Maratonul Reintregirii Neamului Romanesc 2015

1 Decembrie 2015

Ce frumos sună numele acestui maraton/semi-maraton/cros !

Al doilea semi-maraton pentru mine și în premiera  :
01. - sa alerg de ziua naționala
02. - sa alerg în parcul IOR; da, poate pare bizar,dar n-am apucat sa ma întreb :)
03. - sa alerg la aceasta cursa oficiala cu tricou tricolor ( din kit )
04. - sa cânt imnul național la o competiție înainte de a se da startul
05. - sa mănânc sărmăluțe cu mămăligă și ardei iute
06. - sa am parte de o poza printată, oficiala
07. - sa am parte la final de medalie super-frumoasă cu stema tarii și un alergător cu steagul național
08. - sa alerg pe o vreme superba și însorita
09. - sa alerg înconjurat de oameni relaxați și bucuroși de acesta zi
10. - și culmea, la final, sa vad ca am avut parte un record personal pentru cât puteam pe aceasta distanta.

Am deja 10 motive sa țin minte acesta frumoasa cursa organizata de un club sportiv de amatori entuziaști : Ro Club Maraton.
Si sunt deja convins sa revin sa alerg aici, cel putin în weekend pentru alergările lungi de anduranță cât și la anul de ziua națională.
Cursa propriu-zisa e în jurul unui lac superb, o singura tura având 3,2 km cum spun organizatorii. Pentru cursa de semi-maraton la care am îndrăznit sa ma înscriu ar veni cam 22,4 km (circa 7 ture). Nu știu de ce în ultimii 2 ani nu am participat. Cred ca prin 2013 făcusem primul meu maraton la București și deja era prea mult, iar în 2014 eram plecat.Cursa de anul acesta a avut mai multi invitați speciali și cunoscuți ca buni alergători.Cel mai important a fost : Marius Ionescu, cel mai bun alergător roman.
La start, cu mic-cu mare, adunați pentru a cânta imnul național și a parcurge turele frumoase de parc.

Performerii încă în primele linii. Start fulminant, cu steaguri tricolore în mana,cu echipament tricolor personal sau din kit-ul de participare.Am și un ceas de alergare cu GPS mai mult de urmărire a pulsului și a pace-ului/vitezei.Sub copaci,GPS-ul are erori asa ca nu prea te poți baza pe distanta calculata și implicit pe pace/viteza.Printre participanți, mai multi cunoscuți, evident, dar inedit la cursa a fost colegul meu Bogdan C. Am pornit ușor, eram destul de multi,nu prea era spațiu de manevra, dar aveam vedere de deasupra. Eram suficient de înalt și relaxat. Mai sprinten Bogdan ma depășește din spate si striga tare ca va fi pacer-ul meu. De parca arătam eu a alergător care sa se tina după un pacer :) I-am urat sa ma aștepte la finish cu sărmăluța si alergam in ritmul meu constant : pace de 4:50 cu mici variații in minus sau plus. Pentru mine, prima tura de 3 km trecuse asa de repede încât îmi părea rău de frumusețile pe lângă care trecusem. Acum sa nu ne gândim la prostioare.Da, erau alergătoare ambițioase, draguțe,frumoase unele alergând ca niște gazele încât unele m-au depășit cu o tura până la finalul cursei. Si nici eu nu alergam tocmai in reluare.La tura 2,aveam sa admir din nou lacul și frumusețea parcului și sa zâmbesc susținătorilor de pe margine. Mi s-a întâmplat asta până la final de tura 3, adică km 12 când am luat un pahar cu apa pe jumate,l-am depășit pe Bogdan și am apăsat "piciorul pe accelerație" cu steagul tricolor strâns in mana dreapta. Toata alimentația mea până la final a fost acel pahar cu apa și nu prea a fost ok.

Km 14 îl termin cu pace 4:37. M-am speriat putin și am revenit la pace-ul meu constant de 4:50. Observam ca pulsul a început sa crească ușor și sigur spre valori anormale pentru ritmul asta. Înseamna ca hidratarea trebuia făcuta de la km 7 și apoi la km 12 având in vedere ritmul impus, de altfel inedit pentru mine chiar la semi.Deja era prea târziu sa mai fac o oprire la km 15 ( tura 6 ) pentru hidratare.Nu-mi aducea plus-valoare la efort și nici o scădere a pulsului.Asa ca am continuat luându-mi gândul de la asta.Doar era semi, o zi superba și mai era putin până la final.
Nu uit ca la pod era o fata voluntara, probabil, care incuraja pe fiecare participant, cu un zâmbet superb,inocent.Probabil deja ii era frig stand in loc. Si am întâlnit-o la toate cele 7 ture parcurse.Mi-a plăcut și i-am întors zâmbetul de fiecare data.
Ce m-a uimit după km 14, e ca toți alergătorii care m-au depășit țineau linia lor.Si mi-am zis : Uite ca se poate sa alergi cu bucurie, relaxare si fără încrâncenare/presiune. Spre deosebire de maratonul Raifeissen București unde multi erau deja beți de oboseala la același km și îmi tăiau calea parca dorind sa se sprijine putin de mine :)

La final meniul traditional așteptat : sărmăluțe cu mămăligă și ardei iute ca la mama-acasă. Chiar m-am simțit ca acasă.

Aaa, și am uitat chiar sa opresc ceasul.Deja 2 alte fete frumoase mi-au pus la gat super-medalia cu stema României.

Timpul de la final a fost PB( Personal Best ) și cred totuși ca pentru distanta de semi-maraton ( 21.095 km ) ar ieși un timp pe care nu-l visam: 1:39:49 (după ajustarea pace-ului la distanta de semi normala) sau 1:42:19 (după ajustarea la distanta de semi normala după ceasul meu Garmin). De notat însă :

Timp final oficial ( 22,4 km oficial; My Garmin : 21.8 km) :  1h:46m:04s (loc 43 la general din peste 200 participanti).

FELICITĂRI RO CLUB MARATON și sponsorilor!

Revin și la anul și sper mai rapid !