16 Iulie 2016
Traseu Hobby , 47 Km, diferenta nivel 3200 m, in echipa de 2
Video propriu Youtube(posibil probleme la unii operari,de ex : RDS) :
Maraton 7500 Hobby 2016
Video propriu GoogleDrive:
Maraton 7500 Hobby 2016
Video propriu DropBox :
Maraton 7500 Hobby 2016
O altfel de poveste cu mici trucuri spuse la final de articol, cu un video
YouTube sau GoogleDrive, fara relatari legate de emotii,sentimente, etc etc, cu felicitari celor din spatele evenimentului.Mai degraba o poveste despre o cursa funny sau hobby cum i se zice. Cand o sa trec la tura lunga, o sa trec in revista lucruri mai profunde ;)
Prin urmare ... "Iarna nu-i ca vara si la munte nu-i ca la sosea", as incepe cu niste vorbe celebre pe care le-as extinde putin in contextul unui concurs montan de alergare. Este al 4-lea trail montan pentru mine in 3 ani si a-2-a participare la 7500 Hobby in aceeasi componenta de echipa selecta : eu si Cornel.Anul trecut fusese greu si tot ce e greu, e si frumos.In cele doua poze din dreapta se poate vedea o parte din "greutatea si frumusetea" exprimate vizual printr-un albastru (nu de metil sau etil ) de ciclist debutant si mirobolant de entuziast in terminarea primului ultra-maraton de 45 km. Scosesem un timp de 12 ore, eu fiind in bocanci si evident, neputand alerga.E o alta poveste cu bocancii.Eram,cred ca, singurul cu bocanci in plina caldura de vara.Bocancii mei au fost, clar, un motiv de reducere la minim a oricarei viteze si maximizare a bucuriei si suferintei simultane.Ma salvase putin atunci glumele de echipe cu ceilalti participanti dar si un strigat de lupta motivant : "Hai Corinaaa ! " repetat de mai multe ori la inceputul coborarii pe Valea Cerbului.Atat de motivant incat ne-a ramas intiparit tip de un an Adica pina acum in 2016.Era un strigat din echipa fetelor care au si castigat anul trecut la feminim sectiunea Hobby.
Dar, iata ca roata se mai invarte o data si anul acesta si, suprinzator, cum toate sunt legate in viata asta ,acest strigat a devenit motivant pentru noi doi.Daca anul trecut eu eram cel cu viteza mica si eram "incurajat" de strigat, acum rolurile erau inversate ... in mod amuzant. Si cu aceleasi 2 fete castigatoare si anul acesta ( "Felicitari inca o data! ") ne intersectasem si mersesem "cap la cap" pe diferite portiuni ale traseului.
Dar, sa incep cu o scurta descriere a ceea ce inseamna acest concurs si de ce se numeste 7500. Mi-am pus intrebarea de la ce vine. Maraton 7500 este o competitie de alergare montana prin muntii Bucegi,pe trasee marcate oficial, adica turistice, fara nevoia unor marcaje speciale specifice cursei (doar mici exceptii ). Are 2 probe : HOBBY de 45 km lungime si diferenta de nivel de 3700 m (oficial se pare, dar pe GPS mi-a aratat la cele 2 curse mereu 3200 m) si ELITE de 90 km cu diferenta de nivel 7500 m. V-ati prins, numele concursului vine de la diferenta de nivel maxima prezenta la proba ELITE la care deocamdata ma abtin sa ma gandesc.
Am ales din nou HOBBY si anul acesta cu un timp dorit de Cornel in jur de 10h:30 si agreat si de mine. Era ca un contract nescris.A mai incercat el sa faca calcule, ba sub 10 ore, ba 9h:30m, etc etc si sa ma determine sa aprob.Asta in conditiile in care el era la nivel minim de antrenament si la unul maxim de darzenie amestecat cu entuziasm.Eu eram realistul insa la nivel echipa stateam amandoi pe aceeasi frecventa mai mereu chiar daca uneori varia in jos sau sus.
Am stat la o pensiune, alaturi de startul de la telecabina Pestera, Valea Cocorei pe nume, cica sa ne odihnim bine inainte de marea provocare.De unde si pina unde ca nu o sa mai stau vreodata acolo : extraordinar de scump si servicii pe care nu le-am simtit.Am simtit muzica la maxim de la restaurantul exterior si turistii de weekend pusi pe maraton de cine sta treaz cat mai mult si evident cu
copii atomici in noapte.Asa ca mi-au iesit vreo 3-4 ore pe noapte cu o lehamite de a fugi de locul asta cat mai sus pe coclauri golase ;)
Ne prezentam la start, arat destul de bine pentru orele dormite (dau incredere lui Cornel ;) in potentialul echipei ), se face control riguros la echipamentul obligatoriu, niste poze acolo, pregatim cronometru pe ceas, camera video si iaca si o nelipsita poza. Start cursa la ora 6, multi gonesc spre varful Omu' , traseu banda albastra verticala. Am poze, le pastrez doar pentru mine.
Urc usor, parca zbor, Cornel isi intra si el in ritm usor-usor.E bine. Nu alergam, doar mers alert.Am vazut ulterior prin poze ca cei buni care au scos sub 9 ore, trageau tare pe bucata asta. Pe ultimele 2 urcari Pestera-Vf Omu, am tot "alternat" efortul cu o echipa de fete (cand mai tare ,cand mai incet ).
Am aflat ulterior ca era echipa de fete loc 2 cu care paradoxal eram "in legatura" pe Strava ( Dariela si Simina).
Bucata Pestera - Omu, am facut-o in 1h:22m, am stat inca 2 min sa ne fie lipit stick-ul pe hartie la CP1.In clasament, am aparut cu 1h:18m, neadevarat.Mai tariu mi-am dat seama ca se regleaza acesti timpi astfel incat per total, timpul de pe ceas a fost acelasi cu cel al organizatorilor.
De la Omu , adica CP1, coboram cat puteam de repede. Luasem foc, nu alta, la talpi. Strigam dupa Cor(nel) : "Hai Corinaaa!" A functionat nesperat de bine caci Cornel cobora in mare viteza.Stiam ca nu aveam timp de poze sau filmari.Valea Cerbului a fost o pacoste anul trecut si stiam cum poate sa te "faulteze" daca aveam o nanosecunda de neatentie. Am coborat perfect pe portiunile de piatra si alergat destul de tare pentru noi pe portiunile de padure de mai jos. Sunt niste deviatii de la traseu care ne puteau induce in eroare.Chiar am luat-o pe una dintr-acestea si a trebuit sa coboram de-a dreptul si pieptis.Pierdusem 1-2 minute. Am ajuns la Gura Diham repede,cu putin inaintea unei echipe de mixt, foarte buna cu ... intamplator sau nu, o a doua Corina.Au iesit pe loc 3 la mixt :) Nu am mai trecut prin apa sau pe un butuc ca anul trecut la Diham.Ma refer la paraul umflat de dinainte de CP2.Stateam nesperat bine cu 2h:35m la total.Doar 1 minut pauza cu o felie de piersica si inregistrarea sosirii si GO la deal spre CP3 la Prepeleac. Dar, am uitat sa pun profilul traseului pentru o ghidare a ceea ce povestesc :
Urcarea abrupta de inceput de 1 km am parcurs-o repede, am facut si o mica pauza tehnica.
Pina la Poiana Izvoarelor suntem ajunsi si depasiti de echipa de mixt si nu i-am mai intalnit pina la final.
La Poiana, am stat 5 minute sa plece toate echipele prezente acolo si sa avem drum liber in fata.Servesc o COLA, din propriul depozit.Aveam 35 min + 5 min pauza.
Incepem alergarea si urcarea la pas alert. Traseu prin padure in urcare continua, pe alocuri abrupta,cam scoate multe toxine din plamani si din muschii obisnuiti cu relaxarea de la birou.
Nelipsitul "Hai Corinaaa" era incurajator pentru amandoi si intorcea priviri ale altor echipe, putine cei drept, de prin jurul nostru. Cor(nel)ina era cu explicatiile catre echipele concurente de baieti legat de acest strigat.Era fain pentru mine pe urcare.Descoperisem cu 1 luna inainte, la Retezat SkyRace, o usurinta in urcare de care nu ma stiam in stare. Si aici la fel. Se pare ca SkyRunning-ul se lipeste de mine,chiar il ador. Cornel era putin neantrenat acum,dar suficient de puternic cat sa alerge mai mult km decat erau la Hobby. Eram in sinergie desavarsita, ce mai. Prepeleac-ul se intrezarea incet-incet, Cornel tot repeta cu voce tare ca in melodia aia : "Si-alta data, si-alta data, o s-o facem si mai, si mai, lata ..."
Iesea totul din el, urlau toti demonii de ...suferinta. Cam asta-i inceputul la tura lunga ELITE de 90 km, banuiesc, pina te obisnuiesti cu ea...he he.
Iaca gata, la Prepeleac, avem 4h:15m.Sunt vreo 6,3 km de la G.Diham pina aici.Privelistea e superba,un hau imens si culmi stancoase in jur. Aflam ca traseul e deviat prin Malaiesti, putin mai lung si mai nebatut de soarta ...pardon, de vant de creasta. Plecam de la CP3, mahniti ca Bucsoiul Mare il vom revedea, poate, la anul.Era frumoasa urcarea spre Bucsoiu si foarte tehnica, cu cabluri pe alocuri.Dar, alergam spre Malaiesti, usurel, prin padure, mai mult in coborare decat urcare. Izvorul de la Malaiesti e tocmai bun de incarcarea bidoanelor si punem de o pauza de 2 min. Silviu Balan era acolo cu un ochi vigilent dandu-ne sfaturi pretioase pentru mai departe. Urcam lin si apoi mai abrupt, fac poze, ne oprim de vreo 2 ori cam 2-3 minute.Eram cam batut de soare in depresiunea de la Malaiesti si pe urcarea dinainte de Hornu Mare. Ne uitam inapoi de sus si constam cu stupoare ca "Hai Corinaaaa" era transmis si telepatic de noi catre extraordinara echipa de fete de loc 1. Parca, Corina ne-a auzit.Cornel le-a spus repede, din mers si pe scurt, povestea cat eu luam un gel asezat pe o stanca. I-am zis lui Cornel sa o ia inainte ca-l ajung. Urcarea e faina de tot.Incep sa-mi restabilesc ritmul si urc repede.Le depasim mai sus pe fete si dusi am fost pina la Vf.Omu la CP4. Inregistram un timp de 6h:12m, cautam cola, nimic de vanzare pe la cabana, doar sprite si fanta. Ce sa faci cu astea ... Mut castigator cu un RedBull din rucsac, stam 5 min la discutii intinsi pe jos si cu un alt amic care ne astepta acolo.Vin si fetele de loc 1, aclamatii de peste tot, o iau la vale.Nu cred sa le mai vedem.
Mare mi-a fost supriza cand am inceput sa alerg.Deja parca aveam aripi, strigam "Hai Corinaaa" , evident ... in spatele meu. Cornel era grozav, cobora in viteza, la cat de anti-talent e la alergarea pe sosea aici rupea pamantul la vale. Muschii de la picioare il puneau in valoare.Cand a venit primul deal (poza alaturata cu MTB-istii ), le-am depasit pe fete de loc 1, m-am abtinut sa mai strig. Se creea confuzie ...he he ...si m-am dus fara sa-l mai astept pe Cornel.
Alergam spre refugiul Batrana, asa-i zice.denumirea nu ma atragea deloc.Mai degraba inlocuiau numele de "Batrana" cu "Tanara" ...he he. Surprinzator, venea si Cornel, bine de tot.A trecut de mult de fete, strigand si el. La refugiu ajungem dupa ce trecem de o zona de jnepeni. Prin asa ceva cica mai sta si ursul.E nevoie sa faci galagie ca are el grija sa plece ;) De la Omu la refugiu sunt vreo 5 km.Drumul face dreapta , pe traseu banda rosie verticala. Alergam pe traseu lin vale-deal vreo 2-3 km pentru ca sa urmeze coborarea dureroasa pe pietris si apoi pe smocuri de iarna catre poiana Gutanu.
Ne prinde in poza alaturata domnul Octavian Ivanov, cu telefonul.E super ok poza plus alte doua.
La poiana Gutanu , adica CP5, avem un 7h:31m neverosimil si intalnim cateva echipe care incarca bateriile.Trecem si oprim mai incolo cu 200 m la un izvor.Stam 5 min fiind depasitii de cei "incarcati" la Poiana ;)
Mai sunt cateva urcari pe o distanta de 1,5 km pina dam in loc deschis cu culmi marete, pajiste, ceva animale, de data asta am dat peste niste ... vaci. Boii nu erau pe acasa ;)
Si iata saua Strunga, mareata, se vedea din departare dupa care imediat era CP6.O iau la pas alert strigand din cand in cand la Corina ;) Corina mea isi gasise pe altul, un tip pe care l-am asteptat eu pe o stanca foarte aproape de CP6 sa vad ce poate.Era saracu' fara partener in cursa.L-am integrat pina la urma ;) Mai fac niste poze, mai beau ceva lichid, timpul trece, picioarele continua vesele,
Surpriza :) ... ma intalnesc si cu d-l Stan Turcu ce venea din sens opus.Il cunoscusem pe ultima urcare de la Retezat SkyRace Custura cu 1 luna in urma.Tot respectul si sper sa ajung si eu sa urc ca el la aceeasi varsta.M-a incurajat cu marinimie strangandu-mi mana barbateste ...el terminase tura lunga impreuna cu Andrei Gligor.E o alta poveste ce se gaseste pe retele si blog-uri.
Saua Strunga : 8h:33m si o luam la sanatoasa la vale.Nu ne mai ajungea nimeni. Alergam in 3 de acum si pina la final.
Pe drumul de masina de la hotel Pestera, dau mana din mers si cu Florin Simion.Alerga in sens opus.Terminase tura scurta cu vreo 55 min inaintea noastra.Ajungem la final cu camera video pregatita, in uralele inimosilor spectatori,cu un inimaginabil timp de :
9h20m si un loc 17 ( din 68 echipe la masculin ) anuntat de fetele cu timpii si clasamentul.
Bogat kit de participare anul acesta :
- bratara de cauciuc 7500
- carte "Avalansa",in poza de mai jos
- tricou tehnic super fain de la Gravity
- bandata cu imprimeu 7500
- magneti cu poza de final ; nu am stiu ca se dau la final si i-am uitat
Felicitari organizatorilor pentru tot :
- grija fata de participanti (prin devierea traseului in conditii meteo );
- efortul voluntarilor de a fi acolo mereu, de a fi aproape de alergatori;
- felicitari pentru kitul bogat de anul acesta;
- oarganizare, atmosfera, ceea ce ofera si cum te face sa te simti
- si nu in ultimul rand dorinta de imbunatatire manifestata printr-un chestionar catre participanti
- pentru comparatia pe care am putut sa o fac intre organizarea Maraton 7500 si TTT. O diferenta enorma rau de tot si pot sa spun ca Maraton 7500 are viitor lung cu asa oameni inimosi atat printre organizatori cat si voluntari.
Felicitari pentru partenerul si prietenul meu ! Sunt mandru de echipa !
Daca el , care facea tot felul de calcule, nu visa timpul scos anul acesta, eu eram undeva in nori cu capul.Picioarele erau, acolo, in ritm de alergare.Nu mai povestesc de emotii, sentimente, etc etc
O sa mai doresc sa vin daca prind loc ! ;)
Inainte de a trece la sectiunea "Mici trucuri" as dori sa mai salut inca o data echipa "
Binile Invinge" pentru extraordinarul rezultat Mihai&Laurentiu scos ...din inima (nu neaparat din antrenamente de sosea iar trail putin ) : Inimoasa echipa !
Mici trucuri folosite --> TOP 5 ( excluzand pantoful de alergare de trail )
- musai, crema tip balsam de MUSETEL pentru reducerea frecarii intre picioare (intre craci) si intre degete la picioare ( exista crema specifica pentru alergare mult mai scumpa la vreo 40 RON ).Am descoperit asta la vreo 4 RON si e excelenta.Nu am mai avut nicio frecare :)
- plasturi Compeed ; de mai multe feluri, dar am folosite doar 2 tipuri : unul la un deget mai apropiat de altul, unul mare pentru o zona descoperita de piele pe degetul mare ( de la Retezat SkyRace - coborare dura pe pietre mi s-a tras ) si altul tot mare de tot pentru un mont in lateralul calcaiului (imi aduce o jena daca se produce frecarea acestuia cu orice tip de adidas )
- tricou de compresie ( Compressport am eu ): fie ca e vreme rece sau calda, are un material extraordinar ce fereste de raze ultraviolete, ce elimina transpiratia rapid, ce se pastreaza uscat, ce te fereste de frig atunci cand esti transpirat etc etc .Mai toti alergatorii din fruntea clasamentului au asa ceva.Am incercat si eu pentru prima data.E la alt nivel. E am unul de triatlon, cel de alergare are niste insertii in zona umerilor care sa reduca vibratiiile provocate de miscarea rucsacului
- sosete de compresie : excelente as zice, pastrand destul de aerisit piciorul si reducand vibratiile
- jambiere de compresie : o compresie prea mare poate avea efecte nedorite.Atentie la jambierele de compresie care se folosesc numai dupa efort.Acestea strang mai tare.Eu le-am folosit pe cele de la Compresport anul trecut.Strang tare.Anu acesta am avut unele de la CEP cu un factor de compresie mult mai mic. M-au ajutat sa nu mai folosesc bete deloc. Ma incurcau betele ;)
Mai sunt si altele. Ma opresc sa mai plictisesc cu astea ... Pe data viitoare !
Parea ambitioasa participarea mea cu inot de 1500 m intr-un lac cu valuri mici si suparatoare la orice adiere de vant, cu o cursa de bicicleta de sosea de 40 km unde se ruleaza viteze mari si in final cu o alergare de 10 km daca mai puteam dupa atata efort.
Cred ca eram cel mai trist om in acest moment. Inotasem doar 300 m in mare in viata mea. Era sa ma inec in valuri la 16 ani.De aici si temerile mari.Vroiam sa termin cu ele de data asta.
din apa si neincrezator in tehnica crawl invatata la bazin atatea luni de zile.In curand, am ajuns pe multi si nu puteam trece de unii care abordau stilul broasca, da, acela in care se da laaaarg din picioare si risti sa-ti iei cateva lovituri.Am dat din coate, din maini, urmand sfaturile lui Bogdan de a ma baza pe tehnica in orice moment de agitatie. Doar faptul ca inotam in mare era un punct de presiune. A disparut insa dupa vreo 400 m.Am reintrat in ritm,intram printre inotatori cu acel curaj dat de viteza unei tehnici bine auto-invatate. Se mai abureau putin si ochelarii.Bine ca nu intra apa in ei cum mai patisem.La intoarcerea buclei (adica dupa vreo 600m ), apa era de adancime mica incat unii mergeau prin apa, altii se aruncau din picioare in inot pe segmente. Dupa cei 1500m, pe care i-am parcurs cu bine chiar daca mai ocolit (1570m pe ceas), iesirea din apa se continua, pina in zona de tranzitie, cu o portiune de alergare de vreun 400m cu urcare si coborare pe podul de trecere bulevard Mamaia. Deci, la proba de inot se mai adauga minutele de alergare.Am facut in 36 min vreo 1570 m de inot ceea ce era bun pentru mine. De retinut si din ce am constatat: apa marii face inotul mai facil, mentionand o pozitie flotabila. Eram asa de fericit la iesirea din apa (poza alaturata).
Ajung in zona tranzitie, linistit imi incalt pantofii SPD pentru bicla si echipamentul necesar, ma misc mult mai repede decat de obicei. Bogdan P. zicea ca ma cam mocai mult.La final, am comparat cu Bogdan si... ucenicul si-a intrecut profesorul ...mocait, de data asta ..he he. La bicla destul de usor, cu ceva vant pe anumite segmente, chiar din primii km de bicla aud o voce cunoscuta din lateral. Era Bogdan C., ma felicita, la fel si eu i-am intors urarea. Il depasisem.Rulam bine, zic eu, cu o medie de 33 km/h cu viteze alternante dar per general constant. Ma depasise cu vreo 36-37 km/h si elita, Lucian. Trag tare, il ajung si-l salut. Nu cred sa-si fi data seama ca eu sunt.L-am mai observat si pe Bogdan P. al meu, in sens invers.Ma intrebam cum de era asa in urma mea.Cand il depasisem ? La inot era mai bun ca mine si intr-adevar scosese cu 2 min mai bine. Dilema a fost rezolvata in final in zona de tranzitie bicla-alergare.Terminasem bicla cu o economie de efort importanta, am lasat bicla si incaltasem noii mei pantofi sport pentru alergare. Bogdan P., al meu, se schimba agale si era asa de surprins ca ma vede.Nu-i venea sa creada, iar eu la fel. Eram ca in desene animate.Eram veseli.Intrebarea mea era : Cand ma depasise asa ? Ha ha ...Uitasem ca el se pregatise toata vara pentru IronMan si era bun la bicla.Cam aceeasi medie a scos si el, ca si mine.Eram, de fapt, usor in spatele lui...mereu datorita inotului.Am avut timp sa beau ceva lichid mai mult in tranzitie...un redbull revigorant.
