât sa fac patinaj artistic cu pantofi de alergare în picioare. In secțiunea detaliata de mai jos, am adăugat o poza. Am alergat mulțumitor pe coborâri ,de data asta pentru 100k și poate ceva mai se putea binișor pe platoul în ușoară urcare dintre Babele și Vf.Omu. Unii cunoscuți alergători se antrenau bine pe aici, m-au incurajat și ne-am dat mana ca profesioniștii : Marcel I. și Dumitru F. Altii mai putin alergaciosi și izolați, incurajau cu ce puteau și tot respectul pentru devotamentul lor. Mai menționez ca am coborât o buna bucata pe Valea Cerbului  cu o fata din Bulgaria (știa romanește),ce o lua mult mai inteligent decât mine pe curbele întortocheate și zăpada prezenta dar lipsa mea de orientare pe stânci și curbe s-a compensat,mai jos, in vale, asa ca am făcut o echipa buna pe bucata asta. 
A treia parte cursei, cam 20 km, de la Busteni km 48 până la Bolboci, era și partea critica pentru oricare din ultrasi. Dupa 10 ore și juma până la Bușteni, pentru mine, cu vreme potrivnica și ploioasa,eram decis sa mai mănânc ceva, însă numai după 10 minute de alimentare cu mâncare, lichide, gestionarea logistica a bagajului meu suplimentar, m-a apucat un tremurici neașteptat.Nu se mai oprea. Nici ploaia, la fel. Mi-a luat cam 30-40 minute sa ma schimb, sa refac conținutul rucsacului cu ceea ce venea din drop-bag-ul suplimentar,sa încarc ceasul etc etc. Am obținut cu succes un bagaj de 5 kg, mi-am dat seama la final ca-mi plângeau umerii.Ma întrebam de ce încă mai ploua, foita mea de ploaie nu mai suporta, am luat haine mai groase și eram 100% sigur ca se vor uda în curând și ...ce mai fac până la final de cursa ?

Dar, mi-am revenit, încălzit de noile haine,fără prea multe gânduri negre și am repornit energic sa dau din bete pe urcările ce urmau, încărcat cu energia unei muzici latino. Zuk ...Scrie pe mine, cum îmi zice Mihaela când mi se ridica nivelul energetic de origine latino. Cum am zis,era bucata critica cu vreo 3 km până la începutul urcării pe Jepii Mari la Piatra Arsa, totul înconjurat de o ploaie continua. 




Cam în 2 ore eram la Piatra Arsa, am fost destul de rapid,pe urcare vorbeam cu divinitatea să oprească ploaia nemiloasa și am primit o șoaptă ca ar trebui sa urc mai repede și sa cobor spre Bolboci, unde era rost de mâncare caldă. Asa am făcut în ciuda faptului ca muzica în caști se schimbase din latino în ceva lent pentru ultima ora de urcare.Am poposit doar 7-10 minute la Piatra Arsa pentru ceai cald și cașcaval și, curând, ma vedeam coborând ușor în alergare spre un senin visat. Aaa, singura grija era sa nu ma mai ud după trecerea de vreo 10 ori a unui râu în forma de șarpe lung în valea Dorului. Trecuse cam 14 ore și 50 min si eram la Bolboci (km 67) în jur de 19:50. O cafea era binevenita, niște paste ,cola și alte bunataturi pe care , de altfel, le treceam la categorii inferioare de mâncare. Nu eram obosit, culmea, chiar fericit ca mai erau doar 40 km și îmi făceam un calcul ca cel mult în 6-7 ore termin acesta cursa inimaginabila. Chiar vorbeam cu Mihaela la telefon și eram uimit și incantat de ceea ce ii ziceam : "Mai e putin : ori la bal or la spital".Era nedumerita, dar știa ca ma simt bine. Acest putin de 40 km urma sa fie pe un traseu necunoscut mie, pe timp de noapte,cu muuult noroi ( ploaia se oprise ) și o ușoară teama ca voi fi singur. Dar, plecaseră și alte doua doamne singure înainte, eu de ce nu ? In fine, după pauza de 15 min de la Bolboci, am plecat. M-am întors după bete și încă 5 minute se scurseră. Era în jur de 20:15 și urcam voios nebănuind ca încă 10 ore urmau până la final în loc de cele 6 ore optimist calculate. Ma duceam spre spital, clar, nu la bal. Tot ce pot sa spun e :  sa visezi ca avansezi cu bucurie și fără presiune, e un joc de păcălire a mintii și cred ca mi-a ieșit. Am făcut aproape 5 ore de la Bolboci la check-point-ul de la Moeciu de Sus pentru 20 km amărâți și încă 5 ore pe ultimii 20 km. Nicidecum urcări și coborâri periculoase, sau oboseala acumulata sau sete și foame, pur-și-simplu se înainte greu pe porțiuni de jnepeniș, mergeam repede fără alergare, m-am alăturat în noapte unui cuplu de tineri slovaci fiindcă mergeau cel mai repede dintre toți și duși am fost o perioada. Uneori regret ca am cam mers prea încet pe porțiuni vf Bucșa - Moeciu de Sus sau Moeciu-Poiana Gaura. Dar, de la Poiana Gaura am plecat singur în noapte cu 2 lanterne puternice pentru ultimele 3 ore de mers rapid combinate cu orientare, cu ceva ceata pe alocuri , urcări și coborâri abrupte de ma gândeam cum poate un om normal sa urce sau sa coboare pe acest traseu de la sau către Bran.Am depășit foarte multi, cred ca vreo 20, pentru doar ultimii 15 km. Eram energic, furios și iute pe urcări și atent pe coborârile cu noroi din belșug. Nu îmi venea sa cred ca urma sa ajung la final. Ultimii 5 km ii cunoșteam de la cursa de 50k de anul trecut. Au fost psihologici la intrare în Bran, traseul face stânga și urma un chin de urcări și coborâri succesive ce se parcurgea în 50 min sau 1 ora în mers forțat.Am depășit și aici alți colegi, ii întrebam și incurajam ca mai e putin,dar din răspunsuri păreau efectiv disperați de ultima bucata. Ultimul era un ceh care îmi răspundea cu "yes" si "I know" când îl întrebam în engleza cum se simte :)


La final era amorțeală mare, ora 6 dimineața, cu 20 m înainte de finish am fost reperat de o vuvuzea și un pozar amator cu telefonul mobil m-a imortalizat într-o poza de generic doar cu castelul Bran fără clona lui Vlad Țepeș. Eram tare bucuros de experiență, destul de energic ca încă aveam chef de vorba multa chiar în lipsa prietenului Bogdan P. de la cursa de 50k, primul său ultra de altfel. Era putin necăjit ca nu l-am sunat sa ma aștepte la finish dar era prea de tot deranjul. Am mai stat nițel prin preajma, apoi am luat-o spre pensiune pe jos (200 m) și ...n-am putut sa dorm : începeau sa tipe soldurile, picioarele și îmi tot ziceau sa merg. deh, emoțiile de final încă erau prezente. Am adormit cu adevarat acasă pe seara de duminica spre luni. 

La finalul celor 106 km cu 6700 m diferență de nivel, am tras linie :  

• am ars un număr de 14.200 calorii (conform Strava)
• nutriție și alimentare, perfect pentru mine, ca la carte :
• înainte cu câteva zile, m-am alimentat foarte bine în mod Carbo; și Mihaela e de vina ;)
• în timpul cursei :
• am consumat 15 l lichide : 10 l apa; 1 l supă; 0,5 l ( mai putina Cola în curse );0,5 l ( putina poșircă de izotonic la check point-uri ); 2 l de ceai cald (mai ales noaptea);0,5 l (geluri)
• am mâncat arhi-suficient pe la puncte : paste, supe, mult cașcaval, brânză și măsline, ceva carbo (jeleuri, napolitane, banane, portocale, ...)
• efort echilibrat în stil "negative-split" cu energie pentru încă ceva km 
• se poate alerga noaptea și singur căci sigur voi întâlni alți colegi de suferință pe traseu.Organizatorii recomanda în echipa de 2 pentru a evita orice risc de accidentare a unuia sau de fauna existenta la noi 
• pentru data viitoare, dacă sunt prin preajma, ma voi pregăti cu niște usturoi, crucifix, dinți de vampir etc etc ; pare safe pentru o noapte în alergare
• m-am întors cu toate astea acasă și altele fără sa consum, în total de 3-4 kg încât umerii mei plangeau

Descriere pentru cunoscători :

Preambul 

Prima mea cursa de 100k la Ciucas in 2017, m-a învățat ca betele sunt necesare și încă continui sa ma felicit și acum pentru asta după ce alte felicitări au trecut deja. Mi-am achiziționat abia acum niște bete ultra-ușoare de la Mountain King(Uk).Si au fost pereche de rezerva pentru picioarele mele. In săptămâna cursei, am staționat în recuperare după un semi-maraton montan de viteza la Macin unde a venit și primul meu podium la categorie. La nutriție, eram destul atent fără junk-food,bere,carne prea multa și mi-a ieșit. Ca odihna, la fel.
Deja eram incantat ca merg cu prietenul Cornel, partenerul de la viitorul ultra 100k cu 8500m diferență însa a renunțat în ultima clipa.

Cum nu am găsit pe niciun blog o descriere în detaliu a acestei curse, m-am gândit ca e timpul sa o fac. Poate fi utila și mie în viitor cât și altora.De la început, aveam încărcată ruta în ceas dar nu m-a ajutat deloc acolo unde trebuia, adică noaptea. Se blocase în a-mi arata ruta cât și a înregistra traseul făcut însă distanta a fost ok.

Cursa efectiva :

Km 13 - P1 (alimentare) - Castel Bran(750 m) - Saua Tiganesti(2195 m) - Cabana Malaiesti (1720m)
Ora            : 07:50 AM
Timp          : 2h:50m
Timp total : 2h:50m
Pauza        : 10-15 min (aproximativ)

Într-o cursa atât de lunga, un prim check point părea foarte departe ... la 12-13 Km. Cursa începe cu o porțiune de asfalt de 2 km unde fiecare accelerează sau nu cum poate. Cert e ca e o încălzire pentru ceea ce va urma :  8 km criminali de lungi până în șaua Țigănești, prin Clincea. Un total de 10 km cu diferență de nivel de 1450 m pe care am abordat-o în același ritm cu apropiații Alex V. și Mihai T., un negative-split propus pentru mine. Un traseu destul de abrupt în urcare prin pădure până la ieșirea în golul alpin unde urcarea continua. Cred ca am urcat cam în 2 ore și 20 min până la Țigănești și apoi încă 30 minute coborând 500 m în altitudine cam 3 km către cabana Malaiesti foarte abrupt pe ultimii 500 m ( Padina Crucii - cabana Malaiesti ). Mi-au ajuns 1,5 l de apa, normal pentru mine.Datorita ploii ce tocmai începuse, m-am echipat de ploaie complet. Am mâncat câte ceva dulce și băut apa.Am reîncărcat încă 1,5 l pana la următorul punct de la Peștera (km 26) si am plecat dupa 10-15 min pauza aici.

Km 17,5 - P2 (control) - Vf Omu 1 ( 2505m)
Ora            : 09:45 AM
Timp          : 1h:40m
Timp total : 4h:45m
Pauza        : 0 min

Plec de la cabana prin Valea Malaiesti în urcare progresiva, pregătit de ploaie și vreme rea, dar dornic sa turez motoarele doar încălzite până atunci. 

As putea spune ca porțiunea până la Vf Omu se împarte în doua bucăți : 
    - 3 km duri cu diferență de nivel de 570 m până la          vârful Hornului Mare ( fotografia cu șirul indian de 
      oameni) - aprox 1h:20m
    - 1,5 km cu diferență de 200m de la vârful Hornului 
      până la Vf Omu (20 min)

Lejer, am făcut și am stat încă la poze după cum se vede alăturat.Chiar am imortalizat poze cu Mihai T. si d-l Stan T. pe aici.Ajuns la Vf Omu unde era frig si ploua sau ningea , nu mai stiu, eram decis sa o iau la vale pe banda roșie către refugiul Bătrâna și Peștera.

Km 22,5 - P3 (control) - Refugiul Batrana ( 2160m )
Ora            : 09:45 AM
Timp          : 40m
Timp total : 5h:25m

Pauza        : 0 min


Traseul e alergabil pe diferență de nivel , mai mult la vale decât la deal, iar aproape de refugiu e o zona de 500 m de jnepeni mari unde e recomandat sa mai urli sau sa folosești fluierul. Nu uitam de apa și din când în când un gel căci era acceptat cu plăcere.Cum se vede în poza de mai jos, traseul o face în dreapta jos a pozei, evident pe partea stânga a fășiei de zăpadă. De obicei, asa e în luna Mai, cu bucăți de zăpadă pe alocuri.Erau multi voluntari aici și chiar Marius Popescu de la Salvamont ne incuraja frenetic.

Km 27,5 - P4 (alimenare+ciorba) - Salvamont Pestera ( 1600m )
Ora            : 11:00 AM
Timp          : 35 min
Timp total : 6h
Pauza        : 15 min

Bucata de la Refugiul Bătrâna până la telecabina Peștera e identica ca și diferență de nivel în coborâre și ca distanta.Se fac cam în aceeași timpi cu diferența unui teren mai incomod către Peștera, un fel de smocuri de iarba instabile iar terenul nu este drept și piciorul va călca într-un unghi de 20-30 grade.Pe alte bucăți, terenul este pietros dar în general se coboara bine.
Partea surpriza a acestei porțiuni este trecerea peste un râu învolburat și sunt porțiuni mai domoale unde apa ajunge doar până la pulpa piciorului. Am trecut efectiv prin apa sperând ca mai târziu se vor usca atât ciorapii cât pantofii. Insa umezeala prelungita duce la apariția sau favorizarea bătăturilor. Eu aveam tot felul de plasturi Compeed la ambele picioare dar nu au ținut niciunul când mai târziu (sus la Babele) mi-am schimbat șosetele.
La checkpoint, am stat vreo 15 min, reîncărcat toate bidoanele (2x600 + 800=2 l) pentru porțiunea lunga ce urma (4 ore și juma),am luat chiar 2 supe, niște zeama lunga cu multi taitei, asezonat cu cașcaval direct în burta mea, ceva dulciuri și o cola. Toate lichidele ( inclusiv supa) servite în bidonul de 800 ml căci tendința BIO a acestei lumi nebune ne-a impus sa avem o cana suplimentara la noi. Înainte de a pleca, ma întrebam când mai vin prietenii Alex V. si Mihai T. si am plecat putin mâhnit spre punctul de control de la Babele.

Km 30,5 - P5 (control) - Baba Mare( 2190m )
Ora            : 11:50 AM
Timp          : 50 min
Timp total : 7h:05m
Pauza        : 10 min (aproximativ)

E un simplu punct de control și urcarea e abordabila pe o porțiune de 3 Km cu o panta de 20-35%.Chiar de la începutul ascensiunii, ma striga și ma incurajează Marcel I. Era în coborâre rapida, la un antrenament nicidecum la cursa asta care l-a cam chinuit fizic și emoțional in 2017.El e autorul articolului ce m-a ajutat mult sa înțeleg cursa asta de 100 km și sa fiu pregătit mental.Multe mulțumiri, Marcel ! 
Sus la Baba Mare,am considerat ca e musai sa schimb șosetele încă ude. De aici încolo, nu mai aveam pregătit nicio alta pereche. M-am mișcat in reluare cam 10 min. Adidasii erau deja uscați. Ploaia de sus de la Omu nu exista la Peștera nici la Baba Mare dar avea sa ma întâlnesc din nou la Omu cu un soi de grindina.


Km 36,5 - P6 (control) - VF Omu 2 ( 2505m )
Ora            : 13:27 
Timp          : 1h:27m
Timp total : 8h:27m
Pauza        : 0 min

Cam mult as zice ca am făcut pe platoul Baba Mare - Vf Omu. Am alergat prea putin, am încercat sa mănânc ( Iarăși ?? Ma întrebam și eu :) ) o punga de covrigei. Abia puteam sa-i înghit ...fără apa.Ma simțeam bine, cu niște caști pe urechi, de forma puse sa-mi protejeze urechile la "vâj de munte".Nici o muzica în player.
Nicio remarca pe aici, teren normal de platou montan.Aproape de Vf Omu, am crezut ca traseul întâlnește concurenții la cursa de 50k dar era o cale pe zăpadă paralelă cu coborârea lor de la Vf Omu spre Peștera.Nu a fost sa fie sa-l întâlnesc pe prietenul Bogdan, devenit proaspăt ultras de munte, sau pe Elena P. la primul ei 50k. Voluntarii de aici au fost remarcabili și nu m-a costat nimic sa-i felicit pentru voința și suportul lor pe o asemenea vreme potrivnica.Am primit niște zâmbete energizante ;) 

Km 46,5 - P7 (alimentare+drop-bag) - Kalinderu Busteni ( 980m )
Ora sosirii : 15:27 
Timp          : 2h
Timp total : 10h:27m
Pauza        : 30 min

De la Vf Omu 2 , a urmat  o coborâre extrem de solicitanta pe Valea Cerbului, deosebit de lunga, cam 7 km ,cu prelungirea de încă 3 km de alergare rapida. Niciodată nu reușesc sa găsesc traseul ideal plin de curbe,o iau de-a dreptul și ma orientez după alții. Încercam sa ocolesc bucățile de zăpadă dar ajungeam în aceleași puncte cu o fata din bulgaria ce vorbea romanește. M-am orientat tinut dupa ea, chiar i-am urmat exemplul si m-am dat in fund pe zăpadă acolo unde se putea. Putin mai jos, vremea se transforma si grindina s-a transformat in ploaie, o ploaie supărătoare dar acceptabila în doi ;) A mers binisor alergare pe portiuni de zapada, pietre, carari inguste, pădure, chiar am depasit punctul de posibila ratacire si ratare a traseului corect ajutand-o pe noua pe partenera de drum.Stiam ca trebuia sa evit solicitarea muschilor si articulatiilor pe coborare.Era prea devreme.Pe extensia de 3 km am dat drumul la alergare si am ajuns in 10h:27m la baza partiei depasind multi alergatori.Paream bine si gata sa fac reincarcarea.
Ploua continuu si peisajul era destul de monoton.Cativa voluntari erau si ei satui de ploaie. Am luat ceva dulce, baton si geluri, covrigi, alte dulcegarii, un bidon cu lichid, fara a umple ambele bidoane de 600 ml.Dupa 10 min, m-a prins un tremurici nemaintalnit pina atunci care m-a "paralizat" si nu stiam ce se intampla.Ceasul Garmin ma anunta ca trebuie sa-l incarc.Am facut sto ppe workout pentru a-l reporni mai tarziu. Prost am procedat caci mi-am dat seama mai tarziu pe la Bolboci ca sageata nu mai urmarea traseul incarcat. In plus, drop-bag-ul de la checkpoint trebuia sa-i fac loc in rucsacul meu.Apare un stress .... Am decis sa schimb toate hainele (doar tricou + incalzitoare la maini) si sa-mi iau bluza compresie cu maneca lunga si merinos-ul cumparat recent de la Decathlon.Peste a venit foita de ploaie si vant. Imi tremurau mainile si aproape ca nu puteam sa ma schimb.Cu greu, am facut loc si in rucsac, pus ceasul Garmin la incarcat, inghesuit tot ce aveam in drop-bag in rucsac, pus muzica in casti si in final pus aceleasi 2 perechi de manusi ude (cu degete lungi de la Asics si cu degete scurt de ciclist). Am inceput sa ma mai incalzesc si am plecat destul de energic si,pot sa spun, furios pe mine ca am stat 30 - 40 min timp in care m-au depasit foarte multi. Urma legatura Kalinderu - Jepii Mari si apoi Piatra Arsa.

Km 54,5 - P8 (alimentare) - Piatra Arsa ( 1970m )
Ora sosirii : 18:00 
Timp          : 2h:10m
Timp total : 13h
Pauza        : 10-12 min

Urcam voios, energic, cu muzica buna in urechi ce a ținut doar 30 min, chiar îmi venea sa cant în ciuda ploii. Betele m-au făcut mai vioi.Ma alimentam cu lichid ca la carte.Portiune in urcare cam 1000 m in altitudine pe o distanta de 5,5 km cu un teren prin padure in urcare si cu o portiune de final mai abrupta pe stanci si cu cablu ajutator. Eram inca motivat si in recuperare de timp.La checkpoint,erau destul de multi, 2 ceaiuri calde cu cascaval,branza au fost mai mult decat binevenite.Plec repede spre cabana Bolboci, urmatorul punct, doream sa scap de ploaia apasatoare.Stiam ca jos in vale nu ploua.Dupa 1 km, mi s-a confirmat.

Km 65 - P9 (alimentare+paste+cafea) - cabana Bolboci ( 1430m )
Ora sosirii : 19:52 
Timp          : 1h:40m
Timp total : 14h:52m
Pauza        : 15 min + 5 min(intoarcere dupa bete)

Pentru doar 10 km, parea ca am facut destul de mult ca timp.Am alergat la un pace de 6 și ceva pe porțiuni drepte cât și pe coborârile pe smocuri de iarna dar cel mai enervant au fost cele 10 treceri peste pârâul din Valea Dorului care curgea șerpuit.Ulterior se intra pe un drum forestier și se coboară prin pădure către șoseaua de pe langa lacul Bolboci. Alergam pe sosea mai repede la pace de 6 combinat cu mers , cam 2 km ocoleste pina la trecerea pe barajul Bolboci. La cabana Bolboci, multi alergatori erau la masa, mi-am găsit un loc cu greu si voluntarii de acolo, foarte draguti, de altfel, mi-au încărcat ambele bidoane din rucsac in timp ce eu serveam pastele. O cafea si o cola au fost binevenite.Eram fericit ca nu știam ce ma astepta. Nu cunoșteam traseul deloc si imi calculam ca pentru ultimii 40 km din cursa nu avea cum sa-mi ia mai mult de 6-7 ore (varianta cea mai pesimista).Nu imi venea sa cred ca as fi terminat în 22 ore daca totul decurgea ca si pina acum.Am sunat pe Mihaela ca sunt bine și ca urmau ultimii km si ca vorba "Ori la bal ori la spital" ma motiva maxim.A rămas placut surprinsa și rasul ei m-a transformat într-un războinic ce urma sa se întoarcă victorios acasa.Cred ca exagerez, poate ma uitasem la filmul gresit. Am plecat rapid de la checkpoint si m-am întors la fel.Mi-am uitat betele.Am pierdut 5 minute, nu-i bai la cate ore avea cursa.Urma si noaptea de care ma temeam mai mult ca urma sa fiu singur inconjurat de fauna bogata a Romaniei.Cel mai rau e ca mi-am dat seama ca sageata de pe traseul incarcat in ceasul Garmin nu mai înainte pe traseu. Se blocase cumva cu toate ca GPS-ul de pe ceas funcționa și îmi arata nr de km.

Km 76,5 - P10 (alimentare) - Vf Bucsa ( 1720m )
Ora sosirii : 23:12
Timp          : 3h
Timp total : 18h:12m
Pauza        : 5 min

Am plecat pe la 20:12 efectiv de la Bolboci. Am inceput urcare usoara pe un forestier cam 1,5 km. Mers rapid.Eram bine, mi-am scos muzica, nu aveam nevoie.La un moment dat, drumul face dreapta urcand brusc catre inceputul unei zone de jnepenis.Intunericul incepea sa se lase. Am depasit chiar fete ce mergeau singure. Am capatat curaj dupa o mica pauza tehnica.De la articolul din 2017 a lui Marcel I. ma asteptam la multe de pe aceasta zona cand el s-a pierdut aici.Marcajul de cursa vargat nu era fosforescent si eram atent la el. Trebuia sa pun piciorul cu grija pe langa micile tufe de jnepeni,cararea nu era definita, chiar se pierdea in mai multe parti. Marcajul suplimentar a facut toata acesta parte de 3 ore pina la Bucsa. Eram atat de bucuros de luminile rosu intermitent situate la înălțime pe stalpi (nu era zona de copaci) incat am marit pasul.Mergeam rapid dar greu.A fost zona de 1 Km dupa care urcare si coborare continua pe un teren combinat cu pamant, piatra si bucati de iarba.Rar am alergat la vale.Eram mai multi care ne tot depaseam.A venit un cuplu slovac care ne-a depasit pe toti.Mergeau foarte repede si am zis ca sunt de-ai mei, de aceeasi inaltime de 1,85m si acelasi fuleu.Mi-am gasit parteneri de noapte. Am trecut de vf Bucsa (1848m) si dupa inca 2 km era checkpoint-ul (1720m). Nu imi venea sa cred cat am putut sa fac : 3h. Era deja jumatate din timpul de 6-7 ore estimat pina la final si facusem doar vreo 11 km.Imi venea sa o iau la fuga la vale catre Moeciu dar ma gandeam sa fac aceasi echipa cu slovacii.Am pornit catre Moeciu singur si, dupa o pauza tehnica, am ramas in aceeasi echipa.Nu aveau traseu pe ceas, se uitau foarte bine unde sunt marcajele.

Km 85 - P11 (alimentare+paste+cafea) - Moeciu de sus ( 940m )
Ora sosirii : 01:07 AM
Timp          : 1h:50m
Timp total : 20h:07m
Pauza        : 20 min

Am plecat de la checkpoint Bucșa in pas alert fără alergare la vale. Se putea da drumul la maxim aici. Am ținut sa merg la ritmul agreat mutual.Urmau 4 km de coborâre 700m in altitudine.Teren umed dar nicidecum noroios.Dupa coborarea asta, partea psihologica era ca intrai in Moeciu pe un drum plat forestier si traseul o cotea catre stanga pe un traseu de plimbare turistica urcand inca 2 km destul de abrupt.Daca eram singur chiar ca puneam intrebari divinitatii. Altfel eram intr-un grup mai mare cu multi alergatori ce ne-au ajuns din urma.Dar, echipa noastră a luat din nou distanta pe urcare finalizând cu ultimii 2 km la vale abrupta pe carari cu noroi din plin si mers cu grija ca si cum inotam intr-un bazin. Ultimii km spre Moeciu erau,de fapt, primii km din bucla 3 de la EcoMarathon aceia care ii blesteama multi.
O nota din partea mea : Am tot sarit niste garduri inchise si mari din butuci de copac subtiri. Nu stiu daca nu cumva traseul era chiar prin gradinile oamenilor adica un teren privat. Daca da, a nu se incerca in afara vreunui concurs.am ajuns in final si la checkpoint Moeciu cu gandul la urmatorii km si la final.Am stat ceva timp sa mananc niste paste, sa beau cola si cafea, cascavalul castigator in cursa asta,sa reumplu bidoanele, etc ..din astea. Palcuri de alergatori veneau si stateau putin.Am asteptat echipa cu care fusesem pina atunci.Si bine am facut.

Km 90,5 - P12 (alimentare) - Poiana Gaura( 1435m )
Ora sosirii : 03:07 AM
Timp          : 1h:40m
Timp total : 22h:07m
Pauza        : 5 min

Am plecat dupa vreo 20 min de la Moeciu.Traseul e pe asfalt vreo 200 m dupa care face brusc la stanga pe o poteca intre doua garduri. Nu fusesem atent dar vad ca 2 straini aveau pe ceas traseul bun. De la capatul potecii, se trecea un podet si se incepea urcarea brusc si abrupt. Ma intrebam de unde sunt scoase dealurile astea in Moeciu. Eram mai multi si echipa mea urca fantastic de repede. Ma tineam tare si urcam caci demult timp nu mai mergea traseul pe ceas.Se blocase de la Busteni (km 46).Asa ca pina la Poiana Gaura(urmatorul checkpoint) mergeam impreuna din nou pe o portiune din ultima parte de la Ecomarathon trecand prin poiana Gutanu.M-am speriat degeaba ca urcarile abrupte sunt la inceput apoi am mers la pas leger 5 km pe plat.Data viitoare o sa stiu sa alerg bine pe aici. Singura mea nedumerire este de ce am facut atat de mult de la Moeciu la Poiana Gaura: 1h:40m , nici acum nu realizez, fiind doar 5,5 km cu dif. 500m.
La checkpoint, spre surpriza mea placuta, era cel care stia traseul in detaliu si care il concepuse, cred: Andy Heading.Mi-a dat toate detaliile pentru ce urma. El e cel de la care poti afla orice despre traseu.Dupa un ceai cald, am plecat singur la pas mare si rapid pentru ultimii 15 km.

Km 106 - P13 (finish) - castelul Bran ( 1435m )
Ora sosirii : 06:12 AM
Timp          : 3h
Timp total : 25h:12m

Urmatoarea bucata e criminala as spune mai ales cand este noroi. De fapt, dupa urmatorii 10 km, se cam termina cursa pe munte.Se faceau in 2h:10m.Pregatit psihologic si cu detaliile tehnice in buzunar, am inceput sa urc pe forestier pina in padure in pas alert.E o urcare progresiva care se intinde pina in padure pe o distanta de 2 km si ajunge la o altitudine de 1615m .E o carare marcata turistic dar exista si marcaj de cursa.Nimic fosforescent.Am depasit ceva alergatori pina la intrarea in padure apoi am fost singur mai mult timp. A urmat o coborare coborarea brusca destul de pietroasa pe 1 km si cea mai dificila urcare din aceasta cursa : pieptis pe vreo 500m cu 88m diferenta nivel. Nervos am gasit resurse sa o urc rapid fara sa ma plang stiind ca urma o interminabila coborare cu noroi de vreo 5 km. Am continuat cu grija prin noroi in coborare depasind vreo 20 de alergatori. La intrarea pe asfalt deja zorii zilei incepeau sa-si faca prezenta.Au trecut deja 24 de ore si inca sunt pe picioare treaz si mergand drept :)
Am combinat alergarea pe asfalt cu mersul pina la intrarea in Bran si am facut stanga pe un forestier dragut care urca si cobora parca la infinit.Mergeam vioi, cu chef de viata, chiar ma intrebam de unde vine aceasta energie, empatizam cu cei pe care ii depaseam. Erau cam 4-5 km pe care i-am facut in 50 min.As zice ca cireasa de pe tort a fost o coborare de vreo 5-10 m aproape verticala cu noroi chiar langa Sala Sporturilor de unde am ridicat kitul de participare. Am depasit chiar un concurent ceh inainte de coborarea asta care imi raspundea cu "Yes" si "I know" la intrebari despre starea lui. M-am lasat balta, am intrat in curtea castelului si am trecut linia de sosire in aplauzele putinilor voluntari prezenti.La un minut a ajuns si cehul si un alt roman cu steag tricolor pe umeri. Urraaaa ! 

Asta a fost Transilvania 100k si muntii Bucegi / Leaota.

Concluzii de final

• Am terminat chiar mai energic ca la Ciucas 100k 2017 ( primul mare ultra ) și ma simțeam cumva un profesionist.
• Am avut senzația ca am urmat planul de nutriție și alimentare aproape de ideal cât și economia de energie a fost maxim posibila.
• Ca timp, sunt super-incantat fiind foarte aproape de ceea ce mi-am propus : intre 24h30m si 24h:50m. Am simțit marea diferența intre a avea un singur obiectiv destul de realist și clar fata de varianta de a avea mai multe variante/scenarii de timp.Cred ca e ca in viata cand ai mai multe optiuni, nu esti destul de concentrat si motivat pe obiectiv.
• Am invatat ce inseamna o cursa de ultra dificila, m-a calit. Si a fost o foarte buna experienta a ceea ce va urma:  
• Maraton 8500 ( cel mai dificil ultra din Romania cu dif 8500 m (cel mai dificil ultra din Romania) din Iulie 2018 cu 6 puncte ITRA
• UTMB CCC 100k din Franta August 2018
• Am luat cele 5 puncte ITRA necesare curselor internaționale cum e UTMB din Franța 

• 
  

• Am experimentat cum e sa alergi cu greutati in spinare, cu un sac de 5 kg după ce l-am încărcat mai mult cu drop-bag-ul suplimentar si nereturnabil de la Bușteni
• Partea mai trista e ca timpul alocat pregătirii unor astfel de curse poate fi destul de mare, cu plimbări la munte,cu alergari mai lungi, și , cum nu suntem singuri în viata, se poate lasă cu impact în viata partenerului. In cazul meu, ma antrenez destul de putin ( 40-50 km pe sapt ), dar va trebui sa revăd timpul alocat acestui hobby. 

Felicitări de final

Organizare excelenta anul acesta, marcaje pe măsura,mâncare din belșug(unii ar avea mai multe de adăugat),voluntari de excepție și inimoși fără de care un asemenea concurs nu ar fi posibil. Felicitari tuturor ! 

Nota : O foarte buna idee din partea organizatorilor a fost prezenta , la fiecare checkpoint, a profilului urmatoarei bucati de traseu ceea ce nu am vazut la alte curse din Romania. 

Si nu în ultimul rând, felicitări tuturor prietenilor mei alergători montani care au încercat uimitoarea experiența și celor care nu au încercat-o încă : Mihai T., Alex V, Cornel I. (partener la Maraton 8500), Bogdan P. , Adi U, ...

Lucruri de îmbunătățit 

Si pentru ca organizatorii iau în calcul orice sugestie legata de organizare, as zice următoarele : 

• prima ar fi lipirea slaba a chipului de număr. A trebuit sa păstrez cipul în buzunar aproape toată cursa.

• hârtia folosita la număr ar trebui sa fie de calitate , cel putin pentru cei de la 80k si 100k. Am avut numărul pe o centura de număr și mi s-a rupt. L-am pus în buzunar căci este important.

• semnalizarea mai clara cu o lumina fosforescenta la intersecția drumului de asfalt ce pleacă de la checkpoint-ul Moeciu de Sus cu cărarea ce trece un parau și imediat se urca abrupt. Multi treceau și se întorceau din drum ratând intrarea.
• Prefer sa se imbunartateasca alte lucruri mici decat sa se consume hartie pe emiterea unei diplome ca cea de mai jos or banii cheltuiti pe diplome sa fie donati