Ma uit in blog si lipsesc participarile mele din anii trecuti la stafeta WinterTri : 2013 (loc 7 la 2 min de loc 3) si 2014 ( cred ca un loc 17 ).Anul acesta m-am decis sa scriu despre WinterTri si participarea mea. De data asta, am zis sa incerc individualul si , mai nou, senzatia de a fi total neantrenat la toate probele. Si daca la alergare si bicicleta aveam ceva luni bune de inactivitate, la inot eram o pluta cu lopeti caci uitasem tot intr-un an si juma. Si toate astea din lipsa de timp,perioade medicale si calatorii.
Imi place triatlonul asta caci are probele inversate si scurte : alergare(5.5 km cu noroi), bicicleta(12 km sosea + partial off-road) si inot(500 m in bazin olimpic).Incepind cu acest an, startul a fost structurat pe mai multe serii de competitori.Am fost introdus in prima probabil din cauza participarilor de la stafeta din anii trecuti.A fost bula mea de relaxare din toata competitia.
Alergarea a fost prima proba,pe un traseu cu noroi, de trail, as zice. O noutate pentru mine sa alerg cu cateva kg in plus la picioare.Solicitant dar o idee pentru antrenamente de alergare cu greutati cu nisip la picioare.
Nimic spectaculos la alergare: niste figuri de balerin prin santurile cu noroi, atentie sporita la fiecare pas, mai ales, dupa o calcatura stramba cu impact la glezna si efort dublat fata de o alergare normala.
Ma gandeam deja la proba de bicicleta unde aveam sa recuperez si sa-i salut pe cei doi Bogdan-i cu care am plecat la start.Erau la doar 2 minute in fata mea.
Tranzitie rapida, urcare pe bicla, imping la pedale si ... incepe monologul : daca imping prea tare, risc sa fac crampe si astfel adio inot.De aici si pina la a renunta la inot si implicit la cursa, a fost un pas mic,mic de tot.Bicicleta era bucuria mea,placerea de a ma relaxa si linisti intr-o competitie. Uitasem de luni bune ( cred ca de la Prima Evadare din Mai 2014 ) cum e sa te bucuri pe bicicleta.In bucuria monologului meu, aud o voce cunoscuta din spate.Deja era Lucian la inceput de tura 2 (loc 3 general),eu doar la inceput de tura 1. Relaxare, poze multe, hai,hai, de pe traseu, eu : nicio graba.Si uite asa ma depaseste unul razant de parca nu avea loc pe tot asfaltul de pe sosea.Eh,trebuia sa-i bat obrazul.L-am ajuns cu viteza foarte mare, se uita speriat cum il depasesc si nu intelegea cum aveam doua viteze in plus si atunci l-am intrebat :
"Unde te grabesti asa?Nu exista loc pe sosea sa depasesti normal ? Trebuia sa ma sperii ?" Era hipnotizat, saracu', de cursa si chinuit la fata de efort... Deh, poate de presiunea competitiei, dar si noi barbatii ne tot luptam cu iluzia sa fim cei mai buni sau mai buni ca altii, la un moment dat ;) si uitam de altele.
Aproape sa termin tura 2 si cele doua fete de la intersectie imi semnalizeaza stanga, adica o a treia tura. Eram eu relaxat si zambitor, dar le-am multumit si le-am spus : "Ajunge pentru azi doua ture" (de 6 km).
Eram impacat si pregatit pentru marea proba : INOTUL.
Nici nu alergam cu bicla in zona de tranzitie spre inot, mergeam agale spre vestiare( merci Luiza de poza din stanga si de aprecierea ca sunt primul care rade din seria 1), unii ma incurajau de pe margine, eu le zambeam si nicio graba le spuneam. Am stat cam mult la vestiare sa ma schimb,sa fac dus recomandat, de altfel, de organizatori. Altii mai competitivi nu au "pierdut" timp cu asa ceva inainte de proba de inot.
Stau putin si pe marginea bazinului sa ajunga o fata si sa intoarca la capat, apoi am sarit in bazin si ... incerc pe fata un stil crawl, mi se aburesc ochelarii, ii ridic pe cap si de atunci doar inot pe spate. Cum aveam norocul sa fiu in prima serie si acolo doar concurenti foarte buni, bazinul era destul de gol. Am stiut asta de la inceput si m-am bucurat ca o sa am spatiu de manevra pe culoarul din bazin.
Si uite asa, aveam de facut 10 bazine, o imensitate pentru mine. Pe la mijlocul distantei de 5 bazine, ma apuca si temutii carcei la picioare si in plus ii vad pe cei doi Bogdan-i pe margine veseli,distrandu-se. Le fac cu mana din apa( poza alaturata). DA, e mana mea ridicata catre ei, nicidecum o incercare de inot.
Eram deja in vizorul lor.
Imi continui prestatia artistica la inot cu picioarele aproape blocate.Totul era sa termin ca doar nu puteam sa renunt la frumoasa medalie din acest an, nu ? Ce spun la nepoti ? Ca am renuntat pentru niste carcei ?
Incet-incet, relaxat pe spate, am si terminat.Imi rezerv timp sa stau si la o poza din bazin ca doar nu stiu daca mai apuc in viitor asa ceva. De ce ? Fie nu stiu daca mai prind locuri anul viitor la bataia care a fost la inscriere sau voi fi atat de bun la toate probele incat rar o sa mai apar in vreo poza. Si da, la anul, daca reusesc sa fiu prezent, voi fi "coborat" cu siguranta la seriile de outsider-i.
Si medalia bine-meritata alaturi de cei doi "competitori competitivi" care m-au salutat la final ( de pe loc si nu din miscare cum ma gandeam eu mai sus ) si mi-au adus lichide proaspete scutindu-ma de cativa pasi spre masa cu bunatati.
Pentru al doilea triatlon din "cariera" de amator, rezultatul meu relaxat este pus pe tapet mai jos :
Timp total : 1h:34m:03s
Loc : 232 / 266 General(fete si baieti)
57 / 66 Masculin 40-49 ani
Alergarea a fost prima proba,pe un traseu cu noroi, de trail, as zice. O noutate pentru mine sa alerg cu cateva kg in plus la picioare.Solicitant dar o idee pentru antrenamente de alergare cu greutati cu nisip la picioare.Nimic spectaculos la alergare: niste figuri de balerin prin santurile cu noroi, atentie sporita la fiecare pas, mai ales, dupa o calcatura stramba cu impact la glezna si efort dublat fata de o alergare normala.
Ma gandeam deja la proba de bicicleta unde aveam sa recuperez si sa-i salut pe cei doi Bogdan-i cu care am plecat la start.Erau la doar 2 minute in fata mea.
Tranzitie rapida, urcare pe bicla, imping la pedale si ... incepe monologul : daca imping prea tare, risc sa fac crampe si astfel adio inot.De aici si pina la a renunta la inot si implicit la cursa, a fost un pas mic,mic de tot.Bicicleta era bucuria mea,placerea de a ma relaxa si linisti intr-o competitie. Uitasem de luni bune ( cred ca de la Prima Evadare din Mai 2014 ) cum e sa te bucuri pe bicicleta.In bucuria monologului meu, aud o voce cunoscuta din spate.Deja era Lucian la inceput de tura 2 (loc 3 general),eu doar la inceput de tura 1. Relaxare, poze multe, hai,hai, de pe traseu, eu : nicio graba.Si uite asa ma depaseste unul razant de parca nu avea loc pe tot asfaltul de pe sosea.Eh,trebuia sa-i bat obrazul.L-am ajuns cu viteza foarte mare, se uita speriat cum il depasesc si nu intelegea cum aveam doua viteze in plus si atunci l-am intrebat :"Unde te grabesti asa?Nu exista loc pe sosea sa depasesti normal ? Trebuia sa ma sperii ?" Era hipnotizat, saracu', de cursa si chinuit la fata de efort... Deh, poate de presiunea competitiei, dar si noi barbatii ne tot luptam cu iluzia sa fim cei mai buni sau mai buni ca altii, la un moment dat ;) si uitam de altele.
Aproape sa termin tura 2 si cele doua fete de la intersectie imi semnalizeaza stanga, adica o a treia tura. Eram eu relaxat si zambitor, dar le-am multumit si le-am spus : "Ajunge pentru azi doua ture" (de 6 km).Eram impacat si pregatit pentru marea proba : INOTUL.
Nici nu alergam cu bicla in zona de tranzitie spre inot, mergeam agale spre vestiare( merci Luiza de poza din stanga si de aprecierea ca sunt primul care rade din seria 1), unii ma incurajau de pe margine, eu le zambeam si nicio graba le spuneam. Am stat cam mult la vestiare sa ma schimb,sa fac dus recomandat, de altfel, de organizatori. Altii mai competitivi nu au "pierdut" timp cu asa ceva inainte de proba de inot.
Stau putin si pe marginea bazinului sa ajunga o fata si sa intoarca la capat, apoi am sarit in bazin si ... incerc pe fata un stil crawl, mi se aburesc ochelarii, ii ridic pe cap si de atunci doar inot pe spate. Cum aveam norocul sa fiu in prima serie si acolo doar concurenti foarte buni, bazinul era destul de gol. Am stiut asta de la inceput si m-am bucurat ca o sa am spatiu de manevra pe culoarul din bazin.
Si uite asa, aveam de facut 10 bazine, o imensitate pentru mine. Pe la mijlocul distantei de 5 bazine, ma apuca si temutii carcei la picioare si in plus ii vad pe cei doi Bogdan-i pe margine veseli,distrandu-se. Le fac cu mana din apa( poza alaturata). DA, e mana mea ridicata catre ei, nicidecum o incercare de inot.Eram deja in vizorul lor.
Imi continui prestatia artistica la inot cu picioarele aproape blocate.Totul era sa termin ca doar nu puteam sa renunt la frumoasa medalie din acest an, nu ? Ce spun la nepoti ? Ca am renuntat pentru niste carcei ?
Incet-incet, relaxat pe spate, am si terminat.Imi rezerv timp sa stau si la o poza din bazin ca doar nu stiu daca mai apuc in viitor asa ceva. De ce ? Fie nu stiu daca mai prind locuri anul viitor la bataia care a fost la inscriere sau voi fi atat de bun la toate probele incat rar o sa mai apar in vreo poza. Si da, la anul, daca reusesc sa fiu prezent, voi fi "coborat" cu siguranta la seriile de outsider-i.Si medalia bine-meritata alaturi de cei doi "competitori competitivi" care m-au salutat la final ( de pe loc si nu din miscare cum ma gandeam eu mai sus ) si mi-au adus lichide proaspete scutindu-ma de cativa pasi spre masa cu bunatati.
Pentru al doilea triatlon din "cariera" de amator, rezultatul meu relaxat este pus pe tapet mai jos :
Timp total : 1h:34m:03s
Loc : 232 / 266 General(fete si baieti)
57 / 66 Masculin 40-49 ani
Multumiri organizatorilor pentru un concurs mai aerisit si mai bine organizat ca editiile precedente !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu