duminică, 22 martie 2015

2014 - "Atunci când te oprești să alergi după lucrurile greșite, dai lucrurilor bune șansa de a te găsi"


Mi-am dat seama putin mai târziu că 2014 avea să fie anul de suflet și bucurii competiționale de până atunci și nu numai. Fără a scrie ceva și/sau împărtăși aceste experiențe.Acum, în Martie 2015, când încep sa scriu despre acestea, parca sunt asemenea celor care fac bilanțuri financiare pe anul trecut :) DA, fac un bilanț de ... experiențe.

2014 a început spectaculos cu unul din cele mai frumoase semi-maratoane : 1. Gerar 2014 în 26 Ianuarie.Unul înconjurat de zăpadă și ninsoare ca în povesti alături de multă lume și, mai ales, de 2 speciali prieteni alergători: Paul și Bogdan.O echipa numita simbolic EPO Free însoțită de un cameraman alergător la fel de special : Narcis.


Specificul acestei competiții din incinta Institutului Politehnic București era alergarea a 6 ture de 3 km în echipă de 3 fără a ne distanța la 3-5 metri unul de altul,altfel eram descalificați. Distracția a fost pe tot traseul accentuată de ninsoarea din ce în ce mai abundentă.Am trecut pe rând la conducere pe diferite porțiuni, la deal conducând clar Bogdan. Ce-i drept acolo avea și suportere înfocate ;) Deh, mă amuz și eu...Am terminat cu un neverosimil 2:00:06 cu un loc 30/105 la general și 21/60 masculin.Eu ...cu benzina terminată pe ultimii 2 km,anormal până atunci pentru mine.

Un video deosebit făcut de Narcis - click Gerar 2014 Video

Următoarea zi urma să plec din țară cu ceva febra la coapse dar mulțumit de infuzia de energie și bucurie. 


Dar, la nicio lună urma să aibă loc în 22 Februarie 2. Triatlonul Izvorani București, ștafetă, unde am făcut proba de bicicletă în aceeași echipa din 2013 cu Narcis(alergare) și Bogdan(înot).
După un loc 7 în 2013 la echipe, anul astă aveam ceva pretenții. Dacă după alergare eram loc 11,după bike eram 18 și înot eram 16. Nu știu cum, față de 2013, în 2014 au participat la ștafeta foarte multi biker-i din cluburi sportive (cu victoria clubului Merida) ceea ce ne-a cam dat peste cap planurile noastre de amatori ocazionali.Ca o paranteză, în 2015, acești biker-i au dispărut de la ștafetă, parcă s-au vorbit toți.A fost fun,multă lume cunoscută,cu prieteni dragi și plini de viata. Eu, ca biker, putin dezamăgit de prestația mea, dar am învățat din titlul articolului. Un loc 16 în final și iarăși plec din țară.

Dar,iată ca următoarea provocare era cursa mea de suflet, de bike cross-country,pe 11 Mai  : 
3. Prima Evadare 2014

Incantat, mă înscriu devreme, de cum vin în țară(început de Martie).Culmea aflu că am invitație la o nuntă tocmai la Piatra Neamț, un vechi prieten, chiar în noaptea marii evadări.Greu de pus în balanță, ambele erau de ordin emoțional aici, și cam greu să alegi intre chestiile astea.Mai plec de Paste,prin Aprilie, încă o dată din țară, asă că antrenamentele sunt date uitării. Combinația - competiții sportive,călătorii și job - e un antrenament bun doar pentru psihic.Fără antrenamente specifice,n-ai pretenții și chiar asa m-am dus. Plăcerea de a pedala alături de încă 2500 de participanți, nebuni de a gusta o adevărată cursă de 55 km prin pădure, pe camp, cu zone de vânt și soare, sau bălți mari de noroi, porțiuni întinse de praf, șanțuri de noroi alunecoase.Asa a fost în 2014 căci ploile au cam vizitat Romania chiar înainte de cursă și au pregătit terenul bine de tot.
Insă, în ziua cursei, soare, veselie,bună-dispoziție. Eu, aproape mahmur, mă prezint la start. Am găsit soluția a de merge la nunta, de a sta până chiar înainte sa fie furata mireasa, și fuga către București. Apucai să dorm 3 ore, dar gândul nebunesc de a fi acolo, în cursă, era mai tare ca orice.Erau multi prieteni biker-i, fie buni alergători, fie alții mai vechi care reveneau la bike,fie colegi de companie, frați de sânge cu performanta.Si chiar , cât am fost de mahmur și cu puls toată cursa ridicat la 175-182, am terminat într-un timp de 2h:45m, destul de slab, as spune dar suficient cât să mă încadrez iarăși în echipa de 4 băieți și 1 fată a companiei și ...surprize, surprize, pe locul 1 și pentru prima oară pe un podium. După socializare intensă cu multi, vine și momentul tombolelor. Cum stăteam la soare cu totul suflecat ( gat, piept, brate, picioare - să mă bronzez doar) , mă aud strigat, o dată, de doua ori, ce naiba ? Eu eram ... cu un abonament pe o luna la sala, bun ,foarte bun, la cât călătoream mai trebuia să modelez ceva la corp, nu ?




     Prima Evadare 2014




Deci, lucruri bune după mahmureala mea:  

- loc 1 la companii (mai putin datorită mie anul asta; Marian de la Merida și coleg de companie, făcuse pană de mai multe ori cu ciclocrosul; Prietene, în 2015, nu te mai prinde nimeni cu un 29" serios ;) )
- loc 37 din 200 și ceva la categorie
- loc intre 263 din 2300 la general
- medalie de primii 500

Si, după o săptămână, 19 Mai .... iarăși la Paris și Strasbourg spre wk....cu tricou de Prima Evadare la Consiliul Europei. Eram în aceeași stare dar cu alta biclă.













Final de Iunie mă prinde iarăși prin Paris și Disneyland,de data asta, și cu ideea de a reveni și călători prin munții noștri.
Asa ca iată-mă la primul meu maraton montan(deh, e un semi+) : 
4. PADINA 2014

Cred că e singura relatare de anul trecut. Splendid, soarele a fost cu mine toată competiția asta. Cică, înainte de competiție și după au fost zile ploioase. Pot sa zic atât : 
  • A fost prima oară pentru mine în zona asta din Bucegi;
  • Prima dată când am urcat pe Vf Omu ( da, ca în filmul ala : Virgin la ... ani ) și de atunci au urmat alte două reveniri în această superba zonă și foarte accesibilă către Babele, Caraiman și Omu (inclusiv cu mama de 76 ani, prima oară pentru ea )

  • Prima dată când eram cam terminat cu o poză penibilă de final intre bucurie, alte emoții de sfârșeală  notorie și ... stat la poza, cică.
Detaliile și poze sunt aici.

In final, după un concediu de vară sportiv în care încercam sa fiu cât de cât prezentabil pentru ultima competiție anului, a urmat :

5. BERLIN 2014 ( sau Berlin Wall )

Sunt multe de spus aici. Înscris cu un an inainte și scos din urna cu un bilet de maraton. Fără dubii, ii spuneam mereu lui Bogdan asta.Când știi, știi. Știam însă ca mergeam cu cea mai iubită ființă din viata mea, fiica mea, care trebuia sa se descurce singura pe margine și că aveam de "alergat" alături de ea într-o mini-vacanta de cunoaștere,descoperiri într-un loc încărcat de istorie. Maratonul era doar un motiv ca să fim doar noi în acest oraș superb sărbătorind un eveniment personal. In pofida valentelor ei artistice predominante, m-a surprins organizarea ei specifica nemțească din figura alăturată.Cred ca-i priește germana.
Avea sa mă încurajeze în două momente importante : km 21,5 și 37 cu o deplasare a ei de doar 300 m.
O sinuzită înainte cu 3 săptămâni de cursă mi-a insuflat o teamă că finișul maratonului era prea departe de ce mai puteam căci nu apucasem ca fac nici o distantă mai mare de 22 km în luna dinaintea maratonului. Nu mai spun de anterioarele. Mai multe călătorii decât competiții au fost,cum am zis.Urma să mă lupt doar cu ajungerea la finiș și cu medalia gravată cu mesaj pentru mine. Să încep să spun că acest maraton este în primele 6 maratoane ale lumii. Este impresionant  ca număr de participanți (40.000) și importantă,iar ca și organizare, impecabilă ca de obicei la nemți.
Start început la ora stabilită, până să ajung eu în dreptul lui au trecut cam 5-8 min. Puzderie de oameni, unii veseli, unii mai încrâncenați. Mă gândisem că tot ce puteam să fac având în vedere lipsa mea de antrenament de distante lungi : primul semi în 1:50 ( pace cam 5:15), și apoi cum o fi. Temperatura Ok intre 8-10 grade la start, traseu de super-viteză, deci multi se gândeau la PB, mai putin eu (cârcotașii pot zice multe și pot face top-uri ;). Eu știu ce simțeam și care era nivelul meu de atunci.
Am cam alergat pe lângă danezi, nu știu de ce cu pace de 5:15 și chiar 5:10.Pulsul era ridicat de la plecare direct la 160 cu toate că aveam 5:30 pe primul km. La fiecare 3 km, erau puncte de alimentare și, după km 10, am luat destul de des.La nivel de nepregătit, e nevoie pentru evitarea crampelor și nu numai.Evitam isostar-e pentru moment de la organizatori.Doar apa.
Toate bune și frumoase până la km 15 unde pulsul a sărit cu succes de 180. Am încercat să las putin mai ușor, dar nu se dădea căzut. Am realizat că cel mult 5 km mai pot să o țin asa.Am puls maxim 189 și mai experimentasem alergare pe 5 km cu peste 180. Am ajuns la km 21,5. Toate salutările pentru Maria,fiica mea, care mă sunase deja de 2 ori pe traseu să mă întrebe pe unde umblu ....ha ha ... uitasem să-i specific cele 5-8 min pierdute la start.Altfel, eram în grafic. Stiu ca eram monitorizat pe Net de prieteni ;)
In fine,i-am transmis Mariei că întârzierea pentru km 37 o să fie mai mare de 20 min. Am început să o iau la pas după km 22. Mă bucuram, râdeam, dădeam mana cu micuții de pe margine care mă incurajau. Multi credeau că sunt italian. Se vedea pe tricoul meu: ROMA cu rosu și galben, iar ultimele 3 litere erau cu albastru în culoarea tricoului. Făceam și poze cu telefonul. Au fost vreo 3-4 km de mers. Era zidul Berlinului peste mine. Il "descoperisem" în timpul cursei. Mă așteptasem la asta. Inima nu te înșeală niciodată,se zice : puls de peste 180, era clar.

Am continuat să mai și alerg și să merg. Făceam un fel de intervale, când alergam ma duceam spre pace de 5:20, iar creștea pulsul, iarăși mergeam. Am ajuns și la km 37, nu vedeam suporterul meu iubit, am mers cam 200 m, eram îngrijorat și pregătit să o caut și să renunț la cursă. La telefon nu răspundea. Atâta mulțime acolo, era inimaginabil, un oraș întreg participa la maraton. Am zărit-o, bucurie fără margini, poze, m-am liniștit și am continuat. La km 38, încep niște crampe la coapsă picior drept. Îmi imaginam acei sportivi care ajung aproape de final și cad jos. Asta îmi trebuia ? Nu m-am oprit din alergare, tot ușor, la pace de peste 6. Erau din ce în ce mai grei ultimii km. Abia ajung la km 40, zâmbetul era încă pe fată blocat acolo. Doar mulțimea mă mai ținea și gândul de a ajunge la fiica mea întreg și cu încă ceva resurse pentru seara ce urma să o petrecem în Berlin.
Văd deja poarta Brandenburg, e de bine, hai că mai am cam 600 m. Ajung și cred că e finișul.Da de unde, că mai sunt încă 200 m.Aproape să înnebunesc. Dar,dar, stai că ,de aici, au început să apară pozarii oficiali. Noroc cu ei. M-au mai ținut 200 m în priză și am evitat să mă opresc și să cad. Finiș atins, medalia la gat, folie protectoare pentru diferența de temperatură între corpul meu și cea exterioară,câteva poze mai pot și gata sunt pe pământ,culcat, cu niște batoane pe post de mâncare.
Am trecut pragul de categorie și am sărit peste zid : Fericit, mă duc la gravarea medaliei și apoi la ființa care mă așteptă.Nu văzusem la finiș niciun roman din cei cu care mă întâlnisem la aeroport: Didina, Andrei Gligor, Adrian Angelescu,etc ..

Înainte cu o lună, puteam să zic că alergam cu gândul după un PB ( Personal Best ) undeva la 3:40 sau chiar 3:35 având în vedere primul meu maraton cu 3:48.

Timp final : 4:07:09 și pe un loc undeva intre 11.000 și 11.500 dacă nu mă înșel din 40.000.

Important  : Acum s-a stabilit un nou record mondial de 2:02:57, D.Kimetto.

Concluzii    : 

Cred că am deschis o cutie "cu bunătăți" ( la propriu) a Pandorei.Am învățat din sport multe, inclusiv să mă bucur și să mă relaxez. Să ascult semnalele corpului dincolo de mintea sinucigașă. Când gândurile de presiune ridicată pun stăpânire pe mine,inima mă atenționează. Ceea ce inima spune, e  dincolo de sinceritate. Si m-am bucurat la maxim atât de mini-vacanta de la Berlin, cât și de întreg anul 2014 presărat cu provocări sportive puține și de înaltă calitate, de multe călătorii (lunare) dincolo de granițele mele imaginare.
Pot spune că lucrurile bune m-au găsit în 2014.

Era o vorba : "Recunosc ca uneori sunt dus cu pluta, dar promit că am să mă întorc cu iahtul". Inca sunt dus ;)

Mulțumesc tuturor celor pe care i-am întâlnit și de la care am învățat sa fiu mai bun pe toate planurile. Semenii ne îmbogățesc mereu, buni sau răi, nebuni sau pașnici, pasionali sau reci, etc etc, fiecare are să ne învețe sau să ne dea câte o lecție ;)

Si un mulțumesc înzecit pentru că m-ați suportat până aici !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu